994 matches
-
-a-ntâmplat cu mine Carul vremii dacă trece, vine Înapoi de la un antipod? Și nici dacă după moarte, viața Va porni spre alte începuturi Genele în somn dacă le scuturi Se derulează invers dimineața Că e destul să deschizi ochii Colbul lumii să ți-l ștergi din mers Și murmurând un singur vers Să te trezești în țara Mamei Dochii Și-acolo la intrare stă un sfinx Care-ți pune-o singură-ntrebare Și cine dă răspunsul, poa' să zboare În
LESTUL ŞI ZBORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360362_a_361691]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > TĂCERE, GHEAȚĂ. GÂNDURI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului tăcerea e mai mult decât o stare. ne regăsim în colbul dimineții, culori absurd lăsate să-nconjoare, o alergare, pasul trist al nopții. tăcerii vidul îl adunăm în pumni de sare. mercurul, îl lăsăm să-și modeleze, trupul vibrând durerii, bucuriei și tristeții, apoi cu toate-n aripi, zborul îl culegem
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Citește mai mult îmi ascund timidă umbră
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
demult.nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta,mi-e atât de frigsi-as vrea să te atingsi mi-e teamasi mi-e dorsa simt lotușii sufletului meu inflorind.as vrea să-mi afund palmele arzandein colbul prin carepasii tăi au trecut cândva grabitisi să-l așez,talisman,în clepsidra inimii melepentru vesnicie.apusul își încovoaie gândul spre zenit...ingenunchiez încet în noaptein reverie și realitate...... XXVII. TE-AM CĂUTAT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr.
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nu pot căra gândurile lumii, căci multe sunt dintr-un început adunate și-s ude cărările vieții, de lacrimi, iar marginile sunt acoperite de secetă. Nu mă pot ridica din colbul arșiței zilei de ieri, ca să pot aduna spicele de mâine, când ploaia va cădea fără să mai fie cer. Un nor a mai rămas singuratic acolo unde a fost cerul, și ca o ultimă speranță, în puful lui s-a
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Festivalului “Romulus Guga”, Marele Premiu al Ligii Scriitorilor Români etc. RĂSTIGNT pe CUVINTE Poezii Religioase din volumul în pregătire Noduri în haos Calea Pâinii Pe muntele vremurilor, în satul de dincolo, Departe, în inima codrului, Femeia își curăță casa. Prin colbul fierbinte, Gătată de sărbătoare, Cu năframa de foc și cămașa de lapte, Este timp de patru ceasuri Pe calea Pâinii. Cu desagii pe spatele încovoiat, Coboară la cooperativă. E Ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă, Iar Dumnezeu se vede în aluat. Apoi
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! Abia atunci Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Referință Bibliografica: teamă / Clarissa Emanuela : Confluente Literare
TEAMA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360158_a_361487]
-
de praf, poveste... uit imaginea. se duce... las geometria frunzei să-mi cuprindă, vechiul suflet de lumină. în uimire-mi este gândul... cu lumi noi se umple spațiul. timpul este arcuire... fac un salt. sunt în lumină. jadul prind în colb lume. frunze, păsări mi se-arată. dintr-o sferă de lumină, aud sunet de ferigă. arcuire. las ce sunt în vechea strană. primenesc lumina-n sferă. aud cântul din cupolă. îngerii încet se roagă.. . Referință Bibliografică: geometria frunzei / Anne Marie
GEOMETRIA FRUNZEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359189_a_360518]
-
timpul, ci uitarea te frământă! Te-ai smuls din mine și-ai plecat hai-hui ... Acum ești musafira nimănui, Pumnale, amintirile se'mplântă În locu'n care Eutherpe stase Și-a dăruit Pârâului, Naiadă. Greșit-ai ieri, oricine o să vadă Un colb perfid cernând iconostase. Nu-ți fie teamă! E aici, icoană, Aceea care viețuiește-n mine, În suflet încrustată cu aldine Și dragostei, în veci, amfitrioană! *** Imagine: Jill Orr - Between somewhere and nowhere Referință Bibliografică: Musafira nimănui / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
MUSAFIRA NIMĂNUI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340321_a_341650]
-
București (1990-1997), fără drept de intrare în țară, Regina Ana a îndeplinit acest rol. A fost reprezentantul Monarhului în Republica România. Sunt antologice imaginile de la mijlocul anilor ‘90, în care Regina era înconjurată de femei și fete de la țară, în colbul drumurilor rurale sau la mănăstiri. Îți recomandăm O zi neobișnuită. 1 august 2016 Poezia numită România Acea Românie o descoperea în fiecare zi și iubea fiecare zi în care își descoperea țara al cărei nume în purta, dar pe care
A plecat o regină fericită: „Dumnezeu mi-a dat omul vieții mele! Lumea aceasta nu îmi e datoare cu nimic!” () [Corola-blog/BlogPost/338462_a_339791]
-
curele și trase gura de ham odată cu hamul de pe trupul slăbănog al animalului obligându-l cu un îndemn scurt să-și părăsească locul. Odată scăpat dintre huble Puiu-și îndreptă pașii spre mranița de lângă poiată. Se trânti zgomotos în pătura de colb plăcut ce-i mângâia pielea arsă de soare. Tolănit pe spate cu picioarele aruncate în aer se rostogolea de pe o parte pe alta alungând gângăniile și petele de transpirație împrimate de ham. Se ridică cu grijă. Mulțumit, se scutură din
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
în voia glodului și a zăpezii, în urechile celor săteni și celor păsări ale acelui picior de plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
copiii, mai ales cei cu ghetele pe dos, mai ales cei cu picioarele goale!...deoarece foarte mulți (aproape toți) nu au cu ce se încălța!...și ce bine-i să mergi pe drumuri cu țărnă și nisip și praf și colb de vreme și timp!...nu te rănești la tălpi, simți cum energia ți se urcă prin oase, spre creștet, către cer!...simți ceva indescriptibil, mai ales că sub aceste drumuri și sub aceste cărări a dispărut carnea, dar au rămas
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
îl împovăraseră, oasele-i ruginiseră, lumea nouă n-o pricepea ; nu mai putea schimba nimic. Țărâna străbună îl purtă zilnic pe un drum al robilor - al robilor liberi, căci n-o trădase ca alții. Zi de zi, sufletu-i aspira colb - codrul și imașul semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
CFR Teodor Balaban cu un băiat, celălalt profesorul de liceu Alexandru Balaban cu cei doi veri ai mei, Mircea și Georgeta. Bucătăria era alături de casă, luam apă de la fântână și ne luminam cu lampa de petrol. Cu picioarele goale în colbul cald, era o plăcere să te joci în bătătură, iar apoi să lași picioarele să se svânte pe prispă, după spălatul de seară. Când mă întorceam din Tutova, aveam un puternic accent moldovenesc. Îmi plăceau perjele, iar când părinții m-
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban () [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
cu 12 ani mai tânără decât mine. Tatăl meu a plecat de la CFR la Petroșani (ca inginer electromecanic minier), unde am făcut între 1945 și 1949 “cursul superior” adică ultimele patru clase de liceu.” Amintiri ce nu pot fi-ngropate în colbul uitării „Între frații Alexandru și Teodor Balaban era o diferență de vârsta de peste 20 de ani (cu câteva surori intermediare). Nenea Alecu fusese dus ca prizonier în Germania în timpul primului război mondial, iar tatăl meu a fost doi ani pe
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban () [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
Cu niste solduri mari și impunătoare, cu o fată albă, netedă și foarte atent întreținută, dar și cu un zâmbet bine confecționat și frumos afișat pe drumurile pline de colb ale satului, tata Anica se bucură de o aleasă grijă din partea omului/bărbatului ei, Ion Nada. Pe lungimea și lățimea și adâncimea și înălțimea acestui splendid picior de plai, Ion Nadă-i cunoscut mai ales după porecla. Rădeștenii (că despre
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
fost/și sunt simple: cine dorește să publice și să se implice este binevenit, nu se percep taxe sau comisione, nu promovăm pornografia, expresii vulgare și texte denigratoare la adresa națiunii române. În tot acest timp Am căutat să scoatem din colbul uitării tot ce are mai frumos Bălăbăneștiul, Bursucaniul, Lungeștiul, cătunul Zimbru și satele vecine în speranța că aceste informații vor fi citite, păstrate și transmise mai departe generațiilor care vin. Am prezentat pagini din istoria adevărată a României, evident altele
Zece ani de la apariția Xpress Bălăbănești () [Corola-blog/BlogPost/340030_a_341359]
-
Circul spre Bârlad. Pe drumuri lăturalnice, nu pe șosea. E mai bine prin colburi. Fiindcă merg per pedes, cum trimișii departe, să ducă vești, să aducă vești. Trec de Târgu Bujor. Deja am o zi și o noapte (cu opririle pentru mas) de când m-am plecat din Galați. Mai am un orizont și ajung
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
up nu-și poartă podoabele doar în sărbători ci întorcându-se din muncile câmpului știind să mânuiască sapa și-a tatuat cu nevoile vieții, palmele fără să meargă la saloane ,,e de-ajuns un rid în care s-a strâns colbul unei zile în munca câmpului..., și ține până la robinet, sau fântână,, acela e cel mai veritabil colier brățări i-au fost șnurul de la ia din borangic prea strâns legat, să nu-i ardă soarele mâinile cu care, mai apoi s-
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]
-
și cât mai brutal. După ce toate se vor fi terminat, chiar cu perspectiva celei mai crunte deziluzii la orizont, ne suntem datori nouă înșine să mergem pe jos, prin ploaie. Nu pentru a găsi răspunsuri, ci pentru a scăpa de colb și pentru a fi printre primii care zăresc culorile curcubeului. ” Hemingway nu s-a ascuns niciodata într-un turn de fildeș. Știa prea bine ca substanța operei unui artist este artistul însuși, viața și trăirile lui, și a reușit ceea ce
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
un șoarec, Doamne, - măcar totuși are blană. Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - Într-
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strânge-n două șiruri, așezându-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]