487 matches
-
Enache Kogălniceanu -, printre altele, se aduceau și „ovreice” care jucau la curte <endnote id=" (335)"/>, iar Domnul și Doamna lui „făcea priveală” <endnote id="(316, p. 142 ; 236, p. 369)"/>. La rândul său, cronicarul sas Georg Kraus menționează că, printre comedianții de la curtea principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613- 1629) se aflau evrei și evreice <endnote id="(43, p. 194)"/>. Apelul la evrei În astfel de situații ar putea să fi fost un obicei care s-a Încetățenit la curtea suveranilor din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat al ultimului "Împărat al celei de-a doua Rome". Ba, chiar a făcut puțină filozofie despre nimicnicia omului și a vieții. Și a vorbit rar, ca scribii să nu scape un cuvânt, s-o pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Mutu nu putea fi decît banca de rezerve. Din Briliant, Adrian a ajuns subiect de scenete. Pe vremuri, actorii de revistă cu revere de atlas la sacou luau în balon contabilii birocrați și gestionarii cu lipsă la inventar. Acum, comedianții începutului de mileniu se bat în ratinguri pe seama statutului de rezervă al lui Adi. Se parodiază cu sete lanțurile de la gît, abundența de tatuaje, ceasul care costă cît un apartament, mașina cît un procent important din PIB sau celularul mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bolnav inapt pentru o viață socială normală, un versificator cu o influență dăunătoare prin imaginile ilogice, triviale din poezia sa. Condiții speciale (viața, boala, moartea), interese de grup (ale Junimii) ar fi dus la decretarea ca geniu a unui „biet comediant”, „nice geniu, nice barem poet”, simplu propagator al ideilor funeste ale lui Schopenhauer. Critica lui G. păcătuiește prin lipsa totală de înțelegere, printr-o rea-voință vecină cu ura violentă, printr-un subiectivism care merge până la negarea oarbă a evidențelor. SCRIERI
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
din București (ultimele două clase, în particular), tânărul se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, cum morbul scenei nu-i dă pace, urmează totodată cursuri de actorie la Conservator. Va alege, cu sentimentul cert al vocației, viața de „comediant”. Având prilejul să asiste la repetițiile conduse de Al. Davila sau de Paul Gusty, prinde gust pentru meșteșugul regiei. Ucenicia și-o face ca regizor de culise, în trupa lui Stănescu-Cerna și în compania de operetă a lui G. Carussi
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Alfred Marson, E. Grenet-Dancourt, Julius Horst și Wolfgang Pollaczek, A. Bisson, Nancy și Paul Armont, Avery Hopwood, André Birabeau, Emilio Caglieri, Fodor Lászlo, M. Hennequin, Alfred Gehry, Fr. Arnold și E. Bach (Birlic, un mare succes de public, în urma căruia comediantul Grigore Vasiliu se va numi și Birlic), A. Sollt, Impekowen și Mathern, Robert de Flers și E. Caillavet, P. Weber, Gregor Smith, Marcel Pagnol și Paul Nivoix, E. Labiche, G. S. Kaufman, A. Vercors și J. Bever, Carlo Rotti, Melchior
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
vârsta memoriilor, A. a publicat câteva cărți de schițe și povestiri, unde evocă mucalit, cu și fără travestiul ficțiunii, scene din copilărie, impresii de călătorie, întâmplări care i se par bune de așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală (1970), Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
farsă. „Schițele” și „povestirile” acestea sunt, ca structură, mici scenete, dialogul fiind procedeul care îi stă lui A. cel mai la indemână. A și dramatizat, în 1952, Momente de Caragiale, autorul său preferat. SCRIERI: Caragiale în timpul nostru, București, 1962; Un comediant și o fată de familie, București, 1967; Cu teatrul românesc peste hotare, București, 1968; General la patru ani, București, 1969; Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București, 1970; Tovarășul meu de drum, tutunul, București, 1973; Un drum în teatru, îngr
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
i-au aparținut au fost donate de soția actorului către muzeul județean Vaslui. Începând cu anul 1970 la Vaslui are loc un festival de teatru de comedie sub conducerea lui Valentin Silvestru. Festivalul, acum și festival internațional de caricatură, atrage comedianți din toată țara începând cu anul 1980. Filmări Articole biografice
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
i-a murit tatăl, rămânând astfel fără nici un sprijin material. Pleacă la Paris cu mama lui. Aici, pentru a-și putea câștiga existența, a trebuit să se adapteze, ca să-și dezvolte talentul, în tot felul de meserii: corist, organist, mașinist, comediant, actor de teatru, cântăreț, șef de orchestră, director de teatru (a fondat “Folies-Concertantes” în 1854), libretist, compozitor etc. Dar Florimond Ronger a făcut mai întâi școală serioasă, de cultură generală și muzicală. Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
ministru era un sprijinitor hotărât al ideii securității colective, militând pentru strângerea relațiilor cu Franța și Anglia. În 1933, el a reușit să convingă guvernul SUA să recunoască în mod oficial guvernul sovietic. Franklin D. Roosevelt l-a trimis pe comediantul Harpo Marx în URSS ca ambasador al bunăvoinței, iar Litvinov și Marx au devenit buni prieteni. Tot lui Litvinov i se datorează acceptarea URSS-ului în Liga Națiunilor, unde, de altfel, a fost reprezentantul țării sale din 1934 până în 1938
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
Jojo, Cătălin Mireuță și Daniel Buzdugan. A servit la dublarea emisiunii "Animat Planet", un desen animat satiric făcut de "Divertis" pentru Antenă 1. Pentru aceste contribuții, Păscu a fost desemnat într-un sondaj susținut de TVR 1 „cel mai bun comediant al anului 2003”. A mai lansat două albume solo, "O stea" și "Jocul de-a joacă", ambele în 2004. În iulie 2005, a fost invitat să cânte imnul național al Braziliei la un meci amical dintre echipa națională de fotbal
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
la „"Teatro Dal Verme"” din Milano la data de 21 mai 1892. Acțiunea se petrece în satul Montalto din Calabria (sudul Italiei), la 15 august 1865. Durata operei: 1 1/4 ore. Prologul este expus de unul din personajele operei, comediantul Tonio. El subliniază că subiectul acțiunii ce va urma este inspirat din viața reală. Actorii care vor apărea pe scenă nu trebuie considerați simpli comedianți, al căror rol ar fi doar să distreze publicul; ei sunt în primul rând oameni
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
1865. Durata operei: 1 1/4 ore. Prologul este expus de unul din personajele operei, comediantul Tonio. El subliniază că subiectul acțiunii ce va urma este inspirat din viața reală. Actorii care vor apărea pe scenă nu trebuie considerați simpli comedianți, al căror rol ar fi doar să distreze publicul; ei sunt în primul rând oameni, cu sentimentele lor firești. Piața satului Montalto din Calabria. Țăranii întâmpină cu mare bucurie sosirea trupei de comedianți. Conducătorul trupei, Canio, anunță mulțimea că în
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
apărea pe scenă nu trebuie considerați simpli comedianți, al căror rol ar fi doar să distreze publicul; ei sunt în primul rând oameni, cu sentimentele lor firești. Piața satului Montalto din Calabria. Țăranii întâmpină cu mare bucurie sosirea trupei de comedianți. Conducătorul trupei, Canio, anunță mulțimea că în această seară se va organiza un spectacol de comedie, la care invită pe toată lumea. Atunci când Tonio, care din cauza sluțeniei sale joacă întotdeauna rolurile bufonului din comedie, încearcă s-o ajute pe Nedda să
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
coboare din căruță, este dat la o parte cu brutalitate de Canio, care în gelozia lui feroce nu lasă pe nimeni să se apropie de soția sa. Umilit, Tonio își ascunde cu greu poftele de răzbunare. Țăranii îi invită pe comedianți la un pahar de vin, la care atât Canio cât și Beppo răspund bucuroși. Numai Tonio ramâne de o parte. Țăranii remarcă, în glumă, că probabil de aceea nu vine și el, ca să rămână singur cu Nedda. La auzul acestor
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
cu lovituri de bici. Tonio, în culmea furiei, pleacă, jurând că se va răzbuna. Apare acum Silvio, un tânăr țăran care o iubește pe Nedda. Cei doi îndrăgostiți își jură credință. Într-adevăr, Nedda este sătulă de viața nesigură a comedianților și, după o scurtă șovăire, primește propunerea iubitului ei de a fugi împreună chiar în noaptea aceea. Întâlnirea lor însă a fost observată de Tonio, care aleargă la Canio spre a-i putea surprinde. Se reîntorc chiar în clipa când
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
-și joace rolul de comedie, să distreze publicul și să râdă. Un intermezzo orchestral, bazat pe tema din aria lui Canio și pe tema principală din prolog, prevestește deznodământul tragic. Același decor. Sătenii s-au adunat în fața scenei înjghebate de comedianți și așteaptă nerăbdători începerea spectacolului. Comedia începe, iar acțiunea ei se aseamănă cu cele întâmplate în realitate: Colombina (jucată de Nedda), știind că soțul ei este plecat, își așteaptă iubitul, pe Arlechino (jucat de Beppo). Acesta îi cântă o serenadă
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
noapte va fi pentru totdeauna a lui (aceleași cuvinte pe care Nedda i le spusese lui Silvio). La început, Canio își stăpânește sentimentele, dar asemănarea situației din comedie cu propria sa dramă sufletească îl face să-și uite rolul de comediant și jocul se transformă brusc în realitate. El cere cu insistență ca Nedda să-i divulge numele iubitului ei. Nedda refuză acest lucru și încearcă sa joace mai departe rolul Colombinei din comedie, prefăcându-se că nu înțelege situația. Cuprins
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
Europa, "A King in New York" (1957), satiriza persecuția politică și paranoia epocii McCarthy, care îl făcuseră să părăsească SUA cu 5 ani înainte. După acest film, Chaplin a renunțat să mai facă filme cu subiect politic, declarând mai târziu că comedianții ar trebui să fie „deasupra politicii”. Cu toate că filmele lui Chaplin s-a bucurat de un succes major în Statele Unite și el a fost rezident din 1914 până în 1953, actorul a menținut o atitudine naționalistă neutră. În timpul erei „McCarthismului”, Chaplin a
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
a etichetat ușor mailițos pe Offenbach drept un „Mozart de pe Champs Elysées”. Hortense Schneider a fost înlocuită în 1858, după cereri exagerate de onorariu, cu Lise Tautin, o interpretă congenială a muzicii offenbachiene și o parteneră ideală a colegului ei, comediantul Léonce. Datorită volumului mare de compoziții Offenbach a început după un timp să lucreze stereotip dar nu și-a pierdut popularitatea, ceea ce l-a determinat să facă împreună cu noul ansamblu turnee la Londra (în 1857) și în diverse stațiuni balneare
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
James Eugene "Jim" Carrey, născut pe 17 ianuarie 1962, la Newmarket, Ontario în Canada este un comediant actor de film. Carrey a avut succes și în filmele dramatice ca The Truman Show, Man on the Moon și Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Cariera sa de două decenii deține roluri blockbusters ca The Mask, Dumb and Dumber
Jim Carrey () [Corola-website/Science/304721_a_306050]
-
The Duck Factory, un animator tânăr produce pe NBC The Duck Factory, din 12 aprilie, 1984 până în data de 11 iulie, 1984. Carrey a continuat să interpreteze în roluri tv și în scurt-metraje, ceea ce a dus la o prietenie cu comediantul Damon Wayans, care a interpretat alături de Carrey în filmul "Earth Girls Are Easy" din 1989. Când fratele lui Wayan, Keenen a început să dezvolte un show pe Fox numit "Living Color", Carrey a fost angajat ca membru. Carrey și-a
Jim Carrey () [Corola-website/Science/304721_a_306050]
-
numele personajului face trimitere la Cutlass, probabil cel mai cunoscut model produs de divizia, acum defunctă, "Oldsmobile" a lui General Motors, el apare în film sub forma unei Aurora. Alte calambururi constituie numele personajului Jay Limo, dublat în engleză de comediantul american Jay Leno și numele personajelor Mini și Van (care împreună formează cuvântul "minivan", „monovolum”). Pentru câteva mașini de curse din film, printre care și cea a campionului mondial de Formula 1 Michael Schumacher (rolul său a durat sub 15
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
Cowell a spus că "„Jordin a evoluat cel mai mult pe durata întregului sezon - nu a început foarte bine, dar în toiul concursului fata aceasta și-a găsit echilibrul.”" Acesta a mai adăugat următoarele "„Tânăra cântăreață agreabilă a triumfat asupra comediantului [Blake Lewis].”" Referitor la participarea sa în competiția American Idol, publicația Rolling Stone a concluzionat, spunând că "„Jordin Sparks a fost Idolul American perfect, pentru că se putea vedea faptul că lucrează din greu, învățând noi lucruri în fiecare săptămână, ceea ce
Jordin Sparks () [Corola-website/Science/312777_a_314106]