463 matches
-
Astfel, în SUA, în 1990, numărul unor asemenea cupluri era de aproximativ 3 milioane, iar în 1995, mai mult de 3,8 milioane (apud Strong, DeVault, Sayad, 1998). În Marea Britanie, dintre femeile născute în anii ’20, doar 4% trăiau în concubinaj, respectiv 19% dintre cele născute în anii ’60. Și dacă în Suedia rata coabitării era în anii ’60 de 1% și în anii ’70 de 12%, în anii ’90 era de 40% (apud Tischler et al., 1986; Giddens, 2000). În
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și peste), ajunge la concluzia că în țara noastră coabitarea nu este atât o alternativă la căsătorie pentru populația tânără și nici una la recăsătorire pentru vârstnici, așa cum se întâmplă în țările occidentale, ci este vorba mai degrabă de clasicul nostru concubinaj. Aprecierea autorului se bazează pe constatarea că zona de procente ridicate a uniunilor de acest fel se întinde pe două-trei decade de vârstă mijlocie și că procentul în mediul urban (mai modern și emancipat) nu este mai mare decât în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de procente ridicate a uniunilor de acest fel se întinde pe două-trei decade de vârstă mijlocie și că procentul în mediul urban (mai modern și emancipat) nu este mai mare decât în cel rural. Dimpotrivă, 56% dintre cuplurile aflate în concubinaj sunt în mediul rural, concubinajul fiind răspândit, în general, în rândul persoanelor cu un statut social mai scăzut. T. Rotariu subliniază cu tărie că datele oferite de recensământ sunt subestimate din mai multe motive (acțiune inedită atât pentru instituții și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de acest fel se întinde pe două-trei decade de vârstă mijlocie și că procentul în mediul urban (mai modern și emancipat) nu este mai mare decât în cel rural. Dimpotrivă, 56% dintre cuplurile aflate în concubinaj sunt în mediul rural, concubinajul fiind răspândit, în general, în rândul persoanelor cu un statut social mai scăzut. T. Rotariu subliniază cu tărie că datele oferite de recensământ sunt subestimate din mai multe motive (acțiune inedită atât pentru instituții și operatori, cât și pentru populație
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pentru populație). Personal, cred că o sursă de distorsiune a fost și continuă să fie și folosirea expresiei „uniune consensuală” în întrebările adresate populației. În literatura de specialitate franceză sunt trei termeni care desemnează situațiile de conviețuire fără contract legal: concubinaj, coabitare și uniune liberă (union libre). Deși unii autori încearcă să facă distincție de conținut între ei (Roussel, 1986), termenii acoperă practic aceeași realitate. În engleză, cuvântul consacrat este cohabitation. Într-un limbaj mai tehnic, mai potrivit ar fi probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
între ei (Roussel, 1986), termenii acoperă practic aceeași realitate. În engleză, cuvântul consacrat este cohabitation. Într-un limbaj mai tehnic, mai potrivit ar fi probabil „cupluri informale” (Segalen, 1987). Și pentru limba română s-ar putea desprinde anumite nuanțe între „concubinaj” și „coabitare”, dar ele pot fi folosite ca echivalente. Nuanța relevantă este aceea că în tradiția românească, și probabil că nu numai, concubinajul desemna conviețuirea „nelegitimă” a două persoane mature, în tot cazul nu foarte tinere. Pentru acestea din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fi probabil „cupluri informale” (Segalen, 1987). Și pentru limba română s-ar putea desprinde anumite nuanțe între „concubinaj” și „coabitare”, dar ele pot fi folosite ca echivalente. Nuanța relevantă este aceea că în tradiția românească, și probabil că nu numai, concubinajul desemna conviețuirea „nelegitimă” a două persoane mature, în tot cazul nu foarte tinere. Pentru acestea din urmă, opinia publică, gura satului - cu excepția locurilor unde se practica „căsătoria de probă”, dar care dura mai puțin decât concubinajul - societatea, în totalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
probabil că nu numai, concubinajul desemna conviețuirea „nelegitimă” a două persoane mature, în tot cazul nu foarte tinere. Pentru acestea din urmă, opinia publică, gura satului - cu excepția locurilor unde se practica „căsătoria de probă”, dar care dura mai puțin decât concubinajul - societatea, în totalitatea ei, nici nu permiteau „statul împreună”. Astfel încât acum, când coabitarea tinerilor a devenit un fenomen și la noi, chiar dacă nu foarte răspândit, dar unul în ascensiune, ne vine oarecum peste mână să-l numim „concubinaj”. Însă nici
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
puțin decât concubinajul - societatea, în totalitatea ei, nici nu permiteau „statul împreună”. Astfel încât acum, când coabitarea tinerilor a devenit un fenomen și la noi, chiar dacă nu foarte răspândit, dar unul în ascensiune, ne vine oarecum peste mână să-l numim „concubinaj”. Însă nici expresia „uniune consensuală” nu mi se pare potrivită, fiind, în opinia mea, inferioară semantic celei de „uniune liberă”, de unde probabil s-au inspirat promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj”. În ceea ce mă privește, prefer ca, deocamdată, alături deacestea („concubinaj”), ca termen științific să folosesc „coabitare” (legitimat în literatura de specialitate ca prescurtându-l pe cel mai complex de „coabitare nonmaritală”). Gravă este însă o altă întrebare: nu afectează coabitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj”. În ceea ce mă privește, prefer ca, deocamdată, alături deacestea („concubinaj”), ca termen științific să folosesc „coabitare” (legitimat în literatura de specialitate ca prescurtându-l pe cel mai complex de „coabitare nonmaritală”). Gravă este însă o altă întrebare: nu afectează coabitarea negativ rata căsătoriei, și așa pândită de alte pericole? Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea, în unele țări (SUA, Danemarca, Suedia, Islanda), coabitarea (concubinajul) dovedită, primind uneori denumirea tehnică de „parteneriat domestic”, a primit o recunoaștere juridică, bucurându-se de unele drepturi legale ale mariajului propriu-zis. Și la noi în țară se inițiază proiecte de lege în acest sens. Recunoașterea de drept a coabitării
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trecut era cel de violență maritală. Datorită schimbărilor în ceea ce privește structura familiei moderne din ultima decadă, termenul acesta devine prea restrictiv, deoarece exclude violența dintre parteneri în cazurile în care relația maritală s-a desfăcut prin divorț sau în cazurile de concubinaj ori uniune consensuală. Vom defini, de aceea, violența domestică la nivelul relațiilor dintre adulți heterosexuali, care coabitează sau au coabitat în trecut într-o relație de tip conjugal. Deși mai largă în privința ariei de referință, totuși și această definiție este
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
contradicție conceptuală în definirea violenței intrafamiliale în contextul juridic actual, deoarece, prin lege, libertățile femeii sunt restrânse, prin căsătorie, în favoarea bărbatului său (Codul Penal, 1975, p. 208). Aceasta ar însemna că definiția își păstrează valabilitatea doar în cazul relațiilor de concubinaj, nelegitimitate prin căsătorie. Acest mod de definire afectează factorul decizional în ceea ce privește promovarea unor politici sociale menite să abordeze și să soluționeze problematica violenței domestice. Modelul de definire prezentat funcționează ca mecanism justificativ, explicând amânarea emiterii unor acte de lege prin
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în deceniul următor. Situația din Bacău corespundea cu cea din țară: în 1889, la „10867 de suflete” (populatia orașului), 5852 figurau ca necăsătoriți. (Cf. S. P. Radianu, Județul Bacău, ediția cit., p. 399). De aci alte două probleme: cea a concubinajelor, „un rău care - spune autorul - roade din temelie societatea noastră” (ibidem, p. 279), și cea a „copiilor naturali”: 90 în 1900! 2. Majoritatea bărbaților se însurau tîrziu, după împlinirea vîrstei de 30 de ani. Sub acest aspect, ne sincronizam cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
berea, ca și reglementarea producției și debitului acestora. Singura terapie eficientă însă este voința educată. Pentru devierea instinctului de reproducere (cu corolarul său libertinajul) propune și aici prezentarea nocivității asupra individului și societății, reglementarea prin lege a prostituției, taxe pentru concubinaj, ca și măsuri pentru îngreunarea divorțului, pedepsirea seducătorilor de minore și a traficanților de carne vie, asimilarea avortului și infanticidului cu omuciderea. Care sunt realitățile zilelor noastre? În spatele unor preocupări afișate și prezentate mai mult sau mai puțin formal, se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care societatea modernă le aplică instituției sale de bază, familia. În loc să fie încurajată căsătoria la vârste tinere, căsătorii potrivite și durabile, există tendința, deja legiferată pe alocuri, de a înlocui contractul de căsătorie cu reuniunea consensuală, care mai degrabă încurajează concubinajul decât să stimuleze asocierea durabilă prin căsătorie. Dacă adăugăm aici și legiferarea căsătoriilor între homosexuali “apucături infame” după cum le denumea Paulescu, avem o paletă suficient de elocventă pentru a realiza calea degradării către care societatea contemporană se îndreaptă. În fața acestei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
După cum vedem, ciclul vieții de adult prezintă mereu situații noi care reclamă învățarea de roluri noi. În fiecare din acestea se produce un proces de socializare. Printre aceste situații se numără intrarea la liceu sau facultate, începutul carierei, căsătoria sau concubinajul, momentul când devine părinte, divorțul, adaptarea la situația când copiii se maturizează și părăsesc casa părintească, pensionarea, pierderea părinților ori a soției (soțului) prin moarte. Nimeni nu trăiește chiar toate aceste lucruri și numai unii trec prin câteva dintre ele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de peste 60 de ani, văduvele foarte probabil nu mai găsesc alt partener. În sfârșit, sunt multe gospodării cu o singură persoană deoarece este mult mai obișnuit astăzi decât în trecut ca tinerii necăsătoriți adulți să trăiască independent de părinții lor. Concubinajul. Incidența concubinajului, un cuplu bărbat-femeie care trăiesc împreună, în ultimul timp a crescut. De exemplu, patru procente din populația Statelor Unite intră în această categorie. În unele cazuri concubinajul este o treaptă care conduce la căsătorie. Cuplurile vor să testeze relația
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de ani, văduvele foarte probabil nu mai găsesc alt partener. În sfârșit, sunt multe gospodării cu o singură persoană deoarece este mult mai obișnuit astăzi decât în trecut ca tinerii necăsătoriți adulți să trăiască independent de părinții lor. Concubinajul. Incidența concubinajului, un cuplu bărbat-femeie care trăiesc împreună, în ultimul timp a crescut. De exemplu, patru procente din populația Statelor Unite intră în această categorie. În unele cazuri concubinajul este o treaptă care conduce la căsătorie. Cuplurile vor să testeze relația lor în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în trecut ca tinerii necăsătoriți adulți să trăiască independent de părinții lor. Concubinajul. Incidența concubinajului, un cuplu bărbat-femeie care trăiesc împreună, în ultimul timp a crescut. De exemplu, patru procente din populația Statelor Unite intră în această categorie. În unele cazuri concubinajul este o treaptă care conduce la căsătorie. Cuplurile vor să testeze relația lor în condiții cât mai aproape de realitate. În fapt, concubinajul este similar în unele aspecte cu căsătoria, viața cuplurilor care trăiesc împreună nu diferă prea mult de cea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ultimul timp a crescut. De exemplu, patru procente din populația Statelor Unite intră în această categorie. În unele cazuri concubinajul este o treaptă care conduce la căsătorie. Cuplurile vor să testeze relația lor în condiții cât mai aproape de realitate. În fapt, concubinajul este similar în unele aspecte cu căsătoria, viața cuplurilor care trăiesc împreună nu diferă prea mult de cea a cuplurilor căsătorite. Și în această situație, spre exemplu, femeile realizează o parte disproporționat de mare din sarcinile gospodărești, iar bărbații au
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cuplurile care trăiesc împreună înainte de căsătorie par să aibă o rată mai ridicată a divorțurilor și un nivel mai scăzut al fericirii în viața de familie. Un posibil motiv pentru astfel de diferențe este că cei care au trăit în concubinaj înainte de căsătorie sunt mai puțin încrezători în instituția căsătoriei și mult mai ezitanți să facă o obligație pe termen lung. Aceasta nu sugerează că concubinajul prin el însuși conduce mai târziu la divorț, ci mai mult că oamenii care sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
familie. Un posibil motiv pentru astfel de diferențe este că cei care au trăit în concubinaj înainte de căsătorie sunt mai puțin încrezători în instituția căsătoriei și mult mai ezitanți să facă o obligație pe termen lung. Aceasta nu sugerează că concubinajul prin el însuși conduce mai târziu la divorț, ci mai mult că oamenii care sunt înclinați spre concubinaj sunt de asemenea mai înclinați spre divorț. Copii puțini sau fără copii. Familiile mari nu mai sunt considerate un ideal în ziua
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt mai puțin încrezători în instituția căsătoriei și mult mai ezitanți să facă o obligație pe termen lung. Aceasta nu sugerează că concubinajul prin el însuși conduce mai târziu la divorț, ci mai mult că oamenii care sunt înclinați spre concubinaj sunt de asemenea mai înclinați spre divorț. Copii puțini sau fără copii. Familiile mari nu mai sunt considerate un ideal în ziua de astăzi așa cum erau în trecut. Astăzi cea mai mare parte a oamenilor consideră că doi sau mai
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]