1,508 matches
-
Die Beiden Bücher des Jeû. Unbekanntes altgnostisches Werk, rev. ed. Walter Till, Akademie, Berlin #Est##, 1954. —, ed., Pistis Sophia, translation and notes by Violet Macdermot (NHS 9), 1978. —, ed., The Books of Jeu and the Untitled Text in the Bruce Codex, translation and notes by Violet Macdermot (NHS 13), 1978. H. Schmidt-Glintzer, ed., Chinesische Manichaica, Harrassowitz, Wiesbaden, 1987. Walter Schmithals, Gnosticism in Corinth: Investigations of the Letters to the Corinthians, trans. J.E. Steely, Abingdon Press, Nashville, 1971. Eugen Heinrich Schmitt, Die
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
of Religion CSSR, Chicago, 1984, 147-76. —, „Tricksters: An Overview”, in The Encyclopedia of Religions, Macmillan, New York, 1987, vol. 15, 45-46. Werner Sündermann, Mitteliranische manichäische Texte kirchengeschichtlichen Inhalts, Akademie, Berlin #Est##, 1981. Michel Tardieu, Le Manichéisme, PUF, Paris, 1981. —, Écrits gnostiques: Codex de Berlin, trad. și coment. Michel Tardieu, Cerf., Paris, 1984. —, „Sabiens coraniques et «Sabiens» de Harran”, Journal Asiatique 274 (1986), 1-39. Michel Tardieu et Jean-Daniel Dubois, Introduction à la littérature gnostique I: Histoire du mot „gnostique”. Instruments de travail. Collections
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut la dispoziție un textus receptus fixat al Bibliei ebraice. În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma standardizată inițială prin reproducerea Codexului Leningradensis în Biblia Hebraica a lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea fi schematizată în felul următor 3: după o fază
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
numărului de pasaje afectate de aceste tiqqune soferim. Iată care ar fi numărul modificărilor scribale, potrivit diferitelor izvoare iudaice: Sifre 2 7 Yalkut 3 10 Midraș Haggadol 10 Mechilta 4 11 Rași5 11 Masorah 6 16 Tanhuma 7 18 Masora Codexului Petropolitanus 8 18 Ochla 9 18 Kimhi 1 18 Masora manuscriselor yemenite 2 18 Ben Așer 18 Potrivit listei publicate în apendicele lucrării Diqduqe ha-Te’amim (<ymufh yqdqd), atribuită lui Aaron ben Moses ben Așer din Tiberia 3, modificările
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fost uns preot în templul unui idol. Pentru a scuti numele lui Moise de vreo rușine, s-a mai adăugat un n suspendat, situat deasupra textului, care poate fi citit: „fiul lui Manase h?nm”. Este foarte interesant că în timp ce Codex Vaticanus al Septuagintei citește Manassh (Manasse), Codex Alexandrinus citește Mwush (Moise). Nun inversum (nun inversat): în anumite părți ale textului, masoreții au introdus această literă inversată, pentru că, în opinia lor, pasajele respective nu se potriveau prea bine cu textul transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentru a scuti numele lui Moise de vreo rușine, s-a mai adăugat un n suspendat, situat deasupra textului, care poate fi citit: „fiul lui Manase h?nm”. Este foarte interesant că în timp ce Codex Vaticanus al Septuagintei citește Manassh (Manasse), Codex Alexandrinus citește Mwush (Moise). Nun inversum (nun inversat): în anumite părți ale textului, masoreții au introdus această literă inversată, pentru că, în opinia lor, pasajele respective nu se potriveau prea bine cu textul transmis și, prin urmare, trebuiau puse în paranteze
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah sinagogii din Cairo, text ce a fost copiat, vocalizat și înzestrat cu toate celelalte semne masoretice în anul 896, de către Moșe ben Așer, al cărui fiu, Aaron, a vocalizat celebrul „manuscris Alep” ce conținea toată Biblia. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
neapărat diferitelor sisteme masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care formează masora. Într-un codex eclectic este practic imposibil să stabilești o legătură între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care formează masora. Într-un codex eclectic este practic imposibil să stabilești o legătură între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc "3.5. Accentele" Accentele (<ymuf) sunt semne adăugate literelor, între
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezintă multe neclarități, cercetătorii preferă să consulte masora unui anumit manuscris, așa cum ar fi următoarele două ediții menționate de către Tov2: - G.E. Weil, Massorah Gedolah manuscrit B.19a de Leningrad, vol. I, Roma, 1971; - D.S. Loewinger, Massorah Magna of the Aleppo Codex, Ierusalim, 1977. 4tc "4" Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscristc "Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscris" Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări: a materialelor de scris (de la tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k»roj), probabil de origine orientală. Aceste tăblițe erau formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
planșelor era acoperit cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament. Codexul, având aproximativ forma unei cărți moderne, prezenta câteva avantaje față de sul: costa mai puțin, nu era atât de pretențios la cărat, puteai să cauți ușor în el un anumit pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament. Codexul, având aproximativ forma unei cărți moderne, prezenta câteva avantaje față de sul: costa mai puțin, nu era atât de pretențios la cărat, puteai să cauți ușor în el un anumit pasaj, oferea posibilitatea de a numerota paginile și de a insera
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]