6,344 matches
-
umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul comic al vieții face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că disproporție între fond și formă, între sens și expresie: așa sînt, de pildă, unii artiști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul comic al vieții face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că disproporție între fond și formă, între sens și expresie: așa sînt, de pildă, unii artiști sau creatori, atît de devotați cauzei lor, încît nu-și văd împlinirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să descopere an descrierea perioadei de tranziție de la sfârșitul secolului al XIX-lea trăsături, ăntrebări, dispute și mai ales forme ale mentalităților an schimbare, de o frapanta și uneori comică asemănare cu cele de astăzi, de la crepusculul secolului nostru. De unde, ăn parte actualitatea și perenitatea observațiilor lui E. Lovinescu și putință ăntelegerii rațiunilor ei mai adânci, dincolo de aspectele discutabile și fisurile ei" (op. cît., pag. 32-33). Pe de altă parte
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
1998 al revistei noastre.) Altă "greșeală" am săvârșit eu și anume, în analiza operei, am detectat zonele - de altfel, de mică întindere - infestate de realismul-socialist. Imitându-l pe Eugen Simion, Mariana Sipos ia parte la un fel de cruciada, destul de comică, de salvare a lui Marin Preda din mâinile "celor trei-patru" critici care, desi îl admiră pe scriitor, îndrăznesc să vadă și concesiile făcute de el ideologiei oficiale. Mariana Sipos, Dosarul "Marin Preda" (viață și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
cartea, făcându-i respirație artificială. Titlul ei inițial, măi meschin, era 35 de ani printre literați. Editorul l-a înlocuit cu eroicul Sub patru dictaturi, care, pus în legătură cu Mihai Beniuc, profitor prin vocație al oricărei împrejurări istorice, este de un comic involuntar. De aceeasi inadecvare suferă și titlurile de capitole, inexistente în versiunea originală. Formulări provocatoare desprinse parcă din Evenimentul zilei apar în carte deasupra unor texte anoste desprinse parcă din Scânteia. În sfârșit, Ion Cristoiu se lansează, prin intermediul unei prefețe
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
ăn lumea țiganilor, atemporala lume tulburător transfigurata an cinema, ăn ^89, tot de Kusturica, ăn Vremea țiganilor. Vremea țiganilor și Pisica neagră, pisica albă (despărțite de aproape un deceniu) șanț că două fețe ale aceleiași monede: esență tragică și esență comică ale aceleiași lumi, ale aceluiași suflet (pentru ăntelegerea căruia, Kusturica a făcut mai mult decât o mulțime de scriitori, de istorici, de sociologi și de psihologi la un loc). M-am ăntors la țigani - zice regizorul -, pentru că ei șanț singurii
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
spectatori a cunoscut un dramaturg valoros despre care nu auziseră mai nimic. O întîlnire decentă și reconfortanta pe toate planurile iar lucrul i se datorează tinerei regizoare Alice Barb. Opțiunea ei pentru un spectacol curat, echilibrat, construit fin în atmosferă comicului de limbaj tipic Mazilu, amplificînd dezinvoltura textului, s-a dovedit a fi una serioasă, profundă. Don Juan moare că toți ceilalți nu este o comedie clasică. În piesa simți amarul vieții, presiunea șabloanelor, mentalităților și mai ales a prejudecăților. La
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
căruia îi vin în ajutor următorii: Heidegger ("aici nu se expune ăcaracterul de lucru al lucruluiă), Wittgenstein ("lumea că totalitate de fapte, nu de lucruri), Ricoeur, Aristotel... Și toate se întâmplă în numai două pagini. Efectul este de-a dreptul comic. Însă un merit al cărții de față este incontestabil: acela de a aduce în prim plan personaje mai mult sau mai putin uitate (Pirgu, Panait Potamiani, Iancu, Următescu, Luca Silion, Kesarion Breb) într-un festin oriental de cea mai bună
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
pe care o reînnoiau,... trecuse ceva timp. Cît ținuse priveghiul acela forțat, am revizuit în minte întîmplarea, cu gîndul să scriu o poveste, vreo schița sau chiar vreo piesulică, pentru teatrul nostru ambulant. Dacă ar fi ieșit o piesulică, neapărat comică, pe care aș fi numit-o O zi cu ghinion, trebuia mai întîi să schițez o poveste, care ar fi început așa: În ziua aceea dobrogeana, - o zi de nomazi, sau o zi nomada, - cum vreți, avusesem ghinion. Murise Z
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
Primele două acte, chiar în această surprinzătoare, postmodernista (că tot e la modă curentul și provoacă, întocmai ca montarea, polemici nenumărate) și baroca, am putea spune, viziune și realizare sînt explozive, încărcate de o atmosferă balcanică colcăitoare, de o vînzoleala comică cu consecințe dramatice (nu pentru protagoniști - niște ăhopa-mitică" ce pică mereu în picioare - ci pentru masele de alegători, manipulate și manipulabile). Aceste consecințe se simt și pe scenă, dincolo de valul parodic și satiric care se coboară în interpretarea regizorului și
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
În mod invariabil, ori de cîte ori se petrece ceva ieșit din comun, autoritățile comuniste, inclusiv poliția secretă, intră în alertă, tratând faptul inexplicabil că pe o provocare ideologică sau chiar că pe un complot. Din această inadecvare rezultă situații comice. În cartea lui Mihail Gălătanu, satiră este estompata, dar nu lipsește. În momentul în care află că la Fabrica de Plase și Unelte de Pescuit s-a descoperit, îngropat în pământ, un uriaș clopot de bronz cu proprietăți magice și
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
m-a inițiat treptat în bel canto. Am învățat să fac vocalize, să cânt roluri ușoare precum Barbarina din Nunta lui Figaro, liduri... În sfârșit, a fost Conservatorul, în clasa lui Constantin Stroescu, un tenor care a cântat la Operă Comică (din Paris, n.t.), care a făcut turnee în America și a jucat chiar în filme. Stroescu era o mare personalitate, un om foarte cultivat, cu care am studiat întreg repertoriul francez, acesta ocupând apoi un loc important în cariera
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
îl citează pe impenitentul italienist din Roșiorii de Vede: "Și bella, grațioasa, ca astra tremurânda / ... era Ella de blândă" etc. etc. Criticul notează numaidecât: "...Un poet ridicul prin neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată aspră pe care Călinescu, oricum cucerit de Italia, o repara îndată fie și exagerând asemeni unui arbitru care în timpul partidei își dă seama alergând încoace si-ncolo că a sactionat prea sever un fault de epocă, oricum
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
Poetul din Roșiorii de Vede era totuși un răsfățat. El colindase des pe la Paris pe banii babacăi și ai maică-si, familie avută de negustori teleormăneni. Se ducea o dulce lupta prin siropul liric al epocii franco-italienizant. În fine, ceva comic mai mult. Că viziunea poeticeasca de azi de la Ț. V. "Locuința mea de vară E la țară; Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare De parfum și de amor..." (Vară la țară) Zău, a
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
-și compune o înfățișare meditativa în așteptarea declicului. Și în România există autori care trebuie să-și țină aureola din jurul capului cu mâna, ca să nu le cadă la cea mai mica adiere a spiritului critic. Gabriel Plesea, însă, este mai comic decât ei, întrucât se poartă că un om care are în spate grandioasă civilizație americană. Acuzativul pronumelui "care" Volumul Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru publicații din România (România liberă, Luceafărul, Ziua), ca și
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
drumuri o depășire echivalează cu punerea ștreangului de gât? Politica an acest domeniu dovedește, dincolo de orice dubiu, ca an România post-ceausistă n-a existat nici o clipă, absolut nici o clipă, dorința de integrare europeană. Și nu mă refer doar la prestația comică a ministrului "de specialitate": o simplă caricatură care vorbește despre cat de inept poate fi un sistem clientelar. Mă umflă râsul văzând bătălia care se dă an aceste zile pentru numirea "negociatorului" integrării României an Uniunea Europeană. Domnilor, suntem an totală
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
despre romanul unui Don Juan ratat, convertit dintr-un adolescent sensibil și pasionat de lectură într-un seducteur cinic, care-și rememorează parțial copilăria și adolescența reconfigurând un parcurs existențial presărat cu numeroase aventuri amoroase, unele cu urmări dramatice, altele comice ori hilare de-a dreptul (savuroase sunt paginile despre amorul „tovărășesc” cu voluptuoasa Tenzi). Imaginea de (fals) Don Juan a profesorului de istorie Eduard Dragodan, cu complexul ratării, pe plan profesional, uman, erotic, cu tendințele de culpabilizare (imaginea Gheorghinei, cu
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
fundalul pe care se desfășoară acțiunea, înseși aventurile Don Juanului ratat Dragodan ținând uneori de simple calcule menite să-i ușureze existența, așa cum se întâmplă cu Tenzi și mai ales cu tovarășa Sandra - scena consumării actului erotic e de un comic nebun, cu Dragodan urmărind peste umărul partenerei sale amănuntele interiorului kitsch al garsonierei acesteia: „între timp puteam explora pozele de pe pereții camerei și cele câteva cărți din spatele vezei roșii, de cristal polonez, cu imortele pietrificate și prăfuite, mai mult broșuri
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
îl făcuse de curând, la seral?)”. Permanenta distanțare critică, autoironică a naratorului de propriul discurs - ce alternează notații acide, lamentări legate de condiția navetistului, a profesorului de liceu cu aspirații superioare statutului său în lume, cu observații uneori cinice, alteori comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau de reflecțiile amuzante se ghicesc însă în permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
care intuițiile, ideile și formulele cele mai pertinente și mai sclipitoare (provenind de la ‘vechiul’ critic) se așează în imediata vecinătate a unor enormități emanate de ‘ideologul’ literar de ultimă oră” (p.1176). Acest hibrid, a cărui dezvoltare implică adesea efecte comice, cum recunoaște d-sa, n-ar fi atât rezultatul unei anestezii a simțului critic sau a unei cedări de natură morală, ci o strategie care, în spatele exagerărilor, urmărește conștient și neabătut un scop mai înalt și mai pedagogic în același
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
facă o paralelă cu societatea din Vechiul Regim, care opunea, după spusele lui Gicciardini din secolul XVI, piazza și palazzo, expresii pe care populistul italian Grillo le exploatează cu succes”. Grillo e versiunea mai proaspătă a lui Berlusconi, celălalt mare comic de pe scena politică din Cizma ultimului deceniu. „Adevăratul” Julien Sorel Tot în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lunii mai citim despre cartea lui Jean Prévost, de curând apărută, care reia un foileton al aceluiași din „Paris-Soir” din iarna lui 1942
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
Nu mai pun la socoteală Vizita 3, în care e vizitat de însuși... Mircea Horia Simionescu, care, cu pipa lui inconfundabilă în colțul gurii, îi cere să-i reediteze o carte - Banchetul... Cauciucuri de vară e o schiță caragialescă, pur comică. Tocăniță e, în schimb, de un umor negru (soția, care-l bănuiește pe soț că flirtează cu studenta în gazdă, îl roagă să se „ocupe” de un cadavru, din care vrea să facă o tocăniță de dus în vizită în
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
nicio potriveală cu mine ori cu Frosa sau cu Chiriță... Mai întâi că ăla, boul ăla de bărbat, am văzut că se numește Dumitrache, pe când pe mine mă cheamă Costache” (p. 51). Bineînțeles că, din nou, cecitatea lui Titircă e comică. Având toate probele, el refuză să le articuleze într-un scenariu. Dublul său din O noapte furtunoasă proceda aidoma. Numai că, dacă de facto acesta e un mare, imens chiar, naiv, de jure atitudinea lui e uimitor de sănătoasă. Spre deosebire de
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
care organizează întregul, un teatru mental. Guillaume pare să se adreseze lui însuși, în transă parcă, ghidat de madlenele subtile ale memoriei afective, fascinat de un tablou interior, de o reminescență. Ce se vede este un film care conservă spiritul comic à la Comédie française, rafinat, nuanțat, elocvent, chiar cu o notă de pedanterie căreia îi convine dubla natură a personajului disputat de tensiunile unui conflict oedipian insuficient lichidat. Iar nu în ultimul rând, teatrul se simte în gesticulația manierizată care
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
film nu guvernează nicio ideologie, a majorității sau minorității, că miza nu este nicidecum una politică (Abdellatif Kechiche ne-a oferit prin La vie d’Adèle o reprezentație de comme il faut homoerotic cu frumoase parti pris-uri), ci una simplu comică, unde confuzia de gen, în care intră savuros atât personajul principal, cât și cele secundare, conduce la esența unei vis comica. În fapt, avem o parodie a unei emancipări sexuale, cu câteva picături de Almodovar parfumând batiste dandy, pretext pentru
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]