764 matches
-
provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII, 35 ; Juvenal, Satire ; și Eschil, Perșii - cf. 154). Nu numai armele solomonarului sunt consacrate (bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă. El nu se teme de furtuna marină, nici de „duhul” ihtiomorf care o declanșează, pentru că [...] veșmântu-i zugrăvit, Scrisă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă. El nu se teme de furtuna marină, nici de „duhul” ihtiomorf care o declanșează, pentru că [...] veșmântu-i zugrăvit, Scrisă-i marea tulbure, Scrisă-i marea rotocoală Cam cu nouă vădurele (88, p. 27). „Marea rotocoală” cu „nouă vădurele” este probabil o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
balaurului acvatic) care, în cosmologia populară, înconjoară de nouă ori pământul (155). În credințele și legendele populare, și solomonarul este înzestrat (din naștere) cu o cămașă miraculoasă care îi dă „putere peste balauri” (8, p. 143). Ca și solomonarul, eroul colindei nu omoară, de regulă, „duhul” acvatic („Degeaba te silești/ Pe noi să ne prăpădești”), ci doar îl îmblânzește („Duh de mare potoli”) (156). Paralela cu solomonarul nu se oprește aici. Îmblânzit, „duhul de mare” se oferă să-i fie vehicul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regulă, „duhul” acvatic („Degeaba te silești/ Pe noi să ne prăpădești”), ci doar îl îmblânzește („Duh de mare potoli”) (156). Paralela cu solomonarul nu se oprește aici. Îmblânzit, „duhul de mare” se oferă să-i fie vehicul aerian eroului de colindă : Stai nu mă lovi Că ți-oi trebui. În brațe te-oi lua Și te-oi ridica [...] Și ți-oi dărui cerul cu stelele ; sau Pe aripi te-oi lua, Sus te-oi ridica, Sus la munți cărunți (vezi 89
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dar cine este, de fapt, „leul” ? „Lipsa de relație cu atributele concrete ale anima- lului - comentează Monica Brătulescu -, funcția sa aproape de nume propriu aplicat unui personaj care s-ar putea chema și altcum fără a tulbura coerența tipurilor respective de colindă indică adoptarea «leului» ca o noțiune descărnată, ca un termen confuz cu o sferă semantică în curs de dezagregare” (26, p. 83). Unii cercetători au considerat că în spatele acestui nume generic (leul) s-ar „ascunde” de fapt lupul (27, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și distruge spațiul cosmizat : Leul în sat că și-o intrat, Ce-o fost rău tot a stricat, Ce-o fost bun tot o luat, Ș-a luat și sora lui june (28, p. 178). Asemenea lui Tezeu, junele din colindă pleacă să răpună stihia zoomorfă (katabasis), dar între lumea (cosmizată) a primului și cea (haotică) a monstrului este un traseu labirintic, spiralat, de cercuri concentrice. Pentru a nu se rătăci pe căi întortocheate („căile nu le-am zmintit”), eroul trebuie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la țară” (în sat) sau „în târg” ca tropaeum (trofeu) sau ca hostia (animal de sacrificiu). Pe drum, oamenii îl elogiază pe erou și-i laudă părinții care au un astfel de fecior. Un număr de variante ale tipului de colindă în discuție au fost grupate într-un subtip datorită diferențelor specifice pe care le comportă (33). În aceste cazuri, leul nu atacă și nu distruge „zona civilizată” (cosmizată). Dimpotrivă, eroul este cel care pătrunde în „zona necivilizată” (necosmizată) pe care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Eroul are oi, dar nu are pășuni („Oi el d-are,/ Munte n-are”). În timp ce leul este stăpânul unui munte („Io sunt domnu mun- telui”), dar pășunile sunt nefolosite („un munte făr-de oi”) (33, pp. 77-78). În acest subtip de colindă, legarea, uciderea sau alungarea leului echivalează cu smulgerea unui teritoriu din zona naturii sălbatice (Haos) și integrarea sa în circuitul socioeconomic (un act de cosmizare, deci) (108). În unele variante ale colindei, această idee este în mod expres formulată. După ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oi”) (33, pp. 77-78). În acest subtip de colindă, legarea, uciderea sau alungarea leului echivalează cu smulgerea unui teritoriu din zona naturii sălbatice (Haos) și integrarea sa în circuitul socioeconomic (un act de cosmizare, deci) (108). În unele variante ale colindei, această idee este în mod expres formulată. După ce este învins de erou, leul îi cedează toate domeniile sale : Rămâneți voi [munți] la junelu Să mi-ț pască boi-n voie [...] Rămâneți voi [codri] la junelu Să mi-ț pască oii-boii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
infra, legenda vânării unicor nului (pp. 347-348). 6. În alte cazuri, eroul dispare complet din economia mitului. Vezi legendele sfintelor Marguerite (35, p. 114) și Martha (35, p. 82) care leagă cu centura balaurul. O situație analoagă este cea din colinda românească tip Peștele și mreaja fetei (tip 50 ; cf. 26, p. 202). „Peștele de mare”, care periodic distruge grădina fecioarei, este o ipostază a lui Draco marinus : [Ioana] acasă se întoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă La
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
răpită de Zeus tauromorf și trecută înot în Creta. După împreunarea cu Zeus-taur, sub platanul sacru de la Gortyna, Europa va naște pe viitorul rege Minos (întemeind astfel un neam, o țară, un continent). Ceea ce este însă particular și definitoriu în colinda românească este faptul că fecioara este doar aparent o victimă a fiarei. De fapt, ea domină bourul pe care îl călărește. Raportul tipic dintre monstru și fecioară - în care forței brute și stihiale a primului i se opun vulnerabilitatea, lipsa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să intervină vânătorul, și nu cum intervine. Eroul rămâne cumva „în rezervă”, iar intervenția sa ar fi de ultimă instanță. Doar dacă „armele” magice mânuite de protagonistă se vor dovedi inoperante, abia atunci ar intra în acțiune sulițele vânătorului. Scenariul colindei în discuție pare să fi involuat spre tipul 5 al schemei propuse mai sus. Disproporția dintre rolul principal al eroinei și cel secundar al eroului putea fi impusă sau doar favorizată de însuși rostul acestui tip de colindă (inițierea maritală
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vânătorului. Scenariul colindei în discuție pare să fi involuat spre tipul 5 al schemei propuse mai sus. Disproporția dintre rolul principal al eroinei și cel secundar al eroului putea fi impusă sau doar favorizată de însuși rostul acestui tip de colindă (inițierea maritală a fetei). Sau poate că scenariul colindei a involuat în această direcție din alte motive, devenind astfel propice pentru a intra în rândul colindelor „de fată”. O situație în multe privințe asemănătoare se întâlnește în legenda prinderii inorogului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spre tipul 5 al schemei propuse mai sus. Disproporția dintre rolul principal al eroinei și cel secundar al eroului putea fi impusă sau doar favorizată de însuși rostul acestui tip de colindă (inițierea maritală a fetei). Sau poate că scenariul colindei a involuat în această direcție din alte motive, devenind astfel propice pentru a intra în rândul colindelor „de fată”. O situație în multe privințe asemănătoare se întâlnește în legenda prinderii inorogului (asimilat de multe ori cu boul sălbatic ; cf. 68
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie un dublet al armei divine, cu valențele războinice și magice ale acesteia. Fulgerul, arma tipică a Demiurgului, îl „pălește” pe adversarul mitic, dar îl și „amorțește”, îl „leagă”. O astfel de înfruntare am comentat la începutul acestei cărți, în colinda tip Furarea astrelor, cu un scenariu asemănător cu cel în discuție - zeul furtunii (Sf. Ilie) răpune demonul (Iuda) care a furat Soarele și Luna de pe cer : Și apoi [Sf. Ilie] că a plecat După Iuda pân’ la iad, Tot trăsnind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poate nici un rău străbate” (23). 7. În loc de concluzii Aceasta este povestea cu care v-am înconjurat de trei ori și sper să aibă asupra domniilor voastre aceleași efecte benefice. <content> Cuprins Notă la o nouă ediție ..................................................... .................... 5 Cuvânt înainte ..................................................... .............................. 7 I. Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice 1. Cosmos și Haos ................ 15 2. Desfrâul sacru ..................................................... .......................... 19 3. Somnul malefic ..................................................... .......................... 26 4. Regresiunea în Haos ..................................................... ..................... 41 5. Demonofobia zeilor ..................................................... ...................... 46 6. Zeul fulgerului și legarea demonului ..................................................... .... 54 7. Reinstaurarea ordinii cosmice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc, care l-ar fi păstrat fără modificări. Cu toate acestea, studiile sale, depășind orientarea latinistă, reușesc să aducă numeroase date și fapte noi. M. este cel
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
de obiceiurile de înmormântare la români, în studii precum Strigarea zorilor la mort, Petrecerea mortului, Moșii sau Sacrificiul morților. Cu această ocazie publică unul dintre primele texte de zori. S-a ocupat și de colinde, făcând o clasificare a lor (colinda colindătorilor, a plugușorului, a pițărăilor, a colindeților, a junilor). Lucrarea Păcală de origine din Italia este una din primele cercetări de folclor comparat în România. Dar cea mai de seamă contribuție adusă la cunoașterea folclorului românesc este De însemnătatea botanicei
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
scris și diverse lucrări de istorie și lingvistică, pe care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890). El discută aici chestiuni privind fonologia și morfologia limbii române, dă un studiu despre Cronica lui Huru, altul despre colindă și se referă la semnificațiile istorice ale cuvintelor valah și vlah. SCRIERI: Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung, I, Oravița, 1890. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 182-183; At. M. Marienescu, Simeon Mangiuca, F, 1889, 51; Ilie Rusmir, Viața și operile lui Simeon
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere anonime
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
unde exuberanța juvenilă e contrapunctată de melancolia trecerii și a amintirilor. F. evocă aici copilăria, figura caldă a mamei, satul, grâul și pâinea, toamnele și pădurea paradisului natal. Cele mai reușite sunt poemele scurte, stilizate, ca în această stampă: „Cineva colindă prin mine / Și prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu, în care
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
ediții: Fost-au acest Ștefan Vodă, introd.edit., Iași, 1985; Și pietrele curg, București, 1985; G. Coșbuc, Elementele literaturii populare, pref.edit., Cluj-Napoca, 1986; Mândră floare-i norocu, pref.edit., București, 1990; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, introd. edit., Câmpulung Moldovenesc, 2001; I. E. Torouțiu, Frunză verde. Cântece și basme poporale din Bucovina, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 81; Vasile Andru, Șase prozatori sub semnul solstițiului de vară, VR, 1979, 7; Nicolae Turtureanu
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
de cultivare a stilului înalt. Tot în scopul cultivării cititorilor, se publică sau se reproduc texte de larg interes, remarcabile prin ținuta lor, semnate de George Coșbuc (Puterea limbei române, 1902), Carmen Sylva (Înalta noblețe a femeii, 1902), Simeon Mangiuca (Colinda. Originea și însemnătatea ei, 1902), Elena Voronca (Să nu stricăm datinile și obiceiurile poporului nostru, 1892), Enea Hodoș (Cântece populare din Banat, 1892). Revista acordă spații mari literaturii populare, însoțind-o de comentarii și analize, precum și descrierii de datini și
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
În legătură cu istoricitatea epicii orale românești și cântecul „ucrainean” al lui Ștefan Vodă), N. Ceredarec (Note despre „Cântecul lui Ștefan Vodă”), Mihai Pop (Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole. Le sacrifice de l’emmurement), Magdalena László-Kuțiuk ( Încă o dată despre colinda românească și cea ucraineană), Neda Pavlova (Sravnitelna harakteristika na bălgarskite samodivi, rumănskite zâne i srăbskite vili), Paula Tănăsescu (Motivat za svatbata na slănceto i lunata v bălgarskata i rumănskata mitologhia), Antoaneta Olteanu (Personnages démoniaques dans leș contes populaires roumains et
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Kairos (1974) însumează piese ce comunică stări lirice fără disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]