690 matches
-
mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
știe, precum puțini, să descrie situații greu de transpus în cuvinte, cum ar fi, de pildă, starea de somnolență: "Uneori mă surprindeam visând cu ochii deschiși. Alunecam sub pielea realității pe nesimțite, într-o zonă confuză și călduță. Nu avea concretețea unui vis adevărat, în care lucrurile și persoanele au contururi ferme, în care știi fără să știi de unde știi, ci era o lume somnolentă, tămăduitoare. Nu era ca și cum te-ai fi scufundat în adâncul apei, ci ca și cum ai fi făcut
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
de jumătate de secol, G. Ardeleanu izbutește deplin. Mai ales titlurile unor capitole suscită atenția și curiozitatea sporită a cititorului. Fiecare capitol se deschide cu un preambul care rezumă esențialul printr-o replică memorabilă a câte unui personaj ori prin concretețea șocantă a frazelor succint formulate de monografist: "Ce-ai mai venit acasă nenorocitule?" sau "Scoarțe bucovinene pe canapeaua lui Freud"; "Manole și refuzul de a consuma opiul"; "Spiritiștii: elite culturale, elite încarcerate"; "Casa cu turn din Câmpulung. Procesul "Noica - Pillat
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
consemnării haosului, autorul ajunge la tihna contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
comisie parlamentară, ceva", a declarat Crin Antonescu, într-o intervenție telefonică la B1. În așteptarea răspunsului de la autorități Liderul liberal a adăugat: Vom vedea și care este reacția autorităților pentru că eu cred că în fața unor asemenea afirmații de o asemenea concretețe cineva trebuie să pună mână și să vadă despre ce este vorba și într-un termen rezonabil să spună: sunt niște făcături, sunt niște falsuri, sunt niște aberații sau sunt niște indicii pe urma cărora mergem, să vedem ce facem
Reacția lui Antonescu în urma acuzațiilor lui Sorin Roșca Stănescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34319_a_35644]
-
din livadă lui Alecsandri" - exclama, entuziasmat pe bună dreptate, Fănus Neagu, într-o prezentare publicată pe ultima coperta a volumului Săgetătorul). Poezie făcută din abstracții Spre deosebire de poeții din generația '80 și de propriii ei colegi de generație, care cultiva o concretețe fastuoasa, adeseori de inspirație livresca, Adina Huiban face poezie din abstracții. Ea este, din acest punct de vedere, o succesoare a lui Ion Barbu (cel din Joc secund) și a lui Nichita Stănescu, fără să semene însă cu ei și
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
În vreme ce "celălalt" Lévinas, din Totalitate și infinit (publicată prima oara în 1961, de un editor olandez, ceea ce nu mi se pare lipsit de însemnătate), e mai distant, mai rece în construcție, cu neașteptate fulgurații din nou poetice, care dau o concretețe greu de explicat, stilistic, ideilor lui. Lévinas reprezintă, după mine, un fenomen în sine, doar ca scriitor. Nu e singurul, nu e defel primul care face literatura din filozofie, dar cu siguranță vocea lui e distinctă. Căci elaborează o filozofie
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi ficționale, pe care nu le-am văzut niciodată, capătă o concretețe vizuală în mintea noastră? Secole de filozofie s-au străduit să explice mecanismele imaginației, ale percepției și memoriei, iar filozofilor li se alătură azi psihologi și medici. Lor le vom datora, probabil, o explicație clară și rezonabilă. Dar cu siguranță
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
mea reală , așa cum vecinii uneori se insinuează în textele mele. Sărăcia fanteziei? Dar de ce trebuie să fie fantezia mai bogată? Nu ajunge să ștergem granița între realitate și ficțiune? Ciudat însă cum persoanele care devin personaje își pierd ceva din concretețea lor diurnă. Ca niște fotografii retușate, ce reușesc să compromită întru câtva și originalele. Au un aer de déja vu, ca niște pagini citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
di Sân Marino. Citesc și văd acel orășel pitoresc prin ochii unuia dintre cei cinci călători, etnolog, antropolog dar și scriitor, prin ochii lui, dar și prin imaginile de la sfarsit care completează cuvintele. Totul este concret, dar tocmai prin această concretețe pot construi în mintea mea, cât de cât, un Sân Marino al meu, pe jumătate real (grație datelor informative din carte), pe jumătate imaginar (grație pretextelor narative folosite de Andrei Pandrea; trebuie să precizez că nu contest realitatea acestei călătorii
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al limbilor romanice, Alexandru Niculescu a avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
ianuarie 1845 în Oberdreis, un sătuc aruncat într-o vale din podișul Westerwald, de pe malul drept al Rinului, Paul își arată de timpuriu natura placidă și excesiv de naivă, la care stîngăciile inerente vîrstei dau impresia unui inadaptat fragil, pentru care concretețea lucrurilor constituie o piedică de netrecut. De la tatăl, preot venit din Niederrhein, Paul nu va moșteni decît o atipică sensibilitate religioasă, căreia nu va reuși să-i dea vreodată un tipar creștin, de unde și fascinația pe care o va resimți
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
necesita un atare demers. Spre deosebire de ceea ce se petrece la CNDB, unde accentul se pune pe concept și pe bătutul apei în piuă asupra explicațiilor lui, toți cei mai sus evocați sunt în primul rând mari artiști, care știu să dea concretețe proiectelor lor, prin dans sau prin mișcare cu valoare artistică. Ce rost are să-i pomenim, dacă ceea ce fac ne lasă, de fapt, indiferenți? Critica de dans a devenit o profesiune riscantă. Opera Națională București nu mai îmi dă invitații după ce
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
l’os à souhait”, atribuind copiilor obiceiul de a formula o dorință legată de ruperea iadeșului. De altfel, tot în Șăineanu (care citează din Șezătoarea) aflăm că și în spațiul românesc exista o versiune asemănătoare a superstiției, mai crudă prin concretețea imaginii metaforizante a segmentului lung din osul rupt (asemănător cu o unealtă): „osul de la pieptul găinei (iadeșul) tras de doi, la care rămâne hârlețul în mână are să-l îngroape pe celalt”. În jocul balcanic, fiecare dintre cei care au rupt
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
nebunilor", pentru a redeveni iarăși ce au fost, si mai mult decât atât, cum au proclamat sfidător, obraznic. Totul sună prea cunoscut, de bunăseamă, dar să spunem că, proiectată epic, aceasta problematică a zilei dobândește în românul lui Augustin Buzura concretețe umană și se încarcă de mari tensiuni dramatice. Evocarea epocii anterioare căderii lui Ceaușescu ne retrimite în atmosferă vechilor române ale lui Augustin Buzura, acum el spunând însă râului pe nume fără nici o precauție, desigur, nealuziv, ca altădată, ci direct
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
chiar și în cele mai puternice pagini ale sale, un artificiu logic de mare complexitate. Mai degrabă decât o replică la Procesul, el pare să fie un poem despre lumea lui Kafka. Evident, inteligența și fantezia nu-i lipsesc. Dar concretețea epică se obține greu, de obicei prin aglomerări de abstracțiuni. Un roman, din fericire de mică întindere, în spiritul poeziei optzeciste de cea mai bună calitate.
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
a exorciza sentimentul timpului, cuvântul „amintire” și derivatele lui devin adevărate laitmotive ale cărții („amintiri mincinoase”, „pereții fără de amintiri”, „să mă amintești”, „ce poreclă are prima ta amintire” și altele asemenea). Că aceste sintagme își pierd, în cele din urmă, concretețea, ajungând să conteze doar la capitolul cadență, n-ar fi numaidecât o problemă. Lucrul ar putea fi interpretat și ca un gest perfect conștient (simplist sub raport poetic, dar singular eficace). Regretabil este însă faptul că acest regim al memoriei
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
este antologia de Aurel Sasu și Maria Vartic, Bătălia pentru roman. Mai merită citit și articolul Fenomenul românesc. între Occident și Orient, pentru abordarea obiectivă a cunoscutului studiu apărut tot în 1927, Fenomenul românesc. Rețin un pasaj pentru acuitatea și concretețea observației: "ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului. Există în caracterul nostru excese de lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui în propria ta imagine/ a o deretica a o îngriji a o face vie/ cum o casă care altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
nu procedează la fel cu propriul flux. Din nou, Patraș o ia cam de departe. O sămânță de adevăr există totuși. Aurel Dumitrașcu nu e imun în poezie la un anume cult al cărții. Dar cartea, la el, n-are concretețe. E generică. Nu se află acolo pentru a fi citită. Mai degrabă pentru a fi invocată. În plus, nu se bucură de cine știe ce privilegii. Într-un poem intitulat Șarpele din mine se hrănește cu cărți sau tatăl nostru personal totul
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de lucru, aflate la vedere, sînt teatrul și literatura Lars Von Trier transformă
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
în ochii cărora sensul lumii nu se mărginește la lume, ci la fundalul de taină din spatele ei. Pentru un asemenea lunatic, speteaza universului e spirituală, orgoliul antropocentric lăsînd loc vederii teocentrice. Nu omul e măsura a toate, ci zeul, iar concretețea lucrurilor e doar o aparență cu care se mulțumesc numai profanii. Sub acest unghi, realitatea e doar treapta premergătoare adevărului, atîta doar că adevărul e supărător de misterios. Nu-l pricepem cu rațiunea, și atunci ne lăsăm în voia credinței
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
deosebit, căci masca poate fi confecționată după o rețetă cunoscută, în diverse variante. Dar sub această mască ( factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
eforturi spre a le compromite. Dînd impresia de-a pleca de la o deviză cioraniană, înscrisă chiar în finalul cărții: "nu cunosc altă grație decît aceea de a sfîrși" ( la început a fost usura), o contrariază totuși prin înfățișările mustind de concretețe sarcastică pe care le atribuie morții, de o vitalitate a imaginarului care, de facto, o suspendă într-un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua locul dispariției
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]