1,095 matches
-
înălțat, până la Ceruri, si zidurile, si meșterii, si iedera, ar fi murit de melancolie - de nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurile și îngerii, si întemnițații, si sihaștrii, ar fi murit de melancolie. ELOGIU PATRIARHULUI Sunt patriarhul vieții mele! și, cojoc, pe umăr port, de baci la stele - sunt dragele-mi mioare, si ce bogat mă țin, și-s mândru că tot ceru-i carpatin - sunt patriarhul vieții mele! și cușma port, ca baciul osândit de Iele să-i prade turmă
ELOGIU ZIDURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340793_a_342122]
-
lapoviță, deveniseră o amintire urâtă. Chiar dacă diminețile erau răcoroase, se simțea totuși că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începuseră să răsară prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia, până să-și lepede cele nouă cojoace, conform legendei populare, și să-și ia la revedere de la iarnă, până prin decembrie viitor. Institutul Meteorologic, prin mesageri ca Romica Jurcă sau Busu, ori ceilalți prezentatori ai știrilor meteo de la celelalte televiziuni, menținea trează vigilența locuitorilor capitalei, anunțând că vor
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342118_a_343447]
-
Venind ca lăncile din zare... Nu mai avem nici un proroc, Nici prunc de maică născătoare Și nici răgaz pân-la soroc, Nici Dumnezeu întru iertare. Nu mai avem horă și joc, Nici Țară Liberă și Mare Și nici ac lung pentru cojoc Dușmanilor de la hotare! Nici eu, Poetul, să aloc Poeme noi, nemuritoare Nu mai am aer, mă sufoc Și mor cu Țara care moare. Și-o altă țară, ca-ntr-un doc Un vas-fantomă-ntre vapoare, Nu poți să pui ca pe-
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
conștiința! Poposește la Abrud în casa lui Ioan Buteanu. În Duminca Tomii, în fruntea celor două mii de moți, Iancu sosește la Blaj. „ Au sosit și Iancu și Buteanu- spunea Bărnuțiu în scrierile sale -, venind la adunare cu muntenii. Purta un cojoc albastru, cu blană de miel pe margini. O simplă pălărie neagră, cu pene de cocoș pe ea. Prezența lui dă adunării măreția de sărbătoare și de luptă. Cei ce știau prețul galbinilor ce se puseseră pe capul lui și armata
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
Toate Articolele Autorului Ați văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas' Și-l găsiți la crâșmă bând Înspre ziuă plin de fas?! Și de mai ai și noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineața, pe cojoc, Te scoli și cu vânătăi ... Dar să fie și curvar, Câte-o lună să nu-l vezi, Ți se pare chiar bizar Măritată să te crezi, Nu mai zic de bani, halal! Cât ți-ar fi soțul de drag, Și
NECAZURI FAMILIARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341913_a_343242]
-
mai bună, n-au primit izbăvirea, care li se dădea, și au fost chinuiți. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; au fos uciși cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți... Mieii lui Dumnezeu, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului...” „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
curge sânge din degete. O stropește cu apă doar, doar și-o reveni. Nimic! - Te-am prins în flagrant pe viu și acum tot dumneata faci fițe? Dacă nu te trezești, te duc la poliție și... au ăia ac pentru cojocul dumitale. Ce ar fi la o adică să mă duc cu moarta în spate la gabori și să le-o dau în bună stare? Între timp apare Zambilica: - A murit Ghiță, a murit Ghi... Se oprește și nu îi vine
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
luat ca un rob al lui Dumnezeu, în timp ce Iisus a fost luat ca Fiul Omului; Ilie cu o căruță de foc, Iisus a fost luat de un nor, precum zice Isaia, „șade pe nor”. Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului Elisei, în timp ce Iisus, după ce s-a înălțat la Tatăl, a făcut să pogoare asupra ucenicilor săi Duhul Sfânt și a făcut nu numai un proroc, ci mii și au fost mai mari și mai slăviți decât Elisei
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
ani. Soțul dumneaei e cam tot pe acolo cu vârsta. Are păr alb și bogat, chipul emană liniște, salută pe toată lumea și n-ar fi în stare să facă rău nici unei furnici. Bine acoperit cu pulovere, căciulă de astrahan și cojoc îmblănit, se deplasează ca un pinguin imperial. Pinguinii, să știți de la mine, formează perechi pe viață. Mister își vizitează jumătatea în fiecare zi, chiar cu vremea asta nu tocmai bună. Chemând-o Ioana, domnul G. i-a adus bomboane și
Ciocolată pentru domnul doctor () [Corola-blog/BlogPost/337775_a_339104]
-
o cață (băț lung cu un cârlig în vârf, folosit de ciobani pentru a prinde oile) cu care îi trăgea pe copii când se apropiau de foc sau când erau pe cale să facă vreo năzbâtie. Pe patul său, învăluit în cojoc, Moșul părea că doarme. Dar, când credeau copiii că doarme mai adânc și începeau să facă boacăne, se pomeneau agățați de cârligul lui fermecat. În fiecare iarnă, în Ajun de Crăciun, bunicul îi răsplătea cu daruri pe copiii cuminți. Ajunul
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
de câte ori cineva din stână se plângea că a venit ursul, baciul Nelu lu Boboacă din Jieț spunea: „Fugi, bă, că n-o venit niciun urs, noi am venit la el!” Unchiu Culiță al lu Pătru nici nu se clintea din cojoc. „Lăsați-l, bă, striga, c-o ia pe-a lui și să duce!” Dacă nu e închisă în obor, oaia pe care o ia ursul pleacă de bunăvoie. A existat un caz la stâna din Slăvei (Parâng) în care ciobanii
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
adori pur și simplu. Trei zile, cât am stat la brânză, am muncit mai ceva ca un rob. Unchiu nu făcea decât să mulgă cu ciobănii, să închege laptele și să ia, din căldare, urda; în rest, stătea întins pe cojoace, fuma țigară din țigară și asculta ”la aparat” (un radio mic, de care nu se despărțea niciodată și care mergea de vreo doi ani cu aceleasi baterii ”americane” pe care le găsise abandonate pe-o stâncă, în Zănoaga) toate știrile
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
la stana? De pildă, să pun mâna pe unul și să-l încing pe baci... - Păi nu-i nimic, că-i crap... - Crepi tu pe dracu... Du-te de ada alți. A intrat în stana și s-a pus pe cojoc. Ce-i venise? Doar adusesem și până atuncea cepi... M-am dus iar în pădure și-am revenit cu cepi mai subțiri. - Noa, Unchiule, l-am strigat de-afară, să nu-mi zici că nici ăștia nu-s buni! A
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
-ț arăt io cum trăbuie cepii, ca la urda, dac-o greșești cu focu, poți s-o țapi la căni! Dacă tot se eliberase stana, m-am gândit să profit și să trag un pui de somn. Mi-am aranjat cojocul, bodogănind, m-am ghemuit în el, dar n-am putut închide ochii de ciuda. Își bătuse joc de mine și trebuia să mă răzbun. Unchiu s-a întors după o jumătate de oră, cu o cârca de cepi de tot
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
dumnealui. Eram atent la fiecare mișcare a sa, la fiecare gest, privire sau grimasă, înregistram în amănunt și așteptam numai momentul oportun să-l rog să-mi tălmăcească tot. În miezul ultimei nopți de băcie, Unchiu s-a ridicat din cojoc și a șezut, deznădăjduit. Am deschis ochii. Lămpașul cu gaz abia pâlpâia. - Fă binie, spală-te pe mâni șî caută tu laptele... Am sărit ca ars: știam că niciun baci nu-și lasă ajutorul să umble la ciubăr. Inima îmi
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
tu laptele... Am sărit ca ars: știam că niciun baci nu-și lasă ajutorul să umble la ciubăr. Inima îmi bătea în gât. Mi-am spălat vârtos mâinile, mi-am lăsat brațul drept, dezgolit până-n umăr, să pătrundă tremurând prin cojoace, să se strecoare pe sub pânza albă de in care acoperea ciubărul. Când degetele au atins străgheața caldă, umedă, fermă, mi s-a oprit respirația. Am tras mâna afară ușor și-am privit: smicuri de smântână amestecată cu zăr licăreau în
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
au atins străgheața caldă, umedă, fermă, mi s-a oprit respirația. Am tras mâna afară ușor și-am privit: smicuri de smântână amestecată cu zăr licăreau în lumina slabă. - Ie, îi facut, poț să-l spargi... Am dat jos un cojoc și l-am întins deoparte. Pe celălalt l-am ferit doar puțin, cât să descopere gura ciubărului de lemn. Din pânzătura de in se ridica, abia perceptibil, un abur cu miros acrișor. Lămpașul pâlpâia pe oglinda de zăr și desena
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
caș, am scăpat sădila pe jos. Unchiu a răbufnit: - Apăi dă-l în bubă! Să punem cașii a durat o eternitate. Afară, câini și ciobani se liniștiseră. Ursul luase o oaie și își văzuse de drum. Ne-am întins în cojoace. Unchiu stătea pe spate, descoperit, cu o mână sub cap. Eu m-am pitit în lână. Stâna se învârtea cu mine într-un vârtej legănat. Îmi era greață. - Iartă, a șoptit atunci Unchiu, că-s om batrân. Așe-s batrânii. Nu
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
adevărată bijuterie a primăverii. Revenind la Dragobete, concluzionez cu o vorbă din străbuni: „ochii care nu se văd, se uită”. L-am uitat de mult pe fiul babei Dochia, deși pe aceasta o așteptăm an de an să își lepede cojoacele. Cineva și-a amintit de el cu câțiva ani în urmă, dar puterea sa de a zăpăci sufletele fetelor s-a stins odată cu uitarea noastră. Resuscitarea e anevoioasă acum, mai ales când competitorul său din 14 februarie se menține în
De ce sărbătoarea Dragobetelui a pierdut teren în fața Valentine's Day [Corola-blog/BlogPost/100107_a_101399]
-
a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframa legată cu nod a scos și un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în țărâna. Și fiindcă venise noaptea și datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, ca intrase și el în mulțimea de pe Columna, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, pășind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munții lui de acasă
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii dezleagă-i să se joace, Fă din viața noastră zbor sublim, Scapă-ne de-a iernilor cojoace Și învață-ne să ne iubim! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: INVITAȚIE , DE VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
tu mă oprești Căci orice rană doare... Ți-am spus să vii? Te-am invitat În casa mea vreodată? Dar tu cu nonșalanță vii Și zilele îmi lași pustii Mai reci ca niciodată! Dar am eu ac de-al tău cojoc... Credința-mi dă putere Și-am să mă rog la Dumnezeu Să lase din balsamul Său Peste a mea durere... Și-atunci să vezi ce-ai să mai fugi În marea zbuciumată Cu-a tale lacrimi și suspine, Și zboruri
IAR AI VENIT...DURERE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344140_a_345469]
-
încercă bătrânul să-și încurajeze nora. O să-i treacă și o să vină să-și vadă zvârluga [ persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. - DEX) asta de copilă. Ea să fie sănătoasă! Să veniți fata tatii acasă, că am eu ac de cojocul lui, numai să încerce să spună ceva. - Nu, nu, așa ceva nu se va mai întâmpla, oricât ai fi mata[ - dumneata]de binevoitor, se opuse categoric Lili, pe un ton ce nu-i prea da curaj socrului să mai insiste. Nu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
mai fi așa bățoasă Când l-oi prinde pe Corniță Și l-oi lua la mine-acasă. Ce-or mai zburda Lupișorii Când cu el or să se joace! Și ce cald o să le fie, Când am să li-l fac cojoace!” Cu aceste vorbe-n gând, A alergat la fierar Limba de și-a ascuțit Și-a venit la ușă iar: -Fie Lupu-afurisit Și tot neamul lui lihnit. -Nu! Nu ești tu mămuca! Ai o voce cam ciudată! Arată-mi botina
LUPUL, CAPRA ȘI IEDUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377575_a_378904]
-
în păcate. Florica se stropși la el și ochii ei verzi, frumoși scânteiară contrariați, pleoapele colorându-i-se ușor, semn că nivelul adrenalinei îi crescuse în corp, provocată de insinuările lui. Gheorghe râse satisfăcut pe sub mustață, își aruncă pe umeri cojocul vechi de lână să-l apere de răcoarea dimineții, își încălță cizmele de gumă și ieși binedispus la treburile lui. Florica lui era bună la suflet și se ținea încă bine. În ciuda anilor rămăsese tot o femeie atrăgătoare, care știa
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]