2,111 matches
-
-o printre munți Ștefan-Vodă cel bălan, Cel mai strașnic moldovean, Cu păr blond lăsat pe spate, Cu ochi mari, gânduri curate, Când în răsărit de soare Se-aud păsări cântătoare, Iară ceața se ridică Și lumina-n valuri pică. În coliba sa, copila Plânge de te-apucă mila. Atâta că, la plecare, A primit o-ncurajare: „Peste-o lună sau mai bine Venim iarăși pe la tine!” Și-au plecat smucind de frâu, Trecând înspumatul râu. Chiar și ochii domnului, Colo-n
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
cu bucurie O trec pe-armăsari focoși, Toți voinici și toți frumoși. Ștefan-Vodă, ajuns pe mal, Sare-n iarbă de pe cal Și arată cu o mână: - Haideți, strigă, la fântână! Și fac roată pe tăpșan Toți oștenii lui Ștefan. Din colibă iese-o fată Tare mândru îmbrăcată, În catrință și în ie Mirosind a iasomie. E Călina, iat-o, vine Domnului să i se-nchine. Bunul Ștefan o privește Cu blândețe, și-i vorbește: - Ți-amintești, harnică fată, Ți-am făgăduit
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
cu o funiuta de pantaloni și o scufundă în apă rece de izvor,apoi o goli cu grijă în ceainicul din mana.Dupa ce termină,se șterse la frunte cu o batistă prea mult folosită și se grăbi înapoi spre colibă cu apa.Lua ceainicul,îl puse pe foc și când apa dădu să fiarbă îndesa câteva ierburi dintr-un saculet.Tresari pentru o clipă,pentru că persoana care era pe pat dădea semne să se trezeasca.Se uită la ea cu
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
distrugătoare: „Și apa zăcută lătrând din care beau cu nesaț pe furiș acum când scriu acest tratat despre morți, despre vii, despre sete!”; „Fântâna o-nconjur în somn de trei ori, sturzilor le dau de mâncare, deasupra dunelor nenorocului o colibă îmi fac, apa sfințită mă doare...” Aerul semnifică lumea subtilă, așezată între cer și pământ, este simbolul sensibil al lumii nevăzute, un factor de mișcare universal și purificator. Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în vreme ce pământul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de singur și ea purta porumbei în alai născuți din valuri de mare unde se înecasera toți inorogii evadați din nisipul castelelor mele cum ea se pierdea în zare și noaptea mi se făcea mare m-am însingurat într-o colibă de bătrân pescar Referință Bibliografică: la mal / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LA MAL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360489_a_361818]
-
-a în Egipt să viețuiască în pustie, Ca Ioan Botezătorul și Proorocul Ilie ! N-a văzut om 6 decenii ; pân' ce Pafnutie l-a aflat Să scrie și despre el, iar la vreme, l-a-ngropat... Atunci s-a prăbușit coliba...smochinul i s-a uscat... Iar izvorul ce-i da apa, deândată a secat... Cuv.Petru Atonitul. Pe Petru, un grec ostaș, turcii ca zălog l-au luat Și-n temnița din Samara, în lanțuri l-au ferecat... Scăpat de
CUV.ONUFRIE CEL MARE ȘI PETRU ATONITUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360477_a_361806]
-
fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea mâncare în cutii de conserve goale pe o vatră improvizată, folosind apă chiar din Olt, pe care o și bea, ceea ce era pentru consăteni de mare mirare cum de nu se îmbolnăvea
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
Ion Zapolia, voievodul Transilvaniei, și Neagoe Basarab, domnul Țării Românești, se abordează tema Tradițiilor și istoria culturală din această zonă străbătută atât de sinuos de râul Jiu.Locuitorii acestei Văi se ocupau cu păstoritul și agricultura, trăind în case și colibe construite din bârne oferite de pădurile seculare de pe versanții munților. Cultura populară a acestor locuitori era inspirată de preocupările lor zilnice:păstoritul și agricultura.Mai târziu când au fost descoperite marile zăcăminte de cărbune acest spațiu silvo-pastoral se transformă radical
SUFLETUL TEATRULUI DINTRE COPER ILE UNEI MONOGRAFII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360648_a_361977]
-
au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii, s-au născut din roua humei ca merii, le-au crescut și aripi ascuțite de vultur, dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de cepe; le atârnau la colțul grinzii de la târnaț ca un dar adus luminii din soare și mulțumeau cerului
POEM PĂGÂN de MARIAN HOTCA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360206_a_361535]
-
au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii, s-au nascut din roua humei că merii, le-au crescut și aripi ascuțite de vultur, dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de cepe; le atârnau la colțul grinzii de la târnaț ca un dar adus luminii din soare și mulțumeau cerului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360229_a_361558]
-
fost păgânin-au cunoscut altă credință decât sudoarea muncii,s-au nascut din roua humei că merii,le-au crescut și aripi ascuțite de vultur,dar niciodată nu s-au putut dezlipi de glia satuluiau cultivat prin ogoare dărnicia,iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericireîn fiecare an, babele din neamul nostru păgânîmpleteau cu mâinile uscate de anicununi zdravene de cepe;le atârnau la colțul grinzii de la târnațca un dar adus luminii din soareși mulțumeau cerului că n-a uitat niciodatăsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360229_a_361558]
-
iubirii se petrece pe ambele tărâmuri, ale realului și idealului. Iubirea dintre Zburător și fata de împărat se desfășoară noaptea în taină, în furișe și fugitive îmbrățișări. Păcatul săvârșit de fată o exilează, din lumea palatului de basm, într-o colibă săracă, unde părăsită de toți, naște copilul Zburătorului. Viața și portul ei sunt acum ale unei femei simple de la țară, iar băiețelul ei paște cireada de gâște. Peisajul e tomnatic, apele sure, semnificând moartea iubirii, despărțirea. Venirea Zburătorului și nunta
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul senin și plin de stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
copil, o să pot rabdă până dimineață. Zis, dar nu făcut,deoarece peste noapte l-a copleșit o temperatură teribilă ,si a început să rupă frunze pentru a-și umezi buzele. A suferit groaznic până dimineata.Iar când a iesit din colibă nu a putut face nici-un pas, amețelile îl duceau către pământ. Șanse să ajungă undeva să găsească apă erau nule. Se așeza cu spatele rezemat de un copac... nu mai știe cât a stat acolo dar știe că l-au
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
poezie si proză scurtă. CONCURSURI: - Concursul de Poezie ''Peregrinări'' 2013- Centrul de Excelență Dublin, ediția a II-a, cu poezia “Eminescului - rege al poeziei”, publicată în Cartea Concursului, paginile 179-180; - Concursul de proză scurtă “ Desculț prin cetate” 2012, cu lucrarea “Coliba din munți”, publicată în Cartea Concursului, pagina 12; - Festivalul Internațional de poezie și epigramă “Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a VIII-a, 2014-2015 - diplomă de participare. - Concursul Național de poezie “Dor de Dor”, ediția a III-a, 2015 - locul
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
vorbea despre puterile lui Bibănel iar muierile păreau cele mai interesate de aceste daruri ale lui. Așa se și explică faptul că spre seară Safta lu’ Ghiliftoi dădea la o parte pânza de sac ce ținea loc de ușă a colibei și ținând în mână, pe o bucată de ziar, trei sarmale pe care nu se îndurase să le dea la câine, îl implora pe Bibănel să-i spună de ce n-o mai tăvălea Gligore al ei așa cum o făcea în
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
audzât o pușcătura. Oltu o vinit fugă, da Murăș n-o mai vinit. Ș-am plâns după iel cum am plâns după tatuțu mieu. Hâia dzî o vinit Doaga să-ș ceară iertăciune că l-or îmbetat ai lu Ianăș la colibă și n-o mai giudecat că ce face. De-aia-mi pare mie rău de tinie, că-ncolo n-am nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
Cu carnea-n disagi, m-a condus până-n poartă. - Noa, mulțam că viniși! Acu, noi sâmbătă ieșâm în munte. Adzi îi gioi. Mânie dac-ai putea vini, că ies cu oile-n Deluț. Mni-o dat a lu Dănilă iarba la colibă... Sângur nu pot. N-am zis nimic. Ultimele cuvinte le-am prins din mers. Nu, nu din mers, că mă târam, apăsat de disagi, cătrănit, cu gura uscată, cu greața-n stomac, încătușat și smucit de lanț de către un călăreț
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Dealul e chiar deasupra de sat, bănuiam că Deluțul e undeva mai la vale. De unde să visez că, pe Tărâmul Celălalt, logica noastră n-are niciun sens? Din Deal, pe Dâlma Păduricii, până-n Deluț am urcat aproape un ceas. La coliba lui Culiță Dănilă, iarba era de-o palmă, numai lăptucă și trifoi. Am tunat pe-nserat. Oile erau atât de sătule că râgâiau. Se lăsau la vale greoi, legănându-și, gâfâind, burțile. Deși flămând, Unchiu părea mai sătul decât ele. - Când
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
ca, înainte de a se arăta, să tragă pe furiș cu urechea la ce vorbesc oamenii, în speranța că nimeni nu-și mai amintește de pățania sa. După o pândă de șapte zile și șapte nopți, Hasan aude, prin ușa unei colibe, următorul dialog: „Mamă, spune-mi în ce zi m-am născut, fiindcă una din prietenele mele vrea să-mi ghicească viitorul.” „Fata mamei, te-ai născut exact în noaptea în care s-a bășit Abu Hasan.” Auzind acestea, Hasan a
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit. În zonă, cald-uscat! O briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau indecente. Chiar dacă nu fumezi ai un gust lipicios de „din alea fără filtru” și fără număr. Dacă ai avea vlagă ți-ai jura că nu mai
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
Colibele ca artă arhetipală Dacă aș crede că pe lume nimic nu este întâmplător, aș putea afirma că întâlnirea mea recentă cu Cristian Medeleanu în Canada la ediția a 49-a, de la Hamilton, a reuniunii intitulate Săptămâna Internațională a Culturii Române
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
la ediția a 49-a, de la Hamilton, a reuniunii intitulate Săptămâna Internațională a Culturii Române, în aerul acela tare și proaspăt de vibrație națională de la Câmpul Românesc din Ontario, a fost preludiul colaborării noastre și șansa primei lui cărții, La Colibe, de a fi publicată la Sibiu, miraculosul oraș european.... Cei care îl cunoșteau deja pe tânărul autor mi-au mărturisit că în societatea românilor canadieni Cristian Medeleanu face o figură cu totul aparte ca trăire patriotică. Moț, născut la Brad
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
Sibiu, miraculosul oraș european.... Cei care îl cunoșteau deja pe tânărul autor mi-au mărturisit că în societatea românilor canadieni Cristian Medeleanu face o figură cu totul aparte ca trăire patriotică. Moț, născut la Brad, județul Hunedoara, autorul cărții La Colibe s-a construit pe sine într-un mod special, printr-o căutare sinuoasă, multidisciplinară. După ce a absolvit Facultatea de Construcții,Timișoara, urmând la Universitatea din București Facultatea de Sociologie, explorează un cu totul alt domeniu, înscriindu-se la IEDC Bled
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]