471 matches
-
să-mi regăsesc ritmul egal al respirației. Unde-i prietenul ei ? spun Într-un final, arătînd cu degetul mare spre Jemima. — A fost dat afară, spune Lissy cu satisfacție. Tocmai voia să facă o poză cu judecătorul Hugh Morris În colanți de balet, și a fost Înconjurat imediat de mai mulți avocați, care l-au scos afară În șuturi. — Jemima, ascultă-mă. Cu un efort uriaș, mă uit În ochii ei albaștri, care mă fixează cu Încăpățînare. Nu poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o enciclopedie de frumusețe la dispoziție, Lisa a învățat rapid cum să facă să arate incredibil. Geraint a făcut-o să cumpere din piața Camden o rochie Body-Map roșie cu un decupaj pe coapsă, pe care a purtat-o cu colanți în dungi albe și roșii. Poșeta ei era o casetuță albă cu o cruce roșie pe ea. Pentru a completa ținuta, Kevin a insistat să fure pentru ea o pereche de teniși albi din pânză cu talpă de cauciuc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rar În acest mic gineceu“. La Saint-Louis nu se intra deloc! Ușa gineceului dădea Într-un coridor și rămînea adesea larg deschisă. Nu e de mirare că se vor descoperi, peste cîțiva ani, urme de curiozitate bolnăvicioasă În nevroza mea! Colanții nu existau Încă și toate fetele aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde mîinile care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
haine care știu că ar trece testul lui Suki. Nu aveam cum să fac o prințesă Sloane să se relaxeze și să aibă încredere în mine dacă arătam ca Tank Girl, chiar și fără bazooka. Mi-am tras pe mine colanții negri ca niște pantaloni de călărie, cămașa verde de mătase și o jachetă verde asortată cu guler fals de șinșila. Suki nu avea de unde să știe că ultimele două fuseseră cumpărate la mâna a doua. Botinele mele negre erau oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am ceva ce trebuie să-i las lui Sir Richard. —Chiar așa? zise cu o voce plină de interes. — Nimic interesant pentru altcineva decât pentru mine. Ne vedem aici când termini. Joe vorbea cu un curier pe bicicletă în niște colanți de lycra, care tocmai venise să ia un pachet. Am urcat cu liftul până la etajul doi unde, în spatele biroului de la recepție, stătea Susie, drăguța, blonda, ochioasa Susie, mândra proprietară a unor bucle sub care nu era nici pic de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am fost acolo. O dată e de ajuns. — Costumul ăsta nu-mi place deloc, spuse Ted, trăgând nemulțumit de poliesterul colant. — Îți pune În valoare burtica, remarcă Harry. — Să ne tragem un pic sufletul, propuse Barnes. Cu câteva zorzoane, parc-ai fi Elvis Presley, spuse Harry. — Elvis Presley e mort. — Ei, vezi, ai prilejul să te-afirmi. Norman privi În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura, evidențiind sfârcurile tari. Brusc, se ridică și se lipi de el, Îmbrățișându-l. — Trebuie să fim Împreună În situația asta, spuse ea. Tu și cu mine trebuie să fim apropiați. — Da, trebuie. Pentru că, dacă ceea ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcu pe Fran să-și amintească de ceva. — Oh Doamne! Laurence! Trebuia să luăm cina cu mama lui în seara asta! Arăt decent? Stevie studie ținuta ușor excentrică a lui Fran, alcătuită dintr-o tunică violet fără mâneci, purtată peste colanți verzi închis. — Eu zic că arăți bine dar, ce-i drept, zise Stevie arătând spre fusta de tweed și jerseul pe care le purta 364 de zile din 365 -, noțiunea de ținută de zi sau de seară mă cam depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
noastre întâlniri ne-a hrănit, și unuia și celuilalt, masochismul din noi și a dus la o legătură (platonică) inconsecventă. (Myrna era fără îndoială masochistă. Nu era fericită decât atunci când un câine polițist își înfigea colții în pantalonii ei negri colanți sau când era târâtă în jos, cu picioarele înainte, pe treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încercam să o călăuzesc pe calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa mai departe. Cum însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o feminitate senzuală fără cruțare. O și miroseai. Purta lucrurile ciudate, șic, pe care Sammler le observa sec, detașat și purificat, ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
curbelor pe o scară de la unu la zece. În fiecare zi testând o nouă versiune beta îmbunătățită a propriei persoane. Ajustând micile detalii pentru a urma trendul pieței. Îmbrăcămintea ei, mulată ca un costum de baie, strânsă pe corp, peste colanții ei alunecă imaginile unor femei pedalând înspre nicăieri cu o mie de calorii pe oră. — În secvența de Talent Personal a programului meu, spune ea, am să vă arăt cum să dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se lungește sau trebuie să dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi ca să slăbești. E îmbrăcată cu un costum roz mulat și colanți violet. Mda, poți fi subțirică și blondă, dar cu cât fața ta are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa de mult, dar nu te poți duce la biroul de închirieri și să le spui că n-ai de gând să te mai și întorci cu avionul, că-ți pun interdicție cât ai clipi. Nu, Webber își punea costumul colant negru, și oamenilor le curgeau deja balele să-l lovească. Se vopsea cu alb pe față, intra în cutia lui invizibilă, începea să mimeze, și banii începeau să curgă. Mai ales la colegii, dar mergea treaba și la târgurile locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Gosseyn se uită pe geam: tot munți. Făcând astfel, băgă de seamă pentru prima oară că purta haine nepotrivite pentru Ashargin, băiatul de fermă: o mare ținută de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu - pantalon cu galon de aur, vestă colantă cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Secoh. Noul venit trecu la vreo treizeci de centimetri de Gosseyn astfel că prima viziune a bărbatului fu laterală și posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
teatrală. Este! altă pauză. DUMNEZEU!!! Uitați-vă! I-ați văzut pantalonii șifonați din colecția de primăvară? Se învârti să ne arate noua ei siluetă. Ia uitați aici picioare ca scobitorile. Îți fac picioarele să arate înguste fără să mai porți colanții ăia supărători. (Jolene e 50% JAP, dar neagă asta în proporție de 100%). —Michael Kors înțelege dedesubturile coapselor feminine, continuă ea, ca nimeni altul... —Las-o moartă, Jolene! ripostă Julie, exasperată. Îți trebuie o nouă preocupare. De exemplu, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi face mai multă plăcere decât o discuție despre modă, dar nu-mi doream să mai aud, încă o dată, cuvântul Valentino. M-am simțit ușurată să ajung la mine la bloc. De-abia așteptam să intru, să mă schimb în colanți și să mă ghemuiesc în pat. Când am ajuns în fața ușii, am scotocit în poșetă după chei. Dar, când am vrut să bag cheia în broască, am observat ceva ciudat. Clanța era slăbită, de-abia se mai ținea în locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care gemeau de bogăția aranjamentelor florale din centru, decorate cu diamante roz, perle negre și rubine roșu-aprins. La asemenea ocazii, încăperea se ornamentează, de obicei, cu bijuterii în maniera dormitorului lui Elizabeth Taylor. M-am așezat lângă Julie. Purta șlapi, colanți Juicy roșu-aprins și un tricou roz Taavo, pe care scria cu litere roșii strălucitoare I AM NEW YORK. Ce plictiseală! îmi șopti. Masa noastră nu era tocmai animată. Celelalte patru fete - Kimberley Guest, Amanda Fairchild, Sally Wentworth și Lala Lucasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți, iar văduva se ține foarte bine. Doamna are și o explicație pentru acest
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe bună dreptate : « Actualitatea nu presupune, neapărat, actualizarea, după cum actualizarea, nedusă pînă la capăt, ca acum, la Piatra Neamț, poate atinge performanța de-a nu mai fi nici măcar de actualitate »(Victor Parhon, Teatrul azi, nr.3/1992). Zoe, care apărea În colanți și era pălmuită de Tipătescu, a fost Oana Albu-Birău. În 1994, la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lovitură. — Cine mama naibii sunteți voi? urlă femeia la Ben. Cu lumina venind din spatele ei, este greu să-i distingem trăsăturile. Este mică de statură, slabă și strâmbă, ca un arc întins, iar părul încâlcit îi încadrează fața. Poartă niște colanți și un tricou mare ca un sac, care-i ascunde două treimi din corp. Și are un obiect în mână, un obiect mare... Sunt un prieten al lui Jim, zice Ben curajos. Vocea îi este mai groasă decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]