2,296 matches
-
întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici sînt reluate și în alte opere din aceeași perioadă. începutul e consacrat polemicii împotriva arianismului care, deși fusese condamnat la conciliul de la Constantinopol și la cel din Aquileia din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sînt consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai importante dintre ele, arianismul; în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroase scrisori ale sale; procedînd astfel, îi reînsuflețește pe catolici, care erau în minoritate, obținînd o răsturnare rapidă a situației. în urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Finaert, G. Bavaud); 30, 1967 (Contra epistulas Petiliani: G. Finaert, B. Quinot); 31, 1968 (Contra Cresconium, De unico baptismo: G. Finaert, A.C. de Veer); 32, 1965 (Breviculus și alte opere antidonatiste: E. Lamiranda, G. Finaert). Schisma donatistă ia sfîrșit o dată cu conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: Heraclian, guvernatorul Africii, acceptînd o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să-i convoace pe episcopii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se țină la Cartagina peste patru luni și unde urma să se ajungă la respingerea minciunii eretice; dacă aceștia nu s-ar fi prezentat, ar fi fost condamnați în contumacie și declarați vinovați. Nu putem vorbi pe larg aici despre Conciliul de la Cartagina, ale cărui Acte s-au păstrat; partea catolică a fost apărată, în afară de Augustin, de prietenii săi cei mai credincioși, Aureliu și Alypius. Dezbaterea s-a încheiat la 26 iunie 411 cu o sentință a lui Marcellinus favorabilă catolicilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
412, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991 (S. Lancel); CChr.Lat 149A, 1974 (S. Lancel). Studii: P. Brown, „Il disseno religioso nel tardo impero romano: il caso dell’Africa settentrionale”, în Idem, Religione e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dorind să-i condamne pe adepții săi, Aureliu a cerut intervenția lui Augustin pentru a aprofundare a termenilor doctrinali ai problemei, iar pentru o acțiune concretă s-a adresat guvernatorului Marcellinus, care deja colaborase cu folos la organizarea și încheierea conciliului antidonatist din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfîrșit cu aceeași energie și hotărîre cu care îi învinsese pe manihei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întîmplat așa, fiindcă Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. Ca urmare, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospolis la sfîrșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospolis, apărarea ortodoxiei universale fusese încredințată unor persoane mai puțin abile și mai puțin înzestrate decît Augustin; cu cîteva luni înainte, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un sinod ținut la Ierusalim respinsese considerațiile antipelagiene ale lui Orosius, trimis de Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său făcînd să-i parvină, fără nici un cuvînt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură, nemaifiind vorba de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416, unde, după condamnarea lui Pelagius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără nici un cuvînt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură, nemaifiind vorba de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416, unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărît să se obțină confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul de Hippona i-a trimis papei Inocențiu cartea sa Despre natură și har și i-a trimis lui Aureliu o operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de către Roma; episcopul de Hippona i-a trimis papei Inocențiu cartea sa Despre natură și har și i-a trimis lui Aureliu o operă în care relata Comportamentul lui Pelagius (De gestis Pelagii). Augustin susține că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospolis pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesară reexaminarea întregii probleme. Papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la păcatul originar și la har, iar Augustin reia marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. A recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
harul lui Dumnezeu, și acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra doctrinelor augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al V-lea. Așa cum am spus, Iulian începuse să trimită scrisori prin care contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin ce stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o scrisoare episcopilor din Africa pentru a-i determina să-i condamne pe Celestius și Pelagius. Ar fi apoi Capreolus, succesorul lui Aureliu în 430. De la Capreolus ne-au rămas două scrisori: una trimisă în 431 la prima sesiune a conciliului din Efes, cealaltă în 432 lui Vitale și Tonanțiu, doi spanioli, unde explică doctrina ortodoxă a unității celor două naturi în Persoana lui Cristos. 1. Orosius Este, fără îndoială, cel mai cunoscut dintre discipolii lui Augustin, chiar dacă, așa cum vom vedea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Liber apologeticus) unde a expus ideile sale despre har și despre liberul arbitru, a susținut ideile lui Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfîrșitul anului 415 prezbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a justificat pe deplin la conciliul de la Diospolis, în 416, astfel că lui Orosius nu i-a rămas altceva de făcut decît să se întoarcă în Africa și să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfîrșitul anului 415 prezbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a justificat pe deplin la conciliul de la Diospolis, în 416, astfel că lui Orosius nu i-a rămas altceva de făcut decît să se întoarcă în Africa și să-i aducă lui Augustin scrisori din partea lui Ieronim. în 416 și 417 a scris Istoriile; s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se refugiaseră acolo, precum și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai tîrziu (430-431) redactează Memoriul împotriva ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Cassiodor lui Prosper din Aquitania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
maxime extrase din operele Sfîntului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul de la Orange, care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale Sfîntului Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sînt reluate 106 sentințe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amîndurora la Lerin, împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul de Frejus și Faustus, starețul de la Lerin, cu privire la jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon și a Ecclesiastului (Expositio mystica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
435. în 434 el a scris, sub pseudonimul Peregrinus, două Memoriale (Commonitoria); primul conținea probabil particularitățile esențiale prin care credința catolică se deosebea de erezii, iar cel de-al doilea aplica respectivele „semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului, promulgată la conciliul de la Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfînta Scriptură, afirmă Vincențiu de Lerin, nu poate fi singura normă pentru adepții credinței creștine, deoarece poate fi interpretată în moduri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechea poziție a lui Irineu și, mai cu seamă, a lui Tertulian (exprimată în Prescripții), un scriitor pe care el îl admiră fără rezerve. Vincențiu ne furnizează și o consistentă listă de auctoritates: sînt scriitorii, occidentali și orientali, amintiți la conciliul din Efes, reprezentanți ai Bisericii în cele două părți ale imperiului. Este „catolic”, cum spune și cuvîntul, ceea ce este universal și mărturisit pretutindeni, iar ceea ce este susținut numai în cercuri restrînse este eretic. Astfel, chiar unii gînditori mari, precum Tertulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ghenadie este ambiguă, deoarece dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, cînd, de fapt, cel ce expunea acele idei era un semipelagian. Oricum, în această scriere, Faustus a fost invitat să adune rezultatele conciliilor ținute în Gallia în legătură cu problema respectivă: e vorba de sinodul de la Arles, din 473, și de cel din Lyon, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Prin urmare, Faustus vrea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]