564 matches
-
ca pe un act complementar credinței (Steinhardt), respectiv iubirii (Frossard, Wurmbrand). Dacă libertățile pot fi ușor pierdute, printr-o simplă lege sau printr-un decret, libertatea aceasta ancorată în credință, respectiv în iubire nu poate fi anulată nici măcar de regimuri concentraționare, nici măcar de încarcerare. Închisoarea Am scris încă din Argumentul acestei lucrări că încarcerarea e un loc comun pentru toți cei trei autori creștini. Din acest punct de vedere, Wurmbrand e cel care îndură cel mai mult, petrecându-și 14 ani
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mizeria fizică a temnițelor comuniste și de suferințele inumane îndurate acolo. E vorba aici, cu siguranță, de ceea ce N. Steinhardt își asumă în Jurnalul fericirii, soluția nelumească, soluția mistică a credinței. Dacă cele Trei Soluții de a rezista unui univers concentraționar teoretizate și prezentate în debutul Jurnalului fericirii ar putea da greș, cea de-a patra, neteoretizată, dar asumată, n-are cum să dea greș. Au dovedit-o atât Steinhardt, cât și Wurmbrand. Și Frossard cunoaște experiența închisorii. Făcând parte din
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de o parte, umanul, viul în general, iar pe de alta, materia inertă, inanimată. Importantă e o anumită „deschidere de viziune”, semnalată de Marin Mincu, manifestă odată cu volumul Trei poeme (1994). Relevante sunt, la scara întregii opere, anumite cronotopuri (cel concentraționar, carcera, spitalul), motive ori vocabule recurente, reluate obsesiv (varul, peretele, seringa, mâna, creierul, plămânii, pielea, insectele, sexul ș.a.), dar îndeosebi motivele spintecării și tăierii, asociate prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
vorba aici, înainte de toate, de recuperarea vocilor neauzite ale celor „morți înainte de moarte”, a celor pentru care istoria înseamnă, deopotrivă, dramă individuală și dramă colectivă. Arheologia simbolică pe care o întreprinde scriitorul presupune, în același timp, o imersiune în geografia concentraționară românească, dar și o investigare a reliefului interior al personajelor. Pentru Dinu Pădureanu, răpirea procurorului general Nicolae Alexandru Margine devine o formă de revoltă împotriva unui sistem carceral, o modalitate de revanșă simbolică, dar și un mijloc de rezistență etică
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
relația dintre Cuvânt și trup." Trupul este dependent de limbaj, iar limbajul plăsmuiește imaginile" - ne spune naratorul. Structuraliștii ne-au demonstat din plin această interdependență. Dar noutatea pe care Marius Tupan o aduce constă în faptul că, într-o societate concentraționară și post-totalitară, această interdependență se manifestă acut. Poziția scriitorului față de cititor este o altă teză introdusă în trilogie. Practic, Marius Tupan merge pe mai multe planuri. Unul este cel al intertextualității, al doilea este condiția scriitorului față de cititor și a
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
milion de euro din bugetul IICCMER, bani destinați proiectului Memorialului Victimelor de la Rîmnicu Sărat. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a primit în admnistrare fosta închisoare de la Rîmnicu Sărat în 2007, cu scopul transformării acestui spațiu concentraționar într-un Memorial al Victimelor Comunismului. "Deposedarea Institutului de bugetul destinat proiectului Râmnicu Sărat reprezintă un semnal negativ pe care guvernul condus de Victor Ponta îl dă sistemului educațional și memoriei comunismului în România. Decizia Guvernului PSD ultragiază memoria victimelor
PNL: Guvernul Ponta, act de dispreț la adresa lui Coposu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29974_a_31299]
-
orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar "omul", poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri De grâu nemișcat. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
avut un cuvînt decisiv în privința discreditării ideologiilor, destrămînd determinismul materialist, răul relelor, dovedindu-se mai eficace decît oamenii de litere sau politicienii. întrucît ,toate elucubrațiile psiho-sociale, socio-politice, politico-economice", propulsate de ideologii care au produs traumele morale fără precedent ale lumilor concentraționare, s-au văzut demolate de fizica cuantică, de teoriile unor Planck, Heisenberg, Niels Bohr, Wolfgang Pauli etc. Aci autorul român se apropie de Michel Foucault, cel ce sesiza o relație între idolatrizarea ,rațiunii instrumentale", lipsite de orizontul spiritualității, așa cum a
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
ale sancțiunii, se strecoară în josul paginii și un „uteciști”, și un „I.A.S.“ (Întreprindere Agricolă de Stat), și un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță? O a doua sugestie concentraționară e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu luni și mereu luni și mereu luniť. Obsedanta propagandă era sistematic contrazisă de realitate, viitorul fericit necontenit promis se îndepărta o dată cu linia orizontului. (ŤStăpînul ne
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
așterne pe hîrite tot ceea ce gîndesc, simt, sufăr și observ în jurul meu" (1984). Oare în lumina acestui ultim obstacol, celelalte nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii Cetăți, a libertății și a democrației". Meșterul care a clădit o închisoare poate apoi să construiască - pe aceleași temelii - o Casă
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
speciale în acest domeniu, de fapt recunoașterea cuvenită oricărui novator al unui patent preexistent, a fost să absolutizeze kitsch-ul, să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care (își) pune întrebări este dușmanul nr. 1. Cuvintele
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
general - numirea falsității, a imitației, a diletantismului implică întotdeauna ruperea unui pact de încredere între artist și receptor. Așa cum nu vom intra (cel puțin în această fază a lucrării noastre, lăsând totuși subiectul deschis pentru definirea intimității într-un spațiu concentraționar) în definirea transformării intimității ca democrație. Literatura nu este un spațiu democratic, indiferent ce ar implica această restrângere. Nu e însă mai puțin adevărat că Ťdemocratizarea sferei privateť - diagnosticată nu doar de Giddens - influențează în diferite feluri cel puțin acea
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
dar de cei prezenți, se poate transforma într-un raft de bibliotecă în care se află istoria netrucată din perioada comunistă. Să mai scoatem din pungă și cartea lui Romulus Rusan - Cronologia și geografia represiunii comuniste în România. Recensământul populației concentraționare (1945 - 1989) care conține informații consistente, indispensabile înțelegerii corecte a fenomenului detenției politice din închisorile comuniste. La sfârșitul cărții, pe o hartă sunt localizate unitățile de detenție din intervalul 1945 - 1985. Sunt atât de numeroase încât rănesc grav harta țării
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
Sîrbu, Paul Goma și Ion Ioanid, Florin Constantin Pavlovici sau Oana Orlea, în dialog cu regretata Mariana Marin. Din aceeași generație, născuți chiar în același an (1936), Florin Constantin Pavlovici și Oana Orlea au cunoscut de foarte tineri harta României concentraționare: primul, student, în urma evenimentelor din Ungaria, cea de-a doua, elevă încă, pentru culpa de a fi scris niște manifeste adolescentine. Ca și Tortura pe înțelesul tuturor a lui Pavlovici, interviul-confesiune al Oanei Orlea, Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
victoria criptocomuniștilor). Din prezentul anilor ’80, prin flashback- urile memoriei personajului central, narațiunea coboară în perioada „obsedantului deceniu“, amintirile de întemnițat ale lui Dinu Pădureanu prelungindu-se prin cele ale unor deținuți politici din prima etapă a dictaturii comuniste (regimul concentraționar infernal de la Pitești, Aiud, Rahova se luminează sumbru, prin cruzimea detaliului naturalist). Intriga propriu-zisă a acestui roman social-politic realist este însă una aproape romantică, amintind de răzbunarea contelui de Monte Cristo: proaspăt ieșit din închisoare, nevoit să suporte bătăile periodice
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
Răului, sau e doar un instrument abrutizat, un ins obedient fără nici o reținere față de doctrină și propagandă? Tzvetan Todorov nu acceptă ideea călăului monstruos, în favoarea depersonalizării individului în cauză, întrucît Răul, ca entitate abstractă, ar fi "personajul principal al literaturii concentraționare". Torționarii n-ar fi fost, în optica sa, niște fiare, ci doar o categorie de funcționari mediocri, lipsiți de personalitate, robotizați. Să recunoaștem că o astfel de latură a torționarilor este ilustrată și de amintirile d-lui Buracu: "Șeful camerei
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
te poți sustrage, iradiat de vraja erotic-letală a unei opere de artă, legilor fizice, cele cunoscute cel puțin, să pășești pragul îngeresc al antimateriei, să dispari în spatele colinei, să-ți construiești propria eternitate și s-o eviți pe cea impusă, concentraționară, cu miros de formol”... Citind cartea, nu poți să nu recunoști, încă o dată, ceea ce știai de mult: că Pintilie e un maestru al acestui privilegiu, privilegiul de a te “sustrage”, privilegiul de a-ți trăi viața absorbit de artă, undeva
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
sovietice, autorul ei având avantajul că a cunoscut toate palierele vieții sovietice din acea perioadă: el a avut și „condiția de privilegiat, membru al nomenklaturii, cât și pe aceea de deținut politic, iar apoi de deportat/ exilat în imensul sistem concentraționar sovietic”. Cartea lui trebuie citită, fiindcă să cunoaștem grozăviile de atunci ne va ajuta să înțelegem grozăviile din vremurile noastre. De ce ți-e frică, nu scapi Suplimentul literar al ziarului ROMÂNIA LIBER| (nr. 10) prezintă cartea lui John Koehler, Spioni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
reconfortantă: "Este, desigur, halucinantă această mistificare istorică: beneficiile comunismului - incluzînd genocidul și entropia culturii - sînt asumate. Nici nu știu occidentalii ce-au pierdut!... Condiția de lagăr - de prizonierat al individului în statul cu domiciliu obligatoriu și al statului în imperiul concentraționar - primește eticheta de «mișcare de eliberare». Sărăcia, care făcea problematică asigurarea ceștii zilnice de orez sau silea oamenii să consume rădăcini, face nazuri la rețeaua McDonald's". Lato sensu, postmodernismul apare definit ca globalizare: "dominație mondială a pieței libere sau
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Rus (cu care Măniuțiu a lucrat și montarea de la Teatrul Național din Cluj pe textul lui Gellu Naum, Exact în același timp) și regizorul Mihai Măniuțiu, au construit o lume închisă, la marginea viabilului și a respirației vitale, un teren concentraționar aproape apocaliptic, ca cel descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine punctul de greutate al
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
ale lui Mauriac trimite pe toată lumea în perioada confuziilor tensionate din deceniul al cincilea al veacului trecut, prilej să primești și reverberația verbului magnific al acestui magician care vedea în redescoperirea lui Mozart ,consolarea unui copil" dăruită erei atomice și concentraționare. Aniversarea unui sfert de secol de la moartea lui Foucault a stîrnit, de asemenea, o emulație incredibilă; ca și bicentenarul George Sand, de altfel, devenit sursă de turism cultural ce a adus în Berry zeci de mii te turiști, pe tot
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
descrisă, dacă se poate vorbi așa, "cu bun gust", fiind trecută în prealabil printr-un filtru al pudorii. Nu existau lacrimi, nu existau văicăreli, nu existau îndârjiri și pumni strânși. Stilul era "atic". Mai mult, spre deosebire de alte cărți dedicate "universului concentraționar", în descrierea acestui loc blestemat al istoriei se strecura o notă de umor, ba exista chiar o bătaie de joc generală la adresa celor care "luaseră puterea". Și de ce nu, în fond, de vreme ce cititorului i se punea sub ochi cea mai
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
judecare a celor două totalitarisme - diabolizarea fascismului și menajarea comunismului -, practică mergînd chiar pînă la interdicția de a le pune în comparație. "Relativ la ele, găsesc că este o rușine, nu numai intelectuală, să faci din comparația între cele două sisteme concentraționare ale veacului, Gulagul și Holocaustul, un semn de antisemitism. Cum se va putea scrie istoria veacului al XX-lea interzicîndu-i-se istoricului instrumentul prin excelență care este comparația? Cu atît mai mult cu cît punerea în paralel datează din anii '40
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]