965 matches
-
împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era vie și că În ea se mișcau și Înotau de mama focului mititeii aceia cu cap mare și codiță tremurătoare ca niște mormoloci. Sămânța de prăsilă era Închisă În niște țevișoare de plastic pe care erau imprimate cu albastru numele taurului de la care se recoltase, data, rasa, crescătoria. Directorul căpătase de la ingineri cinci tubulețe pe care, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma și-și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iubit-o de la-nceput, încă de când s-a așezat cu câteva rânduri în fața mea, la unul dintre testele de abilități pe care eram obligate să le dăm în prima săptămână la Princeton. S-a întâmplat ca amândouă să avem legate codițele de cal cu câte-o eșarfă intens colorată, în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu știu. Poți? m-a întrebat el, atingând cu degetul legitimația laminată pe care o aveam în mână. Randall a râs. Legitimația era cât se poate de falsă. Fata din poză avea un păr lung, blond, aproape alb, împletit din codițe și pistrui. Eu am moștenit pielea măslinie a tatei, am ochii căprui deschis și, ca majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are curajul să intre în templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau să-i ofere o șansă. Se bazează pe instinctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Metale. El este așa, cam cât o nucă mare de mare, Însă cu formă de pepene zămos, cantalup mi-a spus mama că-i spune, așa-i el, i se văd bine adânciturile pe unde trebuie tăiate feliile; are și codiță, pepenele de plumb cât nuca - ușor Îndoită; are și... a avut el, dar s-a rupt singură, de frunză vorbesc, am Îndoit-o eu, să văd dacă se rupe - s-a rupt: dacă era de plumb, nu de verde... Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rupt singură, de frunză vorbesc, am Îndoit-o eu, să văd dacă se rupe - s-a rupt: dacă era de plumb, nu de verde... Așadar, plumbii sunt ca nucile de mari, de forma cantalupilor, cu urme de felii, iar lângă codiță, lângă frunzuliță, o găuriță cam cât o bortiliță - prin care vezi că pe dinăuntru-s goi. Că, dac-ar fi plini, ar fi și mai foarte grei ca plumbul. Păcat că am plecat așa de repede de-acasă și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
călăresc unul. Ești primul imohag pe care-l aud vorbind rău de cămile, observă Gacel. — Poate, veni răspunsul hâtru. Dar la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident, îl privi în ochi pe Gacel, străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de pe buze, obligându-l să-și muște dosul mâinii cu putere. — Nu face asta... Nu te abține. Cel mai puternic dintre oameni are dreptul să plângă într-un moment ca acesta. își ridică privirea. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe se așezase alături de el și întinse mâna să-l mângâie pe față, așa cum ar fi făcut o mamă cu un copil speriat. — Gata, a trecut, spuse. Ea clătină din cap cu hotărâre. — Nu încerca să mă păcălești. Nu a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viziuni psihedelice, iar majoritatea celor prezenți erau Îmbrăcați În nuanțe strălucitoare care reflectau razele, dându-le amețeli. Argintiul, auriul și modelele ecosez erau la mare cinste, deși lângă noi, la bar, stătea un grup de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era la fel de subțire și de chel ca o lamă de gumă de mestecat. Mergem să dansăm? Întrebă Rachel, punând jos paharul gol. Fetele cu codițe și paiete se plasaseră În fața reflectoarelor principale și ne ofereau o demonstrație de cum se dansează pe o astfel de muzică. Probabil că era nevoie să-și Încălzească picioarele goale. Razele de lumină le Încadrau fiece mișcare. Nu dansau chiar rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii. Vă pot fi de folos? Întrebă Lesley, lăsând jos revista. Statuia o țintui cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În fața salonului Satins, unde lucra prietena lui Naomi. Profitând de vremea caldă, ușa era deschisă. Mi-am strecurat capul Înăuntru și-am văzut-o pe Cath stând la biroul de la recepție, cu o figură plictisită. Părul Îi era prins În codițe, iar ea se juca fără nici un chef cu una dintre ele. — Bună! mă salută ea când mă observă. Cum merge treaba? Își coborî vocea și privi Împrejur, plină de importanță. — Am auzit că au prins-o pe tipa care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa probleme cu spatele. Odată, grasul de la noi din clasă - și grași erau puțini, fiindcă prea puțini aveau destulă mâncare ca să se îngrașe - a pus întrebarea cine fusese de fapt primul revoluționar. Marx fusese, desigur, a sărit îndată lungana cu codițe, tocilara, ținta preferată a bulgărilor de zăpadă în fiecare iarnă. Marx formulase în scris bazele teoretice, iar Lenin le corectase și le adaptase, în scopul revoluției bolșevice în statul frățesc. O face pe nebuna, mi-am zis în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu formulare și plicuri adunate de-a lungul ultimelor ore, asemenea unor cadouri din partea unor rude generoase, iar de sub toate acestea se zărește o față blândă și poate că greșesc, însă mi se părea că văd pe buzele sale vârful codiței unui zâmbet, ca și când ar fi repurtat o victorie secretă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Chiar în clipa în care o pornim spre clinică, auzim apropiindu-se de noi cu repeziciune sirenele unei ambulanțe, mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar juca prinselea. Dintr-un colț al fotografiei îmi zâmbește un tânăr măsliniu, cu gropițe în obraji, nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți, capul îi este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă și bărbătoasă, îmbrăcată în pantaloni scurți, interesul meu, desigur, se concentrează asupra ei, piciorul ei gol este aruncat înainte în mod bizar, are ochi albaștri mari, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca peștii În apă...” „Președintele Mao zice că revoluționarul trebuie să stea În mijlocul poporului ca un pește În apă”, am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau la cale o revoluție cu mult mai mare decât comuniștii dumitale cu codiță...” „Nu mai poartă codiță”. „Nu? Cu atât mai rău pentru ei. Templierii, spuneam, nu puteau să nu caute refugiu În Champagne. La Payns? La Troyes? În Forêt d’Orient? Nu. Payns era și este un târg cu patru case, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Președintele Mao zice că revoluționarul trebuie să stea În mijlocul poporului ca un pește În apă”, am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau la cale o revoluție cu mult mai mare decât comuniștii dumitale cu codiță...” „Nu mai poartă codiță”. „Nu? Cu atât mai rău pentru ei. Templierii, spuneam, nu puteau să nu caute refugiu În Champagne. La Payns? La Troyes? În Forêt d’Orient? Nu. Payns era și este un târg cu patru case, iar pe-atunci o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
comuniștii în pușcărie avea o sută treizeci și cinci de kilograme, făcea rugby, era, cum s-ar zice, bărbat bine. La eliberare, abia dacă-i mai rămăseseră cincizeci de kilograme de bărbat bine. Cum a fost posibil așa ceva? se aprinsese jurnalista cu codițe. Păi a fost posibil în felul ăsta, răspunsese zâmbind Coposu, cea mai mare parte din ăia șapteșpe ani i-am făcut la izolare, adică stăteam singur într-o celulă mică și întunecoasă. O dată pe zi gardianul îmi aducea o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferență. Conta în lume ca un băiat spiritual și făcea figură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pasaj și pata s-a făcut neagră ca smoala pe fondul alb al restului geamului. Ei bine, pata reproducea perfect profilul lui Goethe din cunoscuta umbră chihezească. Totul era acolo: nasul drept pornind direct din fruntea oblică, peruca terminată cu codiță, buzele ferme, bărbia rotundă..." Deci, să n-o mai lungesc și să încep și eu povestirea visului despre care am pomenit. Am visat acum vreo două luni că eram închis pur și simplu într-un borcan, dar într-unul tăiat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]