588 matches
-
glasul, adăugă: — Nu e bine să pui prea multe Întrebări despre Dieter Roșcovanul. Și asta ți-o spun gratis. — O singură Întrebare mai am: cu ce-și alimentează beregata de obicei? Chelnerul, care avea Înfățișare de homosexual, mă privi cu compătimire, de parcă nici nu era nevoie ca o astfel de Întrebare să fie pusă: — Roșcovanul nu bea decât șampanie. — Cu cât duci o viața mai josnică, cu atât sunt mai elevate gusturile, nu? Du-i o sticlă la masă, cu complimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a rămâne aici și de a accepta regulile noului joc politic, mi-a povestiti multe maestrul în seara asta, avea nevoie de cineva care să-l asculte, de cineva străin a cărui simplă prezență să-l facă să sufere, nu compătimire și înțelegere căuta la mine, ceea ce-mi cerea nu era decât să-l las să se umilească, și i-am jucat rolul de confesor, prezența lui atâția ani în orchestra operei, toată activitatea sa muzicală se reconstituie acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care ne scapă la amândoi pe buze deodată, râdem, nu dăm niciunul răspuns, ce-ai mai desenat? mă întreabă ea acum, și eu încep să mă plâng de durerile de ochi și de cap, așteptând ca un netrebnic ce sunt, compătimire, și ea îmi îndepărtează șuvița de păr de pe frunte sugerându-mi că n-ar strica să mă mai și tund, poate de aceea ochii mei, dar eu o aduc atât de aproape de mine, încât îi ating abia buzele, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care nu știau nimic despre anii aceia adăugau: „Iar acum toate viciile Aegyptus-ului se răspândesc prin Roma“. El era complet străin de asemenea zvonuri. Dar Callistus nu; el răspundea la aluziile insidioase cu zâmbete fugare, în care se putea ghici compătimire, precauție sau chiar o dezaprobare mută. Curând însă, Împăratul descoperi la acești tineri lăcomii și interese secrete; în asemenea momente simțea impulsul de a-i refuza pe toți sau avea perioade de impotență psihică. Atunci se gândea că, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al doilea, acei oameni pe care i-a Îngrozit progresul meu mă vor privi biruitori, din nou stăpâni pe ei, din nou tirani ai sufletului meu. N-am nevoie de compătimiri, m-am Învățat să Închid totul În mine, iar acolo să distrug, să sfărâm cele mai dragi idealuri. Dar aș vrea să mă agăț de ceva, să nu fiu un val rătăcitor și mereu În primejdie de a se sfărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri.. (astăzi) Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie; Bazil se uită la mine cu sinceră compătimire, ca și cum aș fi un bolnav incurabil. În timp ce el iese În soare și aleargă după dame, se bucură adică de vârsta lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mama ce se ruga la icoană frângându-și mâinile; pe mine mă cuprinsese o euforie bruscă, efect al febrei foarte mari; mă simțeam fericit, așteptam moartea, ca să văd cum este să mori, și mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am oroare. L-am lăsat, Însă, ba l-am și Încurajat, cu toate că nu simțeam nimic. Rezultatul? E Înnebunit să ne vedem cât mai curând. Unde e bărbatul bine pe care Îl admiram acum un an? Ce gusturi puteam avea... merit compătimiri! A fost o seară banală. N-a fost Însă o seară pierdută. Am mai cunoscut un om, unul dintre cei mulți, unul la fel cu cei mulți... Totuși e un poet... 18 mai1963 (sâmbătă) Ce Îngust puteam privi lucrurile! Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scap de Rosario și de celelalte Rosarii sau Petre care te-ar putea prinde-n plasă. Ceea ce n-a făcut recunoștința pentru dărnicia ta și nici necazul care mi s-a întâmplat cu Mauricio - vezi doar că sunt sinceră -, face compătimirea. Da, Augusto, îmi faci milă, multă milă! - și zicând acestea îi aplică două pălmuțe ușoare cu dreapta pe un genunchi. — Eugenia! - și-i întinse brațele, gata parcă s-o cuprindă-n ele. Ei, ușurel! - exclamă ea îndepărtându-se și ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui cu un aer foarte distrat. Era mai mult decât compătimire pentru amărâții ăia pe care îi văzuse interpretați pe ecran. Era dorință. Își dorea să știe cum e să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul centru comercial, situat la câteva minute de Indian Hills. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iar să simtă ceea ce lui nu-i fusese dat și i se Întâmpla ca, În timp ce se gândea, să-și frece inconștient sfârcurile cu degetul. I se păreau o farsă, o relicvă jalnică. Apoi se simțea cuprins de un val de compătimire profundă pentru toți bărbații și femeile, de parcă diferența dintre sexe nu era decât o glumă răutăcioasă. Avea senzația că venise timpul să i se pună capăt, cu ajutorul iubirii și al logicii. Sau cel puțin să fie minimalizată suferința pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii de tata zăcând complet neajutorat în fața lui. Aparatul de siguranță, mai spuse fața palidă, fără să-l privească, ar fi celălalt produs pe care aveau să-l vândă împreună. Scurtarea timpului de muncă, salariile mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ele două par să se înțeleagă tare bine în absența mea. Nu aveam dreptul să fac reproșuri însă. Cu toate astea, am pus acest fapt deoparte. Era întotdeauna folositor să ai ceva de genul ăsta pus deoparte atunci când te tenta compătimirea de sine. Lisa își continuă delirul ca și cum nici nu ar fi fost întreruptă. —Și asta nu e tot. Când am crezut că i s-a furat telefonul lui Kieran, am cerut un desfășurător de la compania de telefonie ca să vedem unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte bine cu compătimirea. — Într-o zi, desenam după model. Am ridicat ochii de pe planșă... și brusc, capul fetei parcă s-a micșorat, până a ajuns cât o nucă. Mi-am acoperit ochiul stâng cu mâna și capul a revenit la dimensiuni normale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a se Întoarce la Londra - și anume pentru a investiga cauzele amânării -, căci considera că, pentru moment, se Înfruptase destul din deliciile oferite de Whitby și Împrejurimile lui. A doua zi, când Îi explică situația, Du Maurier Își manifestă compătimirea. — Ce mod neplăcut de a trata un scriitor de valoarea ta. Dar, după cum Îi spun mereu lui Gerald, nu se poate conta pe oamenii de teatru. Pur și simplu nu poți avea Încredere În ei. Nu că ar avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceleași lucruri: „mi-a plăcut enorm piesa... purtarea scandaloasă a galeriei... rușinosul discurs al lui Alexander... sper că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă era și o cronică la Guy Domville - doar pentru a fi pregătit să dea repede pagina când va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma pe care vreau să-l văd. — Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de plini de viață erau toți În tinerețe. I-am cunoscut bine, la fel ca și Henry, bineînțeles. Acum Însă, parcă toate familiile au un potențial tragic... Propriul meu fiu, Philip, e În Flandra... Cele două femei murmură a compătimire. — Mulțumesc lui Dumnezeu, nu participă la lupte. E medic Într-o unitate de ambulanțe. Dar munca e periculoasă, În apropierea frontului. — Eu nu pricep pentru ce se duce războiul ăsta Înfiorător, spune dna James. Cred că nimeni nu știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
da așa mă sfătuia cea mai simplă Înțelepciune. El Însuși mărturisise că găzduia În quinta lui, Magnoliile, un Dușman Public! Larrea s-a cabrat cum a putut și s-a dus la moarte. Lemnu sau plumbu. L-am privit fără compătimire. 2 Mai presus de bine și de rău I Hotel des Eaux, Aix-les-Bains 25 iulie 1924 Dragă Avelino, Fă-te, rogu-te, că nu ți-a căzut vizualii pă lipsa la antetu oficial. Subsemnatu sunt d-acu gogeamitea consulu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e fugă, nu poți decât să te întrebi de ce și nu poți decât crede că ceea ce construiește ea acum e fals și nu-și dă seama și nu e stăpână pe propriile reacții. Pentru că nu am nevoie de mila sau compătimirea ta, dar nu-ți pierde prietenii sau posibilii prieteni. Dar nici scrisoarea asta n-a primit răspuns. Continua să fie îndârjit, ca și cum n-ar fi înțeles nimic din ce se întâmplă cu el. Ca și cum ar fi fost o victimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
57: Și iat-o că apare, Înflorind tot felul de pretexte de genul celor care o absolvă de orice vină. Traficul, ploaia, poziția astrelor. Știi și tu cum e, Kate. Într-adevăr, știu. Dau din cap și oftez, arătându-i compătimirea regulamentară În timp ce dădaca mea Își face o cafea și Îmi frunzărește plictisită ziarul. Dacă aș sublinia faptul că În douăzeci și șase de luni de când are grijă de copiii noștri, Paula a reușit să Întârzie odată la patru dimineți, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave cadam! Deci, te rog, ia aminte la clasicul avertisment al poporului roman, către Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]