871 matches
-
care, din perspectivă proprie, fiecare dintre cele trei instanțe și le poate, în fond, aroga. Expresia elaborată a efortului definitoriu care adună rezultatele sintetice extrase din spațiul interiorității face parte dintr-o construcție filosofică mai amplă, care subsumează toate formele cogniției și care este chemată la rândul ei să le rostuiască în numele adevărului. Conștiința de sine cercetează și produce pentru beneficiul celorlalte două în măsura în care și acestea pot alimenta dinamica spirituală a luminii aruncate asupra realităților subiective. Deși ele funcționează separat și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sine fiind instanță concrescută pe constituția spirituală omenească. Subiectul se recunoaște pe el însuși și începe de aici o aventură caracterizantă plină de implicații, convertind în calitate și în însușire identitară tot stratul de material sufletesc conex semnificațiilor neutre ale cogniției. Autorevelarea, încercarea plină de neprevăzut a propriei construcții, înscrierea într-un anumit sistem valoric, sunt toate opera tenace a conștiinței de sine. Ea generează criterii de dominare a propriilor tendințe și acțiuni și modifică gradul de participare la solicitările unui
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să relege individul chiar pe latura sa subiectivă de transcendență (Theodor Adorno afirma că "nici o lumină nu cade asupra oamenilor sau asupra lucrurilor în care transcendența să nu apară [widerschiene]"100). Apare convingător că înălțimea suprastructurilor și faptul că rezultatele cogniției reflexive se stabilizează la un nivel superior al conștiinței pot induce teza legării omului de absolut și prin conștiința de sine. Nu numai întâlnirea "Dumnezeului lăuntric" sau "confruntarea" cu duhul propriu pot justifica o asemenea alegațiune, dar și implicația religioasă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
regresii ale abilităților fizice, sociale și de învățare, nefiind în concordanță cu paternul de dezvoltare. E. de procesare senzorială, pot manifesta reacții repetitive, neadecvate și fără sens la stimuli auditivi, vizual, olfactivi, tactili și/sau kinestezici, nivelul variind. F. de cogniție, se pot constata anormalități privind procesul de gândire generalizată și abstractă, dificultăți de conștientizare, analiză care afectează abilitatea de procesare a informațiilor simbolice. Universitatea Iowa prezintă în 2008 un tabel cu elementele de descriere pentru identificarea tulburărilor de spectru autist
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Curriculum of Affect. Era un studiu inițiat de Fundația Ford. Autorii au făcut studii în școlile tradiționale și au constatat că ele aveau în vedere și practicau, în mod exclusivist, numai educația intelectuală. Weinstein și Fantini scriau: Accentuarea exagerată a cogniției și separarea acesteia de afectivitate este o trăsătură a societății noastre care, prin instituțiile educaționale, formează indivizi reci, egoiști, incapabili să înțeleagă și să exprime scopuri umaniste 15. Preluând o sugestie mai veche a lui Bruce R. Joyce (1966)16
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmoderne în ceea ce consideră a fi cea mai remarcabilă dintre evoluțiile gândirii instrucționale moderne: constructivismul. El a mărturisit că le datorează colaboratorilor Teslow și Osman-Jouchoux clarificarea relațiilor dintre postmodernism - ca filosofie fundamentală despre lume - și constructivism - ca teorie generală a cogniției. Tabelul care urmează sintetizează aceste relații. Botezând bizar constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le datorează colaboratorilor Teslow și Osman-Jouchoux clarificarea relațiilor dintre postmodernism - ca filosofie fundamentală despre lume - și constructivism - ca teorie generală a cogniției. Tabelul care urmează sintetizează aceste relații. Botezând bizar constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei și teze ale cognitivismului. I-a citat pe psihologii Piaget și Vîgotski, dar și pe Spiro, Johansen, Bereiter, Resnick
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rând copiilor preșcolari pentru a le mări șansele integrării școlare, pornește de la încrederea în deosebita plasticitate fizică a copiilor sub vârsta de 5 ani. În analiza eficienței unor astfel de programe, această concepție a înclinat însă balanța în favoarea evaluării nivelului cogniției și a semnificației creșterii inteligenței. Cu toate șansele pe care cred că le au acest gen de intervenție, orientarea prin excelență spre laturile intelectuale, ca unic criteriu al evaluării, a avut ca urmare o serie de critici care constatau că
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
își are rădăcinile idealismul adolescenței). Modelul piagetian a primit, în timp, numeroase confirmări, dar și infirmări parțiale. Principalele critici care i se aduc se axează pe: a) limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice, care nu acoperă, totuși, spațiul cogniției; b) neluarea în calcul a interacțiuni sociale ca mediator cognitiv între realitatea fizică și construcția mintală a subiectului. Cert este faptul că, elogiată sau discutată critic, stadialitatea piagetiană rămâne punct obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
privește psihologia socială școlară, aceasta are în vedere în principal studiul interacțiunii sociale între profesor și elevi sau între elevi. „Este foarte evident Ă stă scris în cel mai cunoscut tratat american de psihologie socială Ă că fenomenele psihosociale, de la cogniție și învățare, la leadership și interacțiune de grup și conceptele acestei științe, de la rol și personalitate la motivație și nivel de aspirație sunt foarte adecvate pentru analiza problemelor educației” (Getzels, 1968, p. 461). Deși scopul școlarizării îl constituie progresul individual
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în misiunea sa, accentul se mută de pe transmiterea cunoștințelor spre organizarea cadrului și activităților în care ele pot fi acumulate. Cei care învață, sunt ei înșiși resurse cognitive atât în privința cunoștințelor de la care se poate pleca, cât și a procesualităților cogniției, sau a formelor învățării. „Capul bine umplut” Ă ca obiectiv obsedant și păgubos al modelului transmisiv-normativ Ă lasă loc „capului bine format”. Alături, și uneori în locul categoricului „a ști” Ă eventual, „tot” Ă își fac loc, ca obiective educative, nuanțările
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
milenii în urmă, că oamenii se înspăimântă nu de realitate, ci de imaginea pe care o au ei înșiși (și-o crează) despre aceasta (motiv pentru care vom dezvolta, în ultima parte a lucrării, exact o terapie ce se adresează cogniției și reprezentărilor realității din mintea oamenilor). Omul, în întreaga sa activitate, folosindu-se de factorul de producție munca, urmărește permanent crearea a ceva util, folositor, adică desfășoară activități productive, acțiune care, nu numai că ne înnobilează - după celebra expresie a
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
ontologic, cognitiv și acțional, în organizația profit modernă și postmodernă s-au experimentat următoarele modalități de formalizare a principiilor etice 46 (tabel 1): Tabel 1. Tipuri de ipoteze în formalizarea eticii Modalități de formalizare TIPURI DE IPOTEZE Obiectivism Postmodernism Ontologie Cogniție Acțiune Ontologie Cogniție Acțiune Coduri etice Valorile sunt obiective Valorile pot fi cunoscute Valorile sunt ghiduri pentru acțiune Valorile sunt exclusiv produse culturale Valorile nu sunt calități ale faptelor morale Valorile determină acțiunea într-un mod limitat Coduri de conduită
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
acțional, în organizația profit modernă și postmodernă s-au experimentat următoarele modalități de formalizare a principiilor etice 46 (tabel 1): Tabel 1. Tipuri de ipoteze în formalizarea eticii Modalități de formalizare TIPURI DE IPOTEZE Obiectivism Postmodernism Ontologie Cogniție Acțiune Ontologie Cogniție Acțiune Coduri etice Valorile sunt obiective Valorile pot fi cunoscute Valorile sunt ghiduri pentru acțiune Valorile sunt exclusiv produse culturale Valorile nu sunt calități ale faptelor morale Valorile determină acțiunea într-un mod limitat Coduri de conduită Conduita poate fi
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
nu era, așadar, În nenumăratele-i ocurențe, (numai) o simplă figură de stil sau un ornament retoric. Ea era, În cel mai Înalt grad, modalitatea privilegiată de cunoaștere a unei lumi, a cărei unitate fundamentală nu se putea „livra”, lapidar, cogniției decât În acest chip. Din perspectiva la care ne-am referit aici - aceea a corpului ca metaforă În gândirea teologico-politică medievală - acest lucru se Întrevede limpede și În textele pe care le-am analizat. Indiferent că pledează pentru suveranitatea spiritualului
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
realitatea" unei instituții sau a unei organizații. Ansamblu complex de elemente de natură diferită, imaginea organizațională nu se reduce la un logo și o deviza. Plecând de la ideea că imaginea organizațională reprezintă un adevărat fapt instituțional, dorim să evidențiem elementele cogniției sociale care contribuie la crearea să. În acest sens, vom pune în legătură specificul realității sociale, în general, cu cel al realității organizaționale, în particular, printr-un demers interdisciplinar care înglobează teorii din filozofia actelor de limbaj, sociologie și psihosociologie
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
două componente importante ale gândirii sociale: un concept "dinamic" (themata), care descrie opoziția dintre două teme importante pentru o societate la un moment dat, si nexus-ul, un concept "static", dar nu mai puțin important pentru înțelegerea modului de funcționare al cognițiilor sociale. Care este, în fine, relația pe care o întrețin faptele instituționale, reprezentările sociale, themata, nexus-urile și imaginea instituțională în societatea informațională? Asistăm, astăzi, la o nouă transformare a spațiului public. Noile tehnologii ale comunicării fac mai rapid și mai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
colaborare), Iași, 1994; La littérature, un modèle triadique, Iași, 1995; Literatura, un discurs mediat, Iași, 1996; Culture et francophonie. Dictionnaire des relations franco-roumaines (în colaborare), Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Grupul µ, Retorica poeziei, pref. trad., București, 1997; Jacques Montangero, Vis și cogniție, Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, Eminescu într-o lectură intertextuală, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu și Gérard de Nerval, L, 1991, 2; Ioan Holban, Eminescu și Nerval, CRC, 1992, 1; Gabriela Duda, Prințul Moldaviei și Prințul Aquitaniei, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
proprie cu observații ale semenilor săi, obținute prin „interviuri” și discuții informale, el generalizează, formulează ipoteze, atribuie cauze, operează cu metode statistice inferențiale destul de sofisticate, cum ar fi analiza de varianță (Kelly, 1976). Cercetări din domeniul numit mai nou al cogniției sociale au confirmat și nuanțat mai vechea idee că în activitatea de cunoaștere - precum și în alte genuri de activități, ca de exemplu cea care presupune cheltuirea unui efort fizic - majoritatea oamenilor urmează legea minimului efort. Ei utilizează diverse strategii euristice
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
atingerii scopului propus implică - așa cum vom arăta mai jos - și multe limite, deformări și, deci, riscuri cognitive. Dar, ca principiu, un astfel de comportament este rațional și, pentru nevoile curente ale omului obișnuit, suficient de productiv. Un exemplu, pe care cogniția socială îl plasează în cadrul euristicii reprezentativității, îl constituie următorul raționament: cu cât un individ este mai asemănător cu membrul tipic al unui grup, cu atât este mai mare probabilitatea ca el să aparțină grupului respectiv. Practica de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
precum și studiile experimentale arată cât de des putem greși aplicând mecanic această regulă. În general, ea funcționează însă, iar omul o utilizează frecvent, mai ales când e vorba de inițierea contactelor cu persoane până atunci necunoscute. Față de cele științifice, strategiile cogniției sociale (cotidiene) sunt spontane, neelaborate, incomplete, dar ele au multe puncte comune cu primele. În câmpul lor de competență psihosocială, în nișele lor din vastul sistem ecologic social, indivizii obișnuiți se comportă- conform unei expresii deja consacrate în psihologia socială
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
din scopurile nobile urmărite cu toată responsabilitatea de reprezentanții autentici ai științelor socioumane. 2.3. Mecanisme și erori specificetc "2.3. Mecanisme și erori specifice" În afara limitelor și erorilor expuse mai sus, care au un caracter oarecum general, studiile de cogniție socială au evidențiat și sistematizat și unele mecanisme și erori cognitive specifice prezente la nivelul conștiinței comune. Iată (după Baron și Byrne, 1991) câteva dintre ele, mai semnificative și care au relevanță și ca posibile surse de distorsiune în răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
îi este mai la îndemână în minte, va ocupa o pondere mult mai mare în imaginea oferită despre o asemenea zi decât a fost ea în realitate. d. Materialul informațional din memorie este configurat și „rechemat” prin ceea ce în teoria cogniției sociale se numesc scheme mentale (mental schemas). Ele înseamnă sistemul de reprezentări (cunoștințe, crezuri, simțăminte) despre obiecte sau aspecte ale lumii exterioare și ale propriei persoane. Schemele mentale operează ca niște structuri scheletice, tipare mentale prin care se interpretează, organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un referențial ontic identic. Polisemia interindividuală e cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt e mai complexă și abstractă. Cuvinte ca „tradiție”, „progres”, „valori” sunt în mai mare măsură interpretabile decât cele de „mâncare”, „plimbare” etc. Teoria cogniției sociale accentuează însă că în joc nu e doar aspectul semantic, ci că, prin schemele mentale și cadrul de referință, întrebări și propoziții întregi capătă alte înțelesuri. Însă diferențele interindividuale sau intergrupale de acest gen nu trebuie exagerate, doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
categorisite în: informații despre sine, despre societate, despre viitor etc. Aceste gânduri, atitudini, mediază modul în care facem față cerințelor schimbării și emoțiile pe care le trăim. De asemenea, ele se reflectă și în comportamentul pe care îl adoptăm. Formarea cognițiilor adaptative se realizează pe parcursul procesului de schimbare. La întrebarea " Pot reprezentările sociale să determine comportamentul?", răspunsul este invariabil " Da" și se bazează pe un studiu realizat în 1994 de Jacky Singéry (apud L. Negură, L. Nacu, 1998, p. 111), studiu
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]