952 matches
-
poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea în „deșteptări răsturnătoare”. Sunt țâșniri de energie care, ieșind din stereotipul „strofelor negre”, se complac în mecanica unei rostiri impersonale. SCRIERI: Frumoasele, Craiova, [1927]; Versuri, Craiova, 1934; Poezia lui Al. T. Stamatiad, București, 1937; 13 poezii, București, 1939. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 17-19; Kalustian, Simple note, II, 175-177; Firan, Profiluri, 81-82; Faifer, Pluta, 21-26
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
bat joc de valurile timpului și cari-l stimulează totdeauna din nou, căci au facultatea de a descoperi ochiului poetic tot din ce în ce mai multe taine. Tipurile clasice sânt așadar cultul propriu pentru un artist, sărbătoarea vieței lui, în cari el își complace și se gustă oarecum pe sine însuși, după ce-a lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea pentru reprezentarea publică e de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
țăranii își părăsesc căminele și trec în Basarabia rusească. Toate aceste sunt fapte. Aceste fapte dovedesc decadența statului, căci nu sunt unice în istorie, ci se repetă ori de câte ori decadența intervine și mai curios este desigur că, pe când oamenii care se complac în decadență se bucură și se veselesc, tot atuncea spiritele mai bune înclină a vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din Marsilia născut pe la 390, care a scris tractatul, ce se păstrează încă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce se complac în patimi și se tăvălesc în mocirla lor. Părintele Stăniloae, ca un bun cunoscător al firii omenești, menționează că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri și inspirații bune. Păcatul vine ca un adaos
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
exagerată a unei mulțumiri egoiste de sine. * „Am o foarte bună memorie pentru a uita.” (G. Stevenson) Este paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se află În slujba unei conștiințe Încărcate, sau comode, nu numai că-și potențează uitarea, ci se complace cu ea. * „Poți fi mîndru de tot ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai făcut.” (Emil Cioran) Într-adevăr, adeseori „abținerile” ne definesc mai bine, decît „inițiativele”. * „Dacă vrei să-ți faci
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este mai greu să fii judecător Între prieteni, decît Între necunoscuți sau Între dușmani. * „Dacă viața ta a plăcut multora, nu poate să-ți placă și ție.” (P. Syrus) E de presupus că astfel te-ai Împăcat sau te-ai complăcut În a face multe compromisuri... * „CÎt este de trist cînd te cuceresc cei care te apără!” (P. Syrus) Firește, ar fi de preferat să ne lăsăm cuceriți nu de cei care ne lingușesc sau ne ocrotesc Într-un mod ipocrit
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aptitudinilor care se află În noi, sînt solii prevestitori a ceea ce vom fi În stare să realizăm.” (J.W. Goethe) Evident, este vorba de acele „dorințe” care sînt sincere și realiste, și nu de visările amăgitoare ale celor care se complac să trăiască doar cu iluzii. * „Își atinge orice scop acela care amestecă utilul cu plăcutul.” (Horațiu) Cel care reușește această combinație, lucrează fără a realiza un sentiment al vîrstei sale, al presiunii timpului existențial. Actul de creație este, În primul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
4, deși media lor cu privire la variabila vizată este diferită. Iliescu (2003), aplicând o metodologie Q în analiza rezultatelor obținute prin proba FOCUS de diagnoză a culturii organizaționale, identifică nominal trei categorii de persoane în organizația testată: „resemnații” - oamenii care se complac în situația actuală, pe care o percep ca fiind pozitivă; „respinșii” - se simt foarte nesiguri de situația lor la momentul respectiv în organizație, percepând mediul de lucru ca fiind unul ostil; „revoluționarii” - pentru care ideea de schimbare și progres se
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
face lucrurile pe dos, ajunge cu timpul să se priveze de bunuri de strictă necesitate și să se Încarce, În schimb, cu tot felul de lucruri mai puțin folositoare.) Morală, moravuritc "Morală, moravuri" Gura păcătosului adevăr grăiește. (Cel care se complace să trăiască În greșeală, În păcat nu are o reprezentare a „binelui” - a ceea ce este În concordanță cu adevărul sau cu normele moralei sociale - și de aceea, chiar dacă ar vrea la un moment dat să simuleze o comportare bună În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sadism moral care-l face să simtă plăcere atunci când cineva se află Într-o situație de inferioritate.) „Plăcerea cea mai delicată este să faci plăcere altora.” (La Bruyère) Moartea unora este viața altora. (În vampirismul de ordin moral, unii se complac să trăiască doar de pe urma averii și renumelui părinților sau strămoșilor lor.) „Disprețuiesc noblețea pe care o dă numai Întâmplarea fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
i-ar plăcea să păstreze, măcar din când În când, un simț al măsurii: un exces de ofertă, manifestat Încontinuu sau Într-un moment nepotrivit, poate crea repulsie. Μ Marile iubiri nu sunt frauduloase; doar În cele mici partenerii se complac În schimburi de replici mincinoase; de obicei, cel care admite compromisurile sau trădările În propria-i judecată le admite și În iubire. Μ Acea iubire este spiritualizată, care a devenit demnă de ea Însăși. Μ Certurile sunt caracteristice iubirilor egoiste
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că n-am fost capabili să-l obținem prin noi Înșine. Μ Fuga de credința religioasă o realizează mai ales cei care simt că rigorile ei morale le limitează stările de mulțumire sau de fericire egoistă În care ei se complac. Μ Păcatul care este repetat Înfăptuit exprimă o stare de Îmbolnăvire a sufletului; el a reușit să ne schimbe modul obișnuit de a gândi, lăsând ca răul să devină stăpânul nostru! Μ Un alt paradox: putem să vedem bine cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul de „consecvent” se transformă, treptat, În arbitrar (În hazard). Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o reflexivitate impregnată de bunătate. Iată un fapt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este altceva decât expresia nivelului psihic al fiecăruia: când, de exemplu, eul propriu este dispus să construiască În beneficiul societății sau să-l ajute În mod dezinteresat pe un altul, omul Își elevează condiția În lume; când, dimpotrivă, se complace În acte distructive sau denigratoare, când cultivă doar șiretenia, Înfumurarea și aroganța, când Își face un scop numai din obținerea unor plăceri senzuale sau a unor bunuri pământești, omul Își compromite existența, deoarece o obligă să-i servească doar lui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
trupelor“12. În același timp, în Moldova, guvernul român proteja pe refugiații polonezi ale căror mișcări erau dirijate contra Austriei și Rusiei. Agenții consulari ai celor două Puteri s-au grăbit să trimită note diplomatice domnitorului care, crede Tillos, „se complace în acest gen de intrigi încrucișate și el se aranjează în așa fel ca să aibă un picior în toate taberele“13. Consulul e convins că toate aceste acțiuni nu urmăresc, de fapt, decât un singur scop: independența României. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a plasa un conducător-marionetă pe un tron maghiar restaurat“4. Iar istoricul britanic Robert Seton-Watson era de părere că liderul liberal Ionel Brătianu, chiar „în momentul în care provoca cele mai mari resentimente la maghiarii din toate clasele, se complăcea în a-și înfățișa o alianță ungaro-română, pe care ar cimenta-o unirea celor două coroane“5. Și unii dintre istoricii maghiari au scris despre proiectele de uniune româno-maghiară, fără însă a putea articula o imagine coerentă despre discuțiile care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Manufacturi. În august 1838 își ia bacalaureatul în științe matematice la Facultatea de Științe a Universității din Paris. Vreme de doi ani, din toamna lui 1838, e un student sârguincios al Școlii de Mine, absolvită în 1840. Deși se complace uneori în boemă, are curiozitatea să audieze cursuri de economie politică la Collège de France și, din 1839, la Conservatorul de Arte și Meserii. Folosind ca sursă documentară scrisorile lui I. Câmpineanu și ale altora, G. face să apară în
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
articolul Rezistența la cultură sau Intelectualizarea kitschului, în care stabilește o diferență între „rezistența prin cultură”, manifestată înainte de 1989, și „rezistența la cultură”, instaurată în prezent. Prin ștergerea sau mai degrabă prin „ambiguizarea” graniței dintre cultură și divertisment, societatea se complace într-un „trăirism” sui-generis, atâta timp cât cultura imaginii strică imaginea culturii. Revista își propune de aceea să slujească Limba, Adevărul și Valoarea. Centrat pe centenarul lui Lucian Blaga, numărul îi are ca semnatari pe Alexandru Boboc (care scrie despre paradigma stilistică
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
își dorește. Dar personajele sunt, chiar prin plăcerea de a povesti de dragul poveștilor și prin obsesia călătoriilor pentru satisfacția rătăcirii, dornice de o libertate la care uneori nu au acces din cauza îngrădirilor sociale. Și „întoarcerile” devin uneori imposibile, oamenii se complac în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]