27,363 matches
-
unic nu erau diferite (se diferențiau doar tezele partidului care a virat spre național-comunism și, firește, spre cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
tablou mai amplu, dezolant și descurajator la adresa aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-a lungul istoriei; cu caracter activ; legată de un anumit teritoriu și diferențiată de alte comunități prin cultură ei. Preluând ideea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era și de așteptat, Smith 32 respinge o astfel de concepție, arătând că ea confundă aparentă fizică și cultură și echivalează traiul împreună, miturile și experiențele comune cu endogamia preferențiala. El nu poate explica cum poate descendentă să mai fie un criteriu în comunități ce au suferit venirea elementelor alogene și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ales excluderea etnică, granița dintre "ei" și "noi" și comparația universală cu "străinul": "Termeni că goyim, barbaroi și nemtsi implică deopotrivă percepția incompletitudinii umane a persoanelor ce nu pot comunica cu cei din grup, care constituie singurii "oameni adevărați"". În concepția să, Armstrong a pornit de la abordarea antropologica a lui Frederik Barth 38, cercetător pentru care etnicitatea este o categorie social definită, atribuită de alții și de către grupul însuși. Pentru ambii autori, simbolurile sunt esențiale pentru supraviețuirea identificării etnice, ele păzind
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
existența. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie 41, nu cred că "marca destinală" a apartenenței la o națiune îmi precede nașterea și nici nu susțin că îmi pot schimba apartenența culturală că pe haine, așa cum ar sugera adepții concepției ideologice. Pentru că după naștere puteam fi mutat în oricare alta comunitate, nu acest act, ci creșterea, formarea personalității mele este cea care devine dat pentru mine, fiindcă îmi este imposibil să-mi înlocuiesc viața petrecută cu altceva. "Istoria privată nu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și cu fenomenul cetățenilor europeni care aderă la mișcări teocratice foarte violente precum ISIS. Neutralitatea procedurală Una din determinațiile prezumate că necesare unui stat liberal este neutralitatea sa18. Potrivit acestei determinații, un stat liberal "nu trebuie să favorizeze vreuna dintre concepțiile morale, religioase ori filosofice ale cetățenilor săi, sau, în termenii folosiți de obicei, vreuna dintre concepțiile lor despre bine"19. Această ficțiune discursiva utilă, devine o piatră de încercare a liberalismului atunci cand ne dam seama că, de fapt, instituirea, consolidarea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Una din determinațiile prezumate că necesare unui stat liberal este neutralitatea sa18. Potrivit acestei determinații, un stat liberal "nu trebuie să favorizeze vreuna dintre concepțiile morale, religioase ori filosofice ale cetățenilor săi, sau, în termenii folosiți de obicei, vreuna dintre concepțiile lor despre bine"19. Această ficțiune discursiva utilă, devine o piatră de încercare a liberalismului atunci cand ne dam seama că, de fapt, instituirea, consolidarea și prezervarea acestei neutralități, sunt garantate de ieșirea statului din zona neutralității prin selectarea și încurajarea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
descoperitor al unor "adevăruri filosofice" este o banalizare prematură a ironiei lui Derrida. Cred că s-ar cuveni că el să fie păstrat fluid încă o vreme înainte de a fi criogenat (așa cum, eventual, trebuie să fie ) într-un set de concepții filosofice că oricare altul, adecvat pentru un rezumat doxografic". 3 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Stefanov, Editura ALL, București, 1998, p. 95, " Punctul meu de vedere este bine adaptat unei politici liberale". 4 Richard Rorty
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
își datorează parțial existența rezistenței statelor medievale din est. Ștefan cel Mare a fost învestit eroic că străjer al avanposturilor civilizației. Europa că stindard cruciat, Europa că ideal, la Tătărăscu: Nistrul văzut că frontieră între două lumi și a doua concepții de viață, civilizații și două stiluri de viață. Europa că paradis promis, definit prin antiteza, descris prin ceea ce era "dincolo"-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa că nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba " Ce înseamna Europa?" în contextul influienței din ce in ce mai
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările "utopiilor aplicate" au fost "extrem de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mai bogată, mai plină, mai densă decît contrariul ei - este zonă liberă, a tuturor posibilităților, a tuturor proiectelor - nu e bine să o îngustăm prea tare, de dragul sensului unic totdeauna, mai sărac și mai trist și (încă o dată) mai plictisitor". Concepție ce rimează cu cea a unui Gianni Vattimo care consideră că trăim sub zodia unei "epistemologii debile" care certifică faptul că literatura bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește incertitudinea
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
estetice" (mărturisire tot din cap. X, Memorii I). Tot un fenomen bovaric este deci salvator pentru sensul devenirii criticii lovinesciene. De la o meditație melancolică și lirică, dominată de scepticism și relativism formal, critica lui E. Lovinescu evoluează spre articularea unei concepții și adoptarea unei ideologii. Tonul însuși, lipsit de fermitate și de autoritate, suferă o modificare radicală: angajându-se într-o atitudine ferm antisămănătoristă, critica lui E. Lovinescu devine necesarmente polemică și câștigă în autoritate. Memoriile arată convingător rolul pe care
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
ori clasifica." Dar ce anume deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Un text modernist e ușor de identificat de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi o poveste la care să
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
îndreptar (unii ar zice de pe margine, dar nu, pe profesorul nostru nici o determinare, biologică sau socială, n-o să-l împingă acolo...) al marilor probleme prin care trec școala, viața, literatura. (S.V.) Am aflat de un document care mă acuza de "concepții dușmănoase" Domnule Profesor, v-aș pune o primă întrebare, cum se zice, de curiozitate. Ați fost îndrumătorul - de licență, de doctorat - al multor, foarte buni, viitori colegi (Simona Popescu, Mircea Cărtărescu, Liviu Papadima, Mircea Vasilescu, Bogdan Lefter sînt doar cîteva
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
biografie. Îngăduiți-mi, aici, o paranteză. În urmă cu circa trei ani am aflat, cu stupoare, dintr-o culegere de acte din arhivele Securității, publicate de Teșu Solomovici, de existența unui document, datat 26 iunie 1964, care mă incriminează pentru "concepții dușmănoase". Nu e vorba, cum s-ar putea crede, de nota vreunui turnător, ci de un memoriu amplu, semnat nici mai mult, nici mai puțin, decît de temutul Alexandru Drăghici, ministru de Interne și, la ora aceea, vicepreședinte al Consiliului
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
în virtutea paradoxului trăit de oricine din noi, a lăsat neatinsă necesitatea activității spirituale dezinteresate, care, lipsită de finalitate, fatală, irațională și irezistibilă, domină, astfel, într-un peisagiu de cenușe" (finalul capitolului XXXV din Memorii II). Mărturisirea fondului psihologic generator al concepției critice e un act de onestitate și o probă a moralității. La originea activității criticului trebuie să situăm gestul simbolic al loialității și al demnității, al acordului cu sine, al voinței de a fi în consonanță cu tendința sau dispoziția
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
întărind prin aceste cuvinte ceea ce Sfântul Pavel a spus: Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuși (2 Corinteni 5, 19). Deci, Sfânta Treime este prezentă la Întrupare, de altfel și în toate activitățile Domnului Hristos pe pământ. În concepția Sfântului Simeon Noul Teolog, Hristos, prin îndumnezeirea Sa, a îndumnezeit trupul pe care l-a luat, făcându-ne vii pe toți, nu prin trupul stricăcios, ci prin cel îndumnezeit. Căci trupul fără să fie nimicit de ceea ce e netrupesc, a
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
caietul 64, 1995, p. 76. footnote> Astăzi, precum am precizat și în rândurile de mai sus, și știința vine să dovedească acest lucru susținut de secole de către Biserică. Descoperirile științifice din domeniul embriologiei și geneticii dovedesc faptul că din momentul concepției apare o nouă existență umană, care are atâta viață și drept la viață cât are și un nou-născut, un copil de școală, un tânăr și un adult<footnote Bernard Keating, Personne potentielle, în Nouvelle Encyclopédie de Bioéthique, Editions De Boeck
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
fătul a fost o bucată de carne, iar după care devine om.<footnote Ibidem, p. 11. footnote> Nu am nici o îndoială - spune prof. dr. Rudolf Echman, (director la Clinica de Obstretică-Ginecologie din Elveția), că omul își începe existența din momentul concepției, a contopirii spermatozoidului cu ovulul. O dovadă științifică pentru acest fapt este fecundarea în vitro (în eprubetă). Orice altă definire a începutului vieții este nefondată. (Unii susțin că ea ar începe o dată cu infiltrarea embrionului în uter).<footnote Pius Stossel, op. cit
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Pentru a încuraja avortul provocat, se face apel la dreptul femeii de a dispune la propriul ei trup și se susține în mod eronat că ceea ce este în pântecele mamei nu este o persoană umană, ci doar un produs de concepție, nedeplin format. Unele femei sunt forțate de soți să recurgă la avort, altele susțin că le este periclitată sănătatea atunci când nasc copilul, sau chiar sunt amenințate cu moartea iar altele nu conștientizează că aceasta este de fapt o crimă și
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
a 5-a din Decalog, care zice: Să nu ucizi (Ieșire 20, 13). Avortul lovește în mamă, lovește în cuplu, lovește în societate, lovește în Dumnezeu, fiindcă fiecare copil este mai prețios decât orice bogăție materială din lumea aceasta. Odată cu concepția începe o nouă viață, iar Dumnezeu a pregătit un plan pentru ea. De aceea avortul este interzis, pentru că ar însemna să impunem voința omului împotriva voinței lui Dumnezeu. Odată cu avortul, moare și ceva din femeie, ceva ce nu mai poate
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
nidarea de pereții uterului (spre exemplu steriletul). Chiar dacă nu s-a implantat în uter, embrionul este totuși viață și avortul este deci o crimă, pentru că, așa cum susține Biserica și majoritatea medicilor responsabili din întreaga lume, omul este om din momentul concepției. Ovulul fecundat nu este o simplă masă celulară fără caractere specifice, ci este absolut și pe deplin viața unei ființe umane. Și are tot atâta viață cât are și noul născut, copilul de grădiniță, adolescentul sau adultul. Prin urmare, prin
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]