4,240 matches
-
obștile nu au reușit să construiască instituții complexe de luare a deciziilor. Egalitatea este mai curând o consecință a lipsei de ofertă, a slabei capacități de a gestiona eficient problemele, de a oferi mecanisme instituționale maleabile, complexe . Iar problema se complică, de bună seamă, atunci când referința nu mai este statul arhaic, ci cel evoluat, în care diferențierea socială este puternic prezentă. Abundență și raritate Așa cum am văzut, cadrul ostromian de analiză se apleacă prioritar asupra durabilității aranjamentelor instituționale în care predomină
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
însăși că viața însemna mai mult, în totalitatea adevărului său miraculos... sau poate pur și simplu era felul ei de a se proteja, pentru că altfel, oamenii ar fi avut o cu totul altă purtare față de ea. Ceea ce i-ar fi complicat prezența acolo. Însă chiar dacă acum ar fi încercat, n-avea cum să ia înapoi faptul că participase la acel basm adevărat, și faptul că eu aflasem că ea avea capacitatea de a fi mai mult decât o persoană ca oricare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
zone economice erau exploatate în comun și accesibile tuturor membrilor comunității. Exploatarea lor se făcea după reguli stabilite la nivelul comunității și monitorizate și impuse de către adunarea obștească. Sistemele de reguli erau diferite de la o obște la alta, ceea ce a complicat foarte mult încercările ulterioare de stabilire a unei ordini juridice la nivelul întregii zone a Vrancei (Stahl, Serafim, 1939). Totuși, sistemul de reguli era funcțional datorită particularităților grupurilor implicate. Pentru a fi eficiente, regulile trebuiau stabilite ținând cont de particularitățile
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
a drepturilor de acces. Astfel, în satul pastoral, resursele principale erau pădurea și izlazul, iar exploatarea se făcea în comun, în funcție de putere și nevoi, prin defrișare și închidere în folos propriu. În cele mixte, regulile de exploatare încep să se complice, limitându-se la un număr redus de porțiuni cu acces egal: apar regulamente sătești de muncă în ritm comun, arat în același sens, asolament forțat. În satele agricole, toate zonele devin terenuri de exploatare agricolă, iar izlazul dispare (Stahl, 1944
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
cu amploare, care îți dau iluzia schimbării esențiale sau, dimpotrivă, la misterul tristeții purtat ca o trenă de doliu. Solemn și necuvîntător. Formele de exprimare ale disperării sînt destul de variate ca atitudine, gestică, cuvinte, tăceri. Cauzele determinante nu sînt foarte complicat de trecut în categorii intuibile. O literatură întreagă s-a construit pe acest fior fizic și metafizic. "La Moscova! La Moscova!" își strigau disperarea cele trei surori ale lui Cehov, avînd încă speranța că locul nou, Moscova, tărîmul miracolelor, este
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
intersecția dramatică de opinii a unei generații. Definesc oarecum exact starea de spirit și preocupările mele de acum." Pe ce tipare poate deveni absurdul un psihoexperi-ment și un deziderat rațional, iată ce-l preocupa. Un narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-o dominantă. Pe toate fețele întors, motivul sinuciderii rămâne echivoc. Bunăoară, plecarea lui Emil Ivănescu s-a petrecut în anul 1943, an de catastrofe militare, prevestind vremuri negre - nimic totuși despre ce se
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Sorin Lavric Aproape fiecăruia dintre noi, dacă ni s-ar cere să vorbim despre fericire, ne-ar veni foarte greu să o facem. Motivul nu ar fi acela că tema ar fi complicată sau din cale afară de sofisticată, căci teoretic vorbind fericirea e poate subiectul cel mai simplu din cîte există, ci pentru că presimțim că nu avem căderea s-o facem. Intuim că nu suntem îndeajuns de calificați ca să ne dăm cu părerea
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
despre gândire, religie, viață și moarte; despre diferite popoare și nații... - și comentariile sale pe marginea lor. Faptul că își bate textul la mașină, nu la computer (prima ediție a cărții, cea de la Scrisul Românesc, a apărut în 1999) îi complică întrucâtva situația, fiindcă îi e greu să găsească exact locul potrivit de inserare a unui anumit calup. Find, replace, copy, paste sunt opțiuni tehnic-postmoderne la care, deocamdată, Livius Ciocârlie nu pare să aibă acces. Însă acest efort de integrare are
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
să cred de pe acum, un succes de public destul de apropiat. Dincolo de acestea la un loc și în ciuda eventualelor impresii grăbite, În }ara Miticilor este o excelentă carte de critică literară. Soft, desigur, așa cum și Prejudecăți literare era. Fără a se complica în infinite note de subsol sau în teorii schematice, fără a face din contestație un blazon personal, Ioana Pârvulescu trasează, din studiu în studiu, liniile simple ale unei evidențe. Pe care nimeni însă - dacă e să fim atenți - de la Călinescu
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban, exegetul se dovedește la fel de atent și de meticulos, preocupat ca nimic semnificativ să nu îi scape. Secțiunea intitulată generic "Universul romanelor" nu rămâne la nivelul unei
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat, liniștitor, de îndemnul înțelept și legal " Accesează fondurile europene prin CEC Bank". Esențială este însă componenta afectivă a argumentării, care readuce în atenție - cu o clipire complice din ochi către spectator, cu o aluzie la stereotipuri mai mult sau mai puțin asumate - modelul de prestigiu al haiduciei, ca primă opțiune națională.
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
Anca Murgoci Mircea Badea, la invitația Alessandrei Stoicescu, a vorbit despre cazul jurnalistului de la B1TV, Andrei Bădin, acesta din urmă fiind urmărit penal pentru luare de mită. Îmi voi spune părerea uman vorbind. Treaba asta cu Justiția în România este complicată rău de tot. În 20 de secunde este foarte greu să emit o judecată de valoare, dar sper să i se întâmple ce poate să i se întâmple mai rău lui Andrei Bădin. Și nu doar lui, ci și colegilor
Mircea Badea, despre Andrei Bădin: Sper să i se întâmple ce poate fi mai rău by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77428_a_78753]
-
când eram fetiță." El îi răspunde râzând: "Clar, acum dumneata ești mare. Cu ce te ocupi?" "Voi absolvi colegiul." Borges o întreabă: "Ai vrea să studiezi engleză arhaica?" "Shakespeare?", îndrăznește ea. "Nu, mult anterior: secolul X". "Păi, înseamnă că e complicat". Dar el o convinge, zicându-i că vor studia împreună. Continuă să se întâlnească prin cafenele, unde ea vine cu dicționarele sub braț. Convivialitatea se transformă treptat într-o istorie de amor. Saramago insistă: "Ce cuvinte folosea ca să-ți spună
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
sclavi. Elitele sociale, la fel, există și astăzi... Refugiate într-o zonă neutră, de unde viața li se pare o poveste rostită "cu gemete, icneli și țipete, de un idiot" (ca în Faulkner). Totul rămas aproape ca odinioară. Formele s-au complicat numai... * Saint-Just. Poemul Organt, în douăzeci de cânturi, - alegorie a vremii. Spirit lucid, urmanist, dominat de măsuri... (lipsește).... Extras din capitolul XX... "La popoarele cu adevărat libere,... femeile sunt libere și adorate, și duc o viață blândă, așa după cum merită
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
în 1922), cu aplicație specială în arhitectură și în teatru. Artistul răspunde unei comenzi sociale, transindividuale. Între aceste formații mai mult sau mai puțin avangardiste existau rivalități de organizare, de raport al scriitorilor proletari cu partidul și statul. Situația se complică și mai mult atunci când, în 1922-1923, intervine Troțki cu o serie de articole în care își afirmă teoria că viitorul aparține unei societăți fără clase, "dictatura proletariatului" este o fază tranzitorie, iar cultura proletară trebuie să se transforme într-o
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
însă, un miop adolescent poate da coșmaruri. Ironiile, glumele, aceleași care-i ating, din mersul turmei, pe liceenii buni la carte, înfloresc în cîrca dioptriilor multe. În spatele lor, însă, e o lume cît o mansardă, unde retortele și cărțile sînt complicate cîmpuri de experiențe. Ale cuiva tînăr, rezistînd prin pasiune extracurriculară, am spune azi, unei școli cu păcatele ei, ale cărei pisăloage sisteme și reguli nu sînt însă nimic pe lîngă programul de "creștere" pe care voința lui reușește să i-
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
două nuclee de tensiune epică și dramatică (moartea Mariei și tentativele de reabilitare ale lui Moise) sunt suficiente pentru a ține toată țesătura și simbolistica romanului. Autorul alunecă uneori într-un exces figurativ, proiectând figuri, fapte și discursuri irelevante ce complică arhitectura oricum arborescentă din F. În debutul cărții, un antrenor de fotbal omoară cu mașina o babă, o duce la miliție, unde însă e bătut pe umeri și încurajat (ar fi vorba despre un răufăcător travestit în babă). Când ajunge
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici totalmente clasicist sau clasicizant. Aici lucrurile sunt și mai derutante, pentru că sunt mai neclare. Mediul intelectual obligă la culturalitate și livresc, iar epicul și percepția umanului se complică până la baroc. Ioanide, ca arhitect, este, indubitabil, un spirit clasic în principiul său creator. Afirmațiile exemplificatoare pe care le-am putea aduna sunt numeroase și critica a făcut această operațiune documentară. Estetica lui Ioanide coincide cu estetica lui G. Călinescu
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
în sec, puși fiind în fața unor poziții bizare adoptate de șeful statului. Vezi indulgența arătată față de mari cercetați penal ca Puiu Popoviciu, suspectat de favoruri acordate fiicei sale mari. Altfel spus, și-au pierdut câte puțin din credibilitate prin tăceri complice în momente esențiale. Dar de ce ei, intelectualii, erau datori să ia poziție publică? Ce-i obligă să fie un fel de gardieni veșnic treji ai vieții publice? De ce ar fi datori să vegheze zi și noapte la moralitatea unui om
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
girul său, cu toate riscurile imaginabile. Cei care o fac sunt călcați în picioare, umiliți, distruși mediatic. Prin urmare, preferă să abandoneze discret sau se refugiază într-un soi de sictir egal distribuit, comod, dar extrem de stupid. Episodul EBA a complicat și mai rău lucrurile tocmai pentru că n-a fost explicat și denunțat la timp. Însuși Traian Băsescu se disculpă, dar o face tardiv. A lăsat să se înțeleagă că s-a opus candidaturii fiicei sale și că de la un punct
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Vosganian certându-l pe șeful statului pentru tonul agresiv. E tot ce a înțeles domnia sa din ce se întâmplă la Chișinău. Lipsiți de viziune și simț istoric, politicienii români n-au avut nimic de spus despre Moldova. Cine tace astăzi complice sau are ceva de negociat face indirect jocul Moscovei. Dacă îi dezbraci de Băsescu, dacă le scoți numele lui din vocabular, politicienilor români nu le rămâne nimic. Din acest motiv, revoltele din Moldova nu sunt altceva pentru ei decât expresia
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să-l plimb și eu, că în rest... profit de dumneavoastră. La revedere, madame Agnès. Mă grăbesc, să nu se scape pe mine. La revedere, domnule Lionel. — La revedere, domnișoară Liliane. După ce fata iese, madame Agnès îi spune lui Lionel, complice: — Săraca domnișoară Liliane, nu se mai mărită: fetele bune n-au noroc. Uite eu... Noroc cu câinele ăsta, are și ea un suflet de care să se-agațe. Știți că Robespierre e proaspăt? Înainte a avut alt câine. — Serios? se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau. Nu că Lionel ar fi fost un afemeiat, ca să zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă: întotdeauna fusese ponderat în privința femeilor, viața de șantier nepermițându-i relații mai lungi de o lună cu șantieriste fără mari pretenții sentimentale, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
moarte și că ar da orice să fie obligat să muncească. Săracii oameni bogați... Aceste panseuri triste îl fac pe Lionel să numere banii de pe noptieră. Nu-i vine să creadă. Îi mai numără o dată. O mică avere. Asta îi complică și mai mult existența - atât cât a rămas din ea: cui să lase toate astea? Privirea lui Lionel este atrasă de lămâiul de pe terasă: arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]