985 matches
-
unei fețe, în formă de inimă. La picioare, care sunt lungi, unghia degetului mare este zimțată. Coloritul penajului de pe corp este ocru, cu striuri albăstrui, iar pe partea dorsală, și pe aripi, apare presărat cu puncte de culoare cafenie închisă. Coloritul și nuanțele penenajului păsărilor variază destul de mult de la individ la individ, fiind diferit chiar la puii care provin de la aceași părinți.
Strigă () [Corola-website/Science/330986_a_332315]
-
fecale proaspăt depuse sau substraturile organice în descompunere. Cele mai comune specii sunt " haemorrhoidalis", care este răspândită pe scară largă în America, Europa, Africa și Asia, și "Sarcophaga carnaria" comună în regiune palearctică. Sarcofagele sunt muște mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime de circa 10-25 mm. Ele sunt, de obicei, cenușii. Toracele adulților are trei dungi longitudinale largi și negre sau brun închise. Abdomenul este marcat bogat cu pete pătrate de culoare închisă, negru pe gri, pe un
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
acești câini au fost capabili să dezvolte o relație specială cu caii, pentru care încă prezintă o afinitate greu de explicat. Dalmațianul este un câine puternic, cu alură atletică și corp musculos. Blana scurtă și deasă, aderentă la corp prezintă coloritul caracteristic alb stropit cu pete negre, rotunde, de mici dimensiuni, dispuse aleator pe toată suprafața corpului. Uneori petele sunt brune sau maron. Cățeii nu prezintă petele caracteristice la naștere, ei fiind de un alb imaculat. Capul este bine desenat, cu
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
iarnă, când umiditatea atmosferei este mai scăzută. Urechile Dalmațienilor sunt subțiri și prea puțin vascularizate, de aceea în iernile geroase acestea le pot degera ușor. Un procent ridicat dintre Dalmațieni (10-12 %) suferă de surditate (unilaterală sau bilaterală), ca urmare a coloritului alb predominant. ALte afecțiuni specifice rasei: complicațiile renale (pietre la rinichi), alergii ale pielii, alopecie, tendința spre obezitate. Sunt câini bine adaptați traiului în aer liber pe parcursul sezoanelor mai călduroase, iarna au nevoie de o protecție termică specială, astfel că
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
mai mari de copac, pe care le oferă aplecându-se repetat. Această formă de oferire a cadoului este parte componentă a ritualului nupțial și o dovadă emblematică a faptului că masculul este pregătit pentru întemeierea unei familii. alternant Penajul și coloritul aproape identic între sexe, înseamnă frecvent că partenerii au roluri aproximativ egale în timpul ritualului nupțial. Albatroșii prezintă un ritual complicat, ce seamănă cu un dans elegant. La început își ridică aripile, apoi dansează unul în jurul altuia sau fac piruete în jurul
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
și vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile murale romane. Picasso reintroduce stilul compozițiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumină și umbră. Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii ("Nud șezând", 1923). Coloritul amintește de perioada "roză" ("Arlechin cu mâinile împreunate", 1923). Este o perioadă liniștită de viață de familie și de lucru. În 1921 se naște primul său copil, Paul. În scurtă vreme totuși relațiile dintre cei doi soți se strică. Picasso
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
pântecele albicios, iar aripile sunt brun-cenușii; iarna penajul devine cenușiu-maroniu. Femelele sunt mai mari decât masculii, fiind viu colorate. Sitarul de mal iernează în vestul și sud-estul Europei. Este rar întâlnit în România, fiind o pasăre de pasaj. Are un colorit asemănător sitarului de mal, însă cu coada albă cu striuri transversale de culoare închisă. Cuibărește în nordul Eurasiei, iernează în Europa Occidentală, Africa de Nord și Asia de Sud.
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros plăcut dar gust foarte amar), "Lepista flaccida" sin. "Lepista inversa" (comestibilă, cuticulă gălbuie până pal brun-gălbuie, lamele precum picior de colorit albicios până ocru și clar decurgătoare, miros și gust aromatic), "Tricholoma bufonium" (necomestibil, cuticula are la mijloc o pată mare roșiatică sau este permanent purpurie până la palid brun-violetă, lamele și carne palid gălbuie, miros de gaz), "Tricholoma equestre" sin. "Tricholoma
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
Grecu a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a de-a doua − reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975), ultima reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj, concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
burgheze”", interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" (1959-1960), "„Recruții”" (1965) și tripticul "„Istoria unei vieți”" constituie „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană M. Grecu abandonează, în pictură, după 1975 coloritul decorativ și sonor, optînd pentru noi tehnici și coloranți produși în industrie. Astfel, în numeroase lucrări din această perioadă maestrul utilizează lacurile și vopselele sintetice cu aplicarea colajului ("„Tragica Veneție”", 1970; „"In memoriam"”, 1974; „"Geneză"”, „"Vulcan"”, 1977; „"Masă de piatră
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Online Writing Lab (OWL) definește alfabetizarea vizuală ca abilitatea de a "citi" o imagine. Cu alte cuvinte, este abilitatea de a înțelege ce incearca să comunice o imagine. Acest lucru include întelegerea alegerilor creative făcute în imagine, ca de exemplu, coloritul, umbrele, și plasamentul obiectelor. Acest gen de conștientizare provine dintr-o înțelegere a felului cum imaginile comunică semnificații, cunoscută și ca retorică vizuală. Studiul retoricii vizuale e diferit de cel al designului grafic sau vizual prin faptul că pune accentul
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii aparținînd genului Caluber. În ultimii ani a început acțiunea de colonizare a fazanului în pădurile din apropierea municipiului, multe exemplare din specia Fasianus colchycus fiind căutate pentru penajul lor cu un colorit aparte. Studiile de specialitate amintesc existența în zonă a numeroase specii de animale și păsări legate, prin modul lor de viață, de existența apelor, pe ale căror maluri trăiesc vidra (Lutra lutra), nurca (Lutreola lutreola), foarte apreciate pentru blana lor
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii aparținînd genului Caluber. În ultimii ani a început acțiunea de colonizare a fazanului în pădurile din apropierea municipiului, multe exemplare din specia Fasianus colchycus fiind căutate pentru penajul lor cu un colorit aparte. Situat în bazinul dunărean, la contactul a două subunități geografice ale Câmpiei Române: Câmpia Bărăganului și Lunca Dunării, teritoriul municipiului Călărași prezintă un potențial hidrologic variat, constituit din ape subterane cu un caracter puternic, ascensional, putând furniza debite considerabile
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
urbane, peisaje, naturi statice, portrete și nuduri de femei. Opera i se cunoaște încă fragmentar, dar ținînd cont de prezența lucrărilor sale pe piața de artă a ultimilor ani, ne putem da seama că a lăsat piese interesante, cu un colorit bogat și expresiv. Ocultarea biografiei și operei acestui înzestrat pictor-boem se datorează în bună măsură tragicului sfîrșit al acestuia, survenit în noaptea dintre 5 și 6 aprilie, 1946, cînd Anatol Vulpe a fost împușcat cu 15 gloanțe, de diferite calibre
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
În Marea Neagră un singur gen, "Scorpaena". În România o singură specie, scorpia de mare ("Scorpaena porcus") întâlnită în tot lungul litoralului românesc al Mării Negre. i sunt pești bentonici și trăiesc pe fundul stâncos din regiunea litorală. De obicei, au un colorit viu. Majoritatea au spini veninoși. Toți sunt carnivori, hrana constă din pești mici și crustacee. Subordinul scorpenoidei conține 16 familii:
Scorpenoidei () [Corola-website/Science/335106_a_336435]
-
acest sens a realizat o serie de portrete și picturi de gen în care și-a reprezentat rudele. Astfel, în pictura de gen intitulată "" apar mama și mătușa sa într-o postură oarecum rigidă, pictorul fiind mai degrabă preocupat de colorit și nu de aprofundarea psihologică a personajelor. O pictură remarcabilă este "Portretul lui Gaspar Baltazar", tatăl său, în mărime naturală. El a fost înfățișat cu o privire îngândurată, în picioare cu mâinile la spate. Transpare din fizionomia bărbatului că viața
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată între casele cu garduri de uluci și cu acoperișuri de stuf negricios. În spatele caselor se întrevăd pomi, ca și pe fundalul ghicit al grădinilor de zarzavat. Tabloul atrage prin frăgezimea coloritului plin de voiciune și vibrația atmosferei. Tenta de mișcare dată de grupul de femei, câmpul verde-gălbior, florile care apar în zăplazurile cenușii, cafenii și albicioase - având o transparență de acuarelă, se armonizează în lumina plină strălucind ca smalțul. Remarcabile sunt
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
finală nu respectă realitatea, adăugând că "... Albastrul de Prusia lipsește din natură, cel puțin la noi, unde condițiile climaterice îngăduie existența unui cer albastru (outremer) cald și transparent". Pe Kimon Loghi l-a criticat că nu surprinde în cromatica proprie coloritul caracteristic României, pe Ștefan Popescu l-a catalogat a fi "cântărețul român al Bretaniei" prin faptul că acesta a adus un colorit străin plaiurilor românești și pe de altă parte, a combătut servilismul pe care unii pictori români cum au
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cer albastru (outremer) cald și transparent". Pe Kimon Loghi l-a criticat că nu surprinde în cromatica proprie coloritul caracteristic României, pe Ștefan Popescu l-a catalogat a fi "cântărețul român al Bretaniei" prin faptul că acesta a adus un colorit străin plaiurilor românești și pe de altă parte, a combătut servilismul pe care unii pictori români cum au fost Constantin Pascali, Dimitrie Serafim, Emanoil Bardasare, Constantin Aricescu, Costin Petrescu sau Ludovic Bassarab, l-au manifestat pentru o artă modernă și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
una din cele mai rapide păsări de apă și cea mai mare din cele 4 specii de ferestrași; are corp aerohidrodinamic adaptat la înotul pe sub apă și la un zbor iute, viteza sa în aer poate atinge 100 km/oră. Coloritul penajului este în general alb la mascul, cu capul, spatele, vârful aripilor și coada negre. Femelele sunt cenușii cu capul cafeniu-roșcat. Ciocul este roșu închis, lung, îngust și zimțuit pentru prinderea și reținerea peștilor alunecoși. Picioarele sunt roșu-portocalii. Se hrănește
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
și partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât și creștet. Există câteva alte subspecii, dintre care unele mai au apărut din cauza izolării geografice parțiale, cum ar fi subspecia britanică M. a. yarrellii, descrisă de William Yarrell, ușor diferită la colorit . Specia cuibărește în Eurasia până la latitudinea de 75°N, fiind absentă din zonele arctice în care izoterma lunii iulie e sub 4 °C. Mai cuibărește în munții din Maroc și în Alaska vestică. Ocupă o varietate largă de habitate, dar
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]
-
stejari seculari (Pădurea Mociar), dar și prin zona care constituie un loc de plimbare, de relaxare și de pescuit pentru turiștii veniți la odihna sau tratament. Aerul puternic ozonat, purificat de vegetația bogată a zonei submontane și pădurii din apropiere, coloritul bogat, umbra și răcoarea din timpul verii, fac din microstațiune principala zonă de atracție și agrement din zonă. În prezent "Băile Jabenița" sunt recunoscute ca fiind foarte benefice de către locuitorii din regiunea învecinată satului Jabenița și în orașul Reghin. Această
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
tăbăcarii exprimă adeziunea lor completă, sigură de victorie, la îndemnul femeii din mijlocul lor. Această, convinsă de ajutorul celor care au facut cerc în jurul ei, întoarce capul și-și îndreaptă chemarea spre cei mai din urmă, ca să-și iuțească pasul. Coloritul tabloului e armonios, felul de tratare larg și viguros, aproape brutal - cuțit și pensula -, așa cum cereau și dimensiunile și natura subiectului. Desigur, pictorul, în elaborarea acestei opere desfășurate în planuri ample, bine cumpănite, pornise de la ideea de bază a compoziției
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
silvestre podzolice brune și brune gălbui, precum și solurile silvestre podzolice. Din grupa solurilor litomorfe întâlnim rendzine roșii-brune și "terra rossa", sub formă de petice. Solurile „terra rossa” prezintă un profil diferențiat textural de cel al solurilor brune acide, cu un colorit roșiatic închis în partea superioară în stare umedă, cu fragmente de calcar, care înaintează în profunzime până la 200-500 metrii. Spre alocuri „terra rossa” evoluează spre soluri podzoloce roșii, unde folosință lor se raportează nu numai la păduri și pășuni, ci
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]