4,391 matches
-
un ucigaș plătit pe cap... Dar nu apare nimeni. Iar de ce am futut-o nu pot să-mi explic. Nu știu. Nu știu. Cum spuneam, mi-e frică. La dracu. 15 octombrie 2004 LOVE THEME - Și? Cum sună? întrebă Mona colorând încăperea cu un zâmbet superior. Era vorba despre interpretarea ei la vioară a unei bucăți de Dylan, All Along The Watchtower. Suna oribil. Oribil. Ce puteam spune? Mona era violonistă și prietena mea - și încercase să-mi facă o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în cotețul de găini de la mine de-acasă; căutam ceva în coteț, în coșul în care ouau găinile, și ce am găsit? O carte, una din cărțile citite când eram copil, o ediție populară, cu paginile zdrențăroase, desenele în alb-negru colorate de mine, cu creioane colorate... Știți, copil fiind, mă ascundeam în coteț ca să citesc... Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nălucă despre care nu mai pomenești nicicând. Atâția ani, Încât nici el nu mai era sigur dacă Într‑adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încât singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adâncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă, fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri, în apă. Apă se coloră imediat în roșu și, o fracțiune de secundă mai tarziu, animalul dispăru între fălcile monstrului de peste șase metri lungime, care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete, apoi le colorează cu mâna în culori la modă în decorațiunile interioare din anul respectiv. Și totuși, dacă poartă semnătura lui, oamenii cumpără. Muzeele cumpără. Și după anul ăsta de celebritate... După anul ăla, într-o zi e la o galerie de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a proteja obiectivul. Filtrul „Sky Light” este ușor roz și are rolul de a reduce accesul luminii albastre excesive cauzate de cerul senin. Multe filtre „Sky Light” blochează și radiația UV. Filtrul de atenuare este obținut dintr-o sticlă optică, colorată în diferite nuanțe de gri, și are rolul de a capta o parte din lumină, cu particularitatea că trebuie să rețină în mod egal toate culorile. Filtrul de polarizare este folosit atât în fotografia alb-negru, cât și în cea color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în funcție de dimensiunea imaginii proiectate. Fig. 7.1. Schema constructivă a unui aparat de mărit clasic (alb-negru) și aparatul de mărit Durst Modular Micro 70 cu cap color Din cauza sensibilității reduse a hârtiilor fotografice, în laborator se poate folosi o lumină colorată de slabă intensitate, de culoare roșu-oranj, numită lumină inactinică. Aceasta nu prezintă pericolul voalării materialului fotosensibil. Pe aparatul de mărit, sub obiectiv, există, de asemenea, un filtru inactinic mobil, care permite poziționarea hârtiei foto în raport cu imaginea proiectată. Așadar, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În Laponia. Cum să știu? a râs ea. Așa-mi Închipui. Lui Johan i-a venit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau date în pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar așa cum le folosea, rostite de ea păreau a fi firești. În mod voit își colora vocabularul cu cuvinte picante, avea impresia că discutând astfel se apropie mai mult de oameni, de capacitatea lor de înțelegere și receptare, că rupe barajul ce-o separă pe ea, o intelectuală fină, de restul lumii. Uneori când era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor transparență. Pleoapele i se lasă grele, învinse de încordare. Stă nemișcată și fără de gânduri până când brațele îi amorțesc și încep să o doară, să devină prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca efect: suplețea și subtilitatea observației critice a elevilor, meditația și analiza matură, finețea observațiilor critice, analiza minuțioasă a textului, formând un tip subtil de exegeți ai actului critic. Într-o compoziție evaluată cu nota 10, profesorul poate remarca: sensibilitatea colorată de inteligență a elevului; splendida transpunere a sentimentelor în cuvânt; expresia de mare delicatețe și suavitate; adâncimea și vigoarea ideilor; rara densitate de idei; caracterul laborios al planului de idei; spontaneitatea observației; nota de puternică originalitate; sinceritatea desăvârșită; lirismul suav
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își poartă paleta de culori dând strălucire sau întunecare bucuriilor firii. Nu a uitat nici munții cu piscuri albe de calcar, nici pădurile foșnitoare și înmiresmate de vegetația autumnală, nici chiar soarele căruia i-a răpit puțina lumină să-și coloreze trena rochiei celei lungi. Îi plăcea Toamnei să se joace și să picteze. Acum ar dori să-și asorteze cerul la culoarea cenușie a ochilor și îl va stropi cu puțină cerneală de la moș Timp, care contemplă încântat măiestria prințesei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
intimitate proprie, cu o strălucire și o căldură apare. Patria sunt eu, ești tu, sunt părinții, frații, surorile, vecinii, alături de care ți-ai petrecut anii copilăriei: omul făuritor al atâtor minuni! Patria reprezintă copilăria cu numeroasele ei zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede de la distanță Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din exterior spun că da. Cele din interior nu contează, cum ați spus. Nu, pentru că sunt subiective: câinii vagabonzi, nomenclatura, șomajul, inflația, corupția, incompetența... Ce rău am ajuns, domnu' Precup. Dionisie nu-l mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură, căznită și care Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri. Doar tablourile erau colorate și mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să nu cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie și În toată splendoarea lor cele patru picturi. I se făcu Îndată pe plac si Brândușă se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]