491 matches
-
21,15. a fost sfințită la 30 aprilie/13 mai 1906, în Duminica Samarinencii, de mitropolitul Ioan Mețianu, împreună cu episcopul sufragan al Aradului, Ioan Papp, și cu un mare sobor de preoți și diaconi. Printre oaspeții de seamă au fost comitele suprem și comes al sașilor Gustav Thalmann, primarul Josef Drotleff, istoricul Nicolae Iorga, superintendentul luteran Friedrich Teutsch, prim-preotul și parohul reformat von Gidofalvy, protopopul greco-catolic Nicolae Togan, precum și autoritățile locale din acea vreme. Credincioșii care au asistat la acest
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
vale. Despre începuturile acestui voievodat se știe prea puțin, însă transformarea lui în comitat a fost un proces îndelungat și complex, realizat prin acordarea de titluri nobiliare cnezilor maramureșeni și integrarea lor în nobilimea regatului, și prin atribuirea demnității de comite chiar voievodului Maramureșului. Este greu de precizat timpul în care apare Voievodatul Maramureșului, probabil undeva la pragul dintre milenii, în urma coagulării unor structuri de organizare la baza cărora stătea obștea sătească, condusă de un jude ales, și unde hotărîrile importante
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
credința lui, domeniile lui Bogdan, iar în 1365 și conducerea voievodatului Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Balc va conduce Maramureșul timp de 30 de ani în dubla calitate de voievod și comite, perioadă în care populația și cnezii se vor obișnui cu noile instituții feudale, făcându-se astfel trecerea lină la structura de comitat. Cnezii maramureșeni vor face alianțe și căsătorii cu membri ai nobilimii ungare, iar unii dintre ei se vor
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului, continuatorul voievodatului, a păstrat un oarecare grad de autonomie și în secolele care au urmat, mai ales că în fruntea lui s-au aflat cel mai adesea comiți de origine românească.
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Familia transilvăneană din Beltiug (, Bélteki Drágffy) este o ramură a familiei voievodale a Drăgoșeștilor care se trăgea din Drag, comite în Maramureș, fiul lui Sas și nepot a lui Dragoș de Bedeu. Familia a avut un rol important în istoria Maramureșului și a Transilvaniei în secolul al XV-lea. S-a remarcat și prin lupta pentru autonomia Bisericii Ortodoxe maramureșene
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
fondată de Drag. Printre cei mai importanți membri ai familiei a fost Bartolomeu (Bértalan Drágffy), voievod al Transilvaniei (1493-1499), care i-a înfrânt pe turci la bătălia de la Câmpul Pâinii (1479). Un alt membru a fost Ioan Dragfi (János Drágffy), comite al Timișoarei în 1525. Descendenții Magistrului Drag: 1. Bélteki Drágffy Gheorghe Bélteki Drágfi György 1401-1433 căsătorit cu Potentiana Báthori de Ecsed decedată după 1414 si căsătorit cu NN. 11.Bélteki Drágffy Nicolae Bélteki Drágfi Miklós 1434 - 1480 căsătorit cu Eufemia
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
Hédervári Dorottya 1459-1509 1111. Bélteki Drágffy Emmeric (Imre) 1449 1112. Bélteki Drágffy Gheorghe Bélteki Drágfi György 1494-1508 căsătorit cu Borbála Országh de Guth, Guti Ország Borbála 1510-1525 11121. Bélteki Drágffy Sigismund (Zsigmond) 1508 1113. Bélteki Drágffy Ioan, Bélteki Drágffy János, Comite de Crasna, Comitele Solnocului de Mijloc, Országbiró, + Mohács 1526.08.29, căsătorit cu Katalin Drugeth de Hommona 1522 11131. Bélteki Drágffy Gáspár 1516+1545.01.25 căsătorit cu Anna Báthori de Somlyó. 111311. Bélteki Drágffy Gheorghe (György) 1543.04.24
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
1111. Bélteki Drágffy Emmeric (Imre) 1449 1112. Bélteki Drágffy Gheorghe Bélteki Drágfi György 1494-1508 căsătorit cu Borbála Országh de Guth, Guti Ország Borbála 1510-1525 11121. Bélteki Drágffy Sigismund (Zsigmond) 1508 1113. Bélteki Drágffy Ioan, Bélteki Drágffy János, Comite de Crasna, Comitele Solnocului de Mijloc, Országbiró, + Mohács 1526.08.29, căsătorit cu Katalin Drugeth de Hommona 1522 11131. Bélteki Drágffy Gáspár 1516+1545.01.25 căsătorit cu Anna Báthori de Somlyó. 111311. Bélteki Drágffy Gheorghe (György) 1543.04.24 + 1555.10.10
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
ucis de un cuman în timpul asedierii Tesalonikului în 1207. Succesorul său, țarul Borilă s-a confruntat cu boierii și cu erezia bogomila. A înăbușit conspirația boierilor la Vidin cu ajutorul unei oaste maghiare, formate din secui, români și pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva bogomililor. Treptat însă, românii și-au pierdut rolul în regatul asanestilor. Ioan a revenit în țară în 1218 și cu ajutorul boierilor, l-au capturat, orbit și înlăturat pe Borilă și a preluat tronul. Sub Ioan
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Piața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc. De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și "Hauptplatz" (Piața Principală), "Domplatz" (Piața Domului) și "Piața Losonczy" (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
redistribuția bogățiilor cucerite între primii săi urmași. "La moartea sa, proprietatea era împărțită în mod egal între moștenitori ca și cum ar fi fost proprietate privată: regatul era o formă de patrimoniu" (Rouche 1987 p 420). Regii numeau magnați care să devină "comiți", având sarcini de organizare a armatei, sarcini administrative, și de mediere a disputelor. Acest lucru a fost necesar după prăbușirea sistemelor birocratice și de încasare a taxelor ale romanilor, odată cu preluarea de către franci a administrației, pe măsură ce intrau în vestul și
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul Huniazilor construit de Ioan de Hunedoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cel Bătrân în bătălia de la Rovine. Timișoara va servi din nou ca punct de concentrare a forțelor armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
armate creștine, de data aceasta în vederea confruntării de la Nicopole. După înfrângerea creștinilor, turcii vor devasta Banatul până la Timișoara, de unde vor fi alungați de către comitele de Timiș, Ștefan de Lossoncz (Lossonczy István). Numirea lui Ioan Huniade în 1440 în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan Huniade va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va transforma orașul într-o tabără militară
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a Ungariei. Din această cauză încercările de cucerire ale turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetății au loc în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediții au eșuat. În anul 1478, Matei Corvin numește în funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu. Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de mii de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de Losoncz nu mai are altă soluție decât să negocieze predarea cetății și reușește să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra... exempta de Blaccis). Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi (Olacis... et Bissenis), proveniți în parte din Țara Făgărașului, la oastea comitelui Joachim de Sibiu, trimis de regele Andrei al II-lea al Ungariei la Vidin, în sprijinul aliatului său țarul bulgar Borilă Asan. Informația este relatată de un document emis la Györ, la 23 iunie 1250, de regele Béla al IV
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
matematica, teologia, științele naturii, iar mai târziu și medicina. Timp de 37 de ani a fost profesor la Basel, pentru a ajunge apoi la Curtea împăratului Maximilian II, care i-a apreciat în chip deosebit meritele și l-a numit comite palatin. Autor a numeroase cărți din cele mai variate domenii (poezie, istorie, geografie, medicină), Pantaleon a fost, după cum arată și preocupările, un spirit universal, ca, de altfel, mulți dintre umaniștii vremii. "Cartea eroilor națiunii germane" ("Teutscher Nation Warhafften Helden [...]", i. e
Heinrich Pantaleon () [Corola-website/Science/300024_a_301353]
-
accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania. În anul 1427
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
izolate, începând cu secolul al XIII-lea regele Andrei al II-lea a dorit unificarea acestora administrativ și juridic, într-un singur ""popor"" ("unus sit populus"). Până la începutul secolului al XIV-lea, în fruntea Sibiului era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
putere de negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (în și în ), o garanție a autonomiei „"de facto"” și o instituție de autoadministrare (în și în )care a fost condusă inițial de un jude regal, devenit mai târziu comite al sașilor. Ulterior, acestei unități i-au fost încorporate și sate românești ce purtau numele de „"scaune-filială"” (după T. Nägler). Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]