829 matches
-
duritatea trăsăturilor. Mă așez pe un scaun lângă ea. Mulțimea simte că Nuharoo e pe cale să spună ceva, așa că oamenii se strâng mai aproape și își întind gâturile pentru a arăta cât de dornici sunt să asculte. Nuharoo le vorbește: — Compătimiți-mă ca femeie, căci sunt vinovată față de Majestatea Sa. Este neîmplinirea mea faptul de a nu-i putea dărui copii. Tung Chih este însă șansa mea să-i dovedesc loialitatea. Am simțit că sunt deja mama lui Tung Chih atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este omul? Cum răspund ei la această întrebare? Omul e o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o scrisoare pe care a găsit-o în odaia goală de acasă. Plină de intimități jenante, epistola era o declarație: consoarta îl anunța că a plecat definitiv la părinți. Cu o efuziune din care vechile resentimente dispăruseră total, colegele îl compătimeau pe soț. Vinovată era cea care părăsea cîmpul de bătaie. Ridicînd din umeri a neputință, Urecheru le declară că se certase cu ele fără voie. Îl iertară toate, pline de bunăvoință. Cea mai mărinimoasă a fost profesoara de istorie care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urmări linia munților îndepărtați, de la apus, la miazăzi. Direct la sud, sub bolta cerească, se distingea Muntele Hizashi de la graniță. Odată cu ivirea zorilor, pe munte apăruseră nenumăratele steaguri ale avangardei clanului Mori. — Sunt dușmanii, dar nu poți să nu-i compătimești pe Kikkawa și Kobayakawa, pentru ceea ce au simțit, desigur, azi dimineață, când au ajuns și au văzut lacul. Trebuie să fi bătut cu piciorul în pământ, de furie, spuse Kanbei. Chiar în acel moment, fiul funcționarului însărcinat cu lucrările de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi compătimeau pe locuitori. Atât oamenii din castel, cât și cei de-afară fuseseră soldați sub comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din acest motiv, situația era profund emoționantă. În castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucreze. Nu știu cum mai puteau răbda atâtea bieții săteni. Poți să-mi spui ce ai pe suflet, fiule? Apoi cei de pe moșiile mănăstirești, pe lângă zeciuială, trebuia să facă și „poslușanie” mănăstirii... Așa au fost vemurile și nu avem decât să-i compătimim pe bieții țărani... Asta cam așa-i, părinte. Acum însă aș cere îngăduința ca să amintesc o stare de lucruri din vremea lui Constantin Nicolae Mavrocordat - stare care, la alt nivel - o întâlnim și astăzi... Nu trebuie să-mi ceri slobozenie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu mine cu toate că-l uimisem, așa că mi-am asumat riscul. — Există...? m-am forțat să rostesc cuvintele. Haide! Haide!... Cabine de solar? La început, mi s-a părut că o să izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mod oficial. Iubito, nu se poate să fi fost chiar așa de rău, a ciripit Randall, învârtindu-și gheața în paharul cu whisky. De vreme ce Bea plecase deja către Long Island, apelasem la Randall în calitate de persoană de rezervă care să mă compătimească și să mă sprijine - ceea ce era o noutate în relația noastră. Fusese de acord să ne întâlnim, pentru un pahar rapid, la Hudson Bar & Books, dar trebuia să se întoarcă la birou. — Probabil c-a avut o zi grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
păreau să trădeze o preocupare reală pentru soarta ei și, doar dacă nu era un mincinos oribil de talentat, un om care nu ezita să schilodească adevărul atunci când îi era de folos, mă găseam în incomoda situație de a îl compătimi. Cel puțin timp de câteva clipe l-am compătimit și apoi brusc, valul neașteptat de compasiune m-a prins cu garda jos, transformând ceea ce ar fi trebit să fie o înfruntare directă în ceva mult mai complex, mult mai uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, doar dacă nu era un mincinos oribil de talentat, un om care nu ezita să schilodească adevărul atunci când îi era de folos, mă găseam în incomoda situație de a îl compătimi. Cel puțin timp de câteva clipe l-am compătimit și apoi brusc, valul neașteptat de compasiune m-a prins cu garda jos, transformând ceea ce ar fi trebit să fie o înfruntare directă în ceva mult mai complex, mult mai uman. Dar începuse prin a o bârfi pe Rory, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în privire, aceeași expresie frumoasă și tandră care mă făcuse să mă îndrăgostesc de el când eram în California. Acesta este bărbatul cu care m-am căsătorit, mi-am spus, și mă iubește și-acum. Dar mă înșelam. Poate mă compătimea, dar nu avea de gând să rupă tăcerea și să încalce porunca reverendului Bob. Vorbește-mi, l-am îndemnat. Te rog, David, deschide gura și vorbește cu mine. El a clătinat din cap. A clătinat din cap și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
O durere asemănătoare simțisem și eu când le-o dădusem în grijă, astă-vară, și cu mine locuise numai câteva săptămâni. Când mă gândeam la cele cinci luni și jumătate pe care le petrecuseră cu ea, nu puteam să nu-i compătimesc, oricât ar fi fost de încântați că Aurora aterizase în siguranță în Brooklyn. — Trebuie să stea cu mama ei, i-am spus lui Tom, încercând să adopt o atitudine filozofică. Dar o parte a lui Lucy ne aparține, fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ăă... nu, mersi. Nu are rost să comand pentru Adam, nu? Nu știu ce bea el. Mă întreb dacă e genul care bea Guinness. Greu de spus, nu-i așa? Îmi plătesc băutura și sper ca fata de la bar să nu mă compătimească. Doar nu mi s-a tras clapa. Nu încă, haha. De fapt, ăsta nu e un gând prea liniștitor. Nu e deloc drăguț. Să ți se tragă clapa nu e niciodată grozav. Mi s-a întâmplat o dată. Dar numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
adânc în piept. Fac bine. Știi cum e... înapoi la viața mea de zi cu zi. Nu‑mi văd capul de treabă! N‑am de gând să‑i spun că nu mai am serviciu. N‑am de gând să fiu compătimită de nimeni. — Tocmai sunt în drum spre studio, spun, cu degetele încrucișate. Dar am vrut să‑ți zic vreo două chestii. Cred că știu de unde vine zvonul ăla că Luke e pe cale să piardă Banca Londrei. Îi spun exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă duc la bucătărie. Îi aud din bucătărie continuând. Râd și uneori vorbesc în șoaptă. Ești irezistibilă, Fairlynn. Dacă... Ia închipuie-ți asta! Vocea răgușită crește în intensitate, râzând. Ai dreptate, Fairlynn. Frumusețea într-adevăr mă excită. Mă face să compătimesc diformitatea. Însă ceea ce mă face să fiu un bărbat adevărat este dorința de a salva țara asta. Am o singură modalitate de înțelegere a politicii - violența. Revoluția nu e o petrecere cu ceai, este violență în forma ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în husă, ea îl tachinează: Atunci, cu siguranță crezi că fetele alea merită boala, nu-i așa? Nu? Cum nu? E pedeapsa lor, nu? Înțeleg că unele dintre victimele sifilisului nu pot avea niciodată copii? Greșesc? Bine, am dreptate. Le compătimești pe fetele astea? Aș fi surprinsă dacă nu ai face asta. Mi s-a spus că ești un medic de treabă. Crezi în exercițiul pentru longevitate al președintelui? L-ai încurajat? Atunci, l-ai descurajat? Nu? De ce? De ce nu? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
publicului înregistrează totul, observă ea cu durere. Afecțiunea e prinsă de aparatele de fotografiat, tipărită în ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă. Are ochi de țestoasă, gură de broască, spinarea cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură. Gata cu traiul într-o splendidă izolare. Trupul meu nu s-a simțit nicicând mai tânăr. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iar eu Învățasem deja limbajul lor conspirativ, de toate zilele. Și, afară, la despărțire, mi-a recitat din Odiseea, Își amintise, din tinerețea noastră comună, că este cartea mea favorită. Vă spun versul În traducere, ca să Înțelegeți de ce l-am compătimit din toată inima când mi-a l-așoptit: Mai bine-aș vrea să fiu argat la țară/ la un sărac cu prea puțină avere/ decât aici În iad să fiu mai mare... — O, la-la! Ca și când ar fi fost pus cu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prins cum era, toată ziua, de treburi, de învârtelile și alergătura aia nesfârșită și epuizantă din care-și ținea cele două familii, și uite că tot nu era bine. I-ar fi plăcut ca Mirela să-l înțeleagă, să-l compătimească, și uite că pe ea n-o ducea capul decât la balamuc și reproșuri. Uneori, o lua după el prin târguri și după cumpărături pentru magazinele colonelului Cremenaru, iar între două drumuri, se opreau la o bere la o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia dacă se sinchisește să le dea buna ziua, le răspunde cu seninătate, punându-i la curent cu cele petrecute în cursul dimineții, iar fiica vecinilor de sub noi, care tocmai se întorsese din India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu? Tocmai asta e iubirea. Copila aceasta are nevoie să fie iubită, continuă ea, nu să fie încorsetată, nici compătimită și nici temută, ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pereți și nu-i înțelegeau rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]