1,198 matches
-
paznic. Dispăruseră cu toții. Valerius își eliberase mâna din strânsoarea băiatului. — Eu nu fug, spuse, punându-i mâna pe umăr lui Listarius. Nu fug. Băiatul rămase o clipă nehotărât, apoi îi întoarse spatele și se îndepărtă în fugă. Valerius își luă coiful și se îndreptă spre ușa ce dădea în arenă. Marcus veni lângă el. — Mai e mult timp până când va începe lupta. Vitellius a conceput spectacolul de parcă ar fi mai bogat și mai puternic decât Alexandru cel Mare sau Julius Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii își țineau capetele ridicate, pentru ca publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau cele mai faimoase lupte ce avuseseră loc în ultima vreme, stârnind hohotele de râs ale publicului. Un rețiar aruncă plasa spre un secutor cu un coif uriaș, care-i făcea capul să pară mult mai mare decât trupul. În ultimul moment, secutor-ul se aplecă să-și lege șireturile de piele ale sandalelor, prefăcându-se că se ferește de plasă, care căzu peste arbitru. Hohotele mulțimii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se pare că negrul îi poartă noroc. Mușcându-și buzele, Valerius aștepta ca strigătele mulțimii să se potolească. Du-te, îi zise Marcus. Puse mâna pe umărul lui Valerius. O clipă, cei doi prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reprezentau pe gladiatorii uciși de el. — Le vezi? rânji. Astăzi îmi voi mai pune una, pe care o s-o fac din pielea ta. — Roagă-te zeului tău, Skorpius. Marcus îl văzu pe Valerius respingându-i pe îngrijitori. Își puse singur coiful, în timp ce Skorpius își flutura plasa privindu-și adversarul cu surâsul celui aflat pe punctul de a oferi încă o victimă împăratului său. După o clipă, Vitellius lăsă să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer răsună muzica flautelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nor de praf. Marcus văzu cum, cu un efort, se întorcea cu fața în sus, strângând într-o mână scutul, iar în cealaltă pumnalul. Skorpius se aruncă din nou asupra lui și-i puse mânerul tridentului de-a latul pe coif, apăsând cu putere, de parcă ar fi vrut să-l îngroape pe Valerius în nisip. Valerius dădea din mâini și din picioare, din ce în ce mai slab. Înfige-i pumnalul în șold, șuieră Marcus, ca și cum Valerius l-ar fi putut auzi. Ripostează! Deodată, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Skorpius se prăbuși. De data asta nu putu să se mai ridice. Valerius se apropie și-și lipi vârful pumnalului de gâtul lui Skorpius. Rețiarul se ridică în genunchi cu greu. Câțiva îngrijitori veniră în fugă și-i scoaseră coiful lui Valerius, dându-i la iveală chipul palid. — Ucide-l! strigă Vitellius. Mulțimea începu să strige la unison: — Missus! Toți repetau frenetic cuvântul acela: Missus! — Ești salvat, spuse Valerius. Se uită în jos, spre Skorpius, și îi întâlni privirea disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profeții săi îl cinsteau printr-un cult magic. Tacitus scrie că, în timp ce Vespasianus aducea un sacrificiu zeului, preotul Basilides i-a prezis că va avea succes în toate acțiunile sale, de la construirea unei case până la domnie. Cassis: nume generic al coifului militar roman. Castra: tabăra uneia sau mai multor legiuni. Există diferite tipuri de castra: aestiva, mobile, care se construiau și se ridicau zilnic; hyberna, unde legiunile își petreceau iarna. Odată cu sedentarizarea legiunilor pe limites, castrele devin adevărate fortărețe permanente, conectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proconsul al Africii și guvernator al Hispaniei Citerior în vremea lui Nero. A fost ales împărat de legiunile sale în anul 68 d.Hr. Galea: în general, acoperământ pentru cap; în timp însă se va identifica tot mai mult cu coiful din bronz și fier al gladiatorilor, diferit de cassis, care era utilizat de soldați. Galerus: aripă metalică lată, atașată manșonului stâng al rețiarului. Este singura lui apărătoare pentru față, dar, în același timp, cea mai bună soluție pentru acest tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
my) înseamnă „închis“, „ascuns“ și din ea derivă termenii mysterion (mister) și mysticon (mistic), precum și numele țiparului, care stă ascuns între stânci. Mirmilonul este singurul gladiator dotat cu un scut înalt și concav, care îi înconjoară corpul, acoperit de un coif special ce joacă rolul de capac, datorită aripilor sale metalice rotunde, late. Asemenea țiparului, este greu de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto, „liber“, „eliberat“. Mithra: zeul Mithra, de origine indo-iraniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legiunea în timp ce se apropie de frontul dușman. Thraex (trac): forma substantivului se datorează asemănării dintre armamentul acestei categorii de gladiatori și cel al soldatului din falanga macedoneană, înarmat cu un scut mic, rotund și o lance. Macedonenii purtau adesea un coif militar numit „trac”, de unde vine și numele. Cu timpul, s-au format două tipuri de gladiatori traci: unul specializat în lupta cu mirmilonul și celălalt specializat în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
undeva pentru week-end. Te-ai întors ieri seară. Târziu. — Beat? — Beat? zâmbi el larg. Ceilalți nu sunt de acord cu mine, dar eu cred că așa te-ai fi putut numi în cel mai fericit caz. Pe cap aveai un coif de hârtie. Toată fața îți era plină de ruj. Beat? Nu s-a inventat încă acel cuvânt care să descrie halul în care erai. Mergeai și te băteai cu o sticlă. Erai... erai deja mort. Mare porcărie, zău așa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se legau În gură, din care pricină colegii lui de breaslă Îi aruncau priviri nu tocmai măgulitoare. Fiecare ginecolog purta pe cap un coif metalic, Împodobit cu un fel de herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conchise el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu se zice nici marinal, nici marinel... Tanti Mița: Da cum, procopsitule? Goe: Mariner... Mam’mare: Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
umplea toata valea .’’ Carol vine singur cu această armată” , zise regele . “Nu , nu încă’’ ,raspunse Ogier. ‘’Ce ne facem ,relua regele , dacă el aduce o armată și mai mare decat aceasta . În cele din urmă apăru și Carol cu un coif de fier pe cap , cu mănuși de fier în mâini , cu pieptul și umerii acoperiți de o cuirasa de fier , în vreme ce dreapta-i era încleștată pe o sabie . Cei ce mergeau înaintea monarhului , cei ce mergeau alături de el și cei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost primită de Guerin și fiii săi. Numele celor patru fii împreună cu al lui Guerin,care nu întelegea să fie lăsat deoparte și ale celor doi nepoți, care-și reclamau drepturile lor 12 de soldați, au fost puse într-un coif și sorții au căzut asupra lui Olivier, astfel că lui, i-a revenit cinstea și primejdia să lupte cu cel mai tânăr dintre nepoți. Nepotul a primit cu bucurie această însărcinare, încântat că era chemat să susțină cauza familiei. Din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă încercare,astfel că în aceeași clipă s-au pomenit față în față cu capetele descoperite; și atunci Roland l-a recunoscut pe Oliver iar Oliver pe Roland. O secundă ei au ramas ca împietriți,dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Roland se repezi după el și Agrican fugi până când a juns într-un luminiș unde se afla o fântână. Locul acesta era tare frumos iar tătarul a descălect pentru a se răcori la fântână, dar nu și-a scos 22 coiful sau armura. Roland l-a ajuns numaidecât, strigând : Atât de îndrăzneț și totuși fugar! Cum de ai putut fugi dinaintea unei singure arme și totuși totuși îți închipui că vei scăpa ? Regele tătar a sărit în șa la vederea inamicului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-o la rândul său, încât nu numai scutul, dar și întreaga armură de pe trupul lui Agrican a fost prefăcută în bucăți, rupându-i și trei coaste pe deasupra. Tătarul răgând ca un leu, a ridicat paloșul cu furie crescândă, repezind în coiful paladinului o lovitură așa cum acestuia nicicând nu-i fusese dat să mai primească din mâna unui muritor. Pentru o clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-a întunecat, urechile-i țiuiau, calul speriat se întoarse să fugă, iar el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din cine se trăgea. Brandamanta a răspuns deschis că făcea parte din familia Clermont și că era sora lui Rinaldo, de a cărui faimă auzise poate și el. Rogero, foarte impresionat de aceste cuvinte, a rugat-o să-și scoată coiful și văzându-i fața a rămas încântat. În vreme ce sta astfel transportat, pierdut în admirație, o primejdie neașteptată s-a abătut asupra lor. O ceată de cavaleri păgâni , postați într-o pădure pentru a putea tăia calea creștinilor în retragere, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a abătut asupra lor. O ceată de cavaleri păgâni , postați într-o pădure pentru a putea tăia calea creștinilor în retragere, s-a repezit, din tufișurile în care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
calea creștinilor în retragere, s-a repezit, din tufișurile în care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de altul în urmărirea lor. Rogero a renunțat să mai gonească după ei, a pornit printre văi și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu scutul și panașul albe ca zăpada, s-a ivit în luminiș. Sacripant i-a aruncat o privire fioroasă și, neașteptând ca acesta să se apropie, l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el l-a făcut să coboare pe cea mai apropiată bucată de uscat. Când a fost îndeajuns de aproape de pământ, Rogero a sărit jos și a legat armăsarul de un mirt. Omul a lăsat scutul din mână și scoțându-și coiful, trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]