794 matches
-
prin aceea că "respinge pretențiile de valabilitate absolută, trimițând la condiționarea istorică și la variabilitatea tuturor fenomenelor culturale"10. În privința filiației de mai sus avem trei obiecții. În primul rând, nu credem că aceste două "forme degenerate" sunt atât de condamnabile cum le prezintă Schnädelbach. Când facem o asemenea afirmație, nu ne gândim, firește, la incertitudinile produse de absența criteriilor valorice, ci la contribuțiile majore ale celor două tendințe amintite: revitalizarea climatului științific al epocii, acumularea de cunoștințe noi, cultivarea unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mișcare pro-Galilei în rîndul savanților, filosofilor și chiar printre teologii vremii. Descartes nu a luat parte la această mișcare ce a creat în Europa o atmosferă de simpatie și compasiune față de Galilei. Această atitudine a lui Descartes nu este foarte condamnabilă în fond, însă ceea ce aruncă o umbră asupra caracterului său, a fost faptul ca “s-a exprimat nedrept despre Dialog, subapreciindu-i importanța”.) E foarte adevărat că aceste aprecieri negative, nefavorabile, se bazau și pe deosebiri de principii stilistice, căci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
concretiza ; în al doilea rînd principiul de viață al lui Descartes: bene vixit qui bene latuit a fost cauza principală a dedicării Meditaților, doctorilor de la Sorbona și a transformării lui Augustin în patronul său ; prin această mișcare tactică desăvârșită dar condamnabilă, Descartes a blocat orice atac al teologilor . În acest fel magistral, care-i afectează însă inevitabil credibilitatea, Descartes a reușit să-i țină în șah atât pe cei care-i atacau originalitatea, cât și pe cei ce l-ar fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și asupra motivației. Sentimentele sunt extrem de variate, de aceea e greu să le clasificăm. O diviziune grosso modo ar fi aceea între sentimentele inferioare, care sunt legate de tendințe în relație cu interese personale, ceea ce nu înseamnă că ar fi condamnabile din punct de vedere moral (nu e nimic dăunător să te lupți ani de zile pentru a-ți construi o casă) și sentimentele superioare, care se pot împărți la rândul lor în morale (dragostea de muncă, sentimentul dreptății, patriotismul ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
azi. S-a bucurat de prețuirea și prietenia multor personalități - M. Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Em. Bucuța, I. Petrovici ș.a. -, cu care a purtat o bogată corespondență. Volumul Satire (1916) conține versificări după modelul Scrisorilor eminesciene, în care sunt denunțate moravurile condamnabile ale „înaltei societăți” bucureștene. Cu o viziune comună asupra vieții, C. nu reușește decât o înșirare ternă de păcate omenești, de banalități, aproape fără nici o prelucrare artistică. O altă secțiune cuprinde versuri patriotice, de răsunet în 1915-1916, care, prin caracterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
de la măria-sa și am mers de m-am călugărit”. Scriitorul care meditase la alternările de situații modulate de „norocul zavisnic” are capacitatea de a sesiza, dincolo de exploziile propriei antipatii (cu mari virtuți la nivel literar), vanitatea strădaniilor constructorilor de (condamnabile - zice moralistul) proiecte himerice, ambiționați iluzoriu numai de „fumurile dășărtăciunii”, și de a sugera plasarea sfârșitului implacabil al existențelor (chiar dacă este vorba de niște inamici declarați) sub semnul inexorabil al „sorții alunecătoare”. Parcurgând paginile încărcate de vehemență declanșată de resorturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
noțiunea de mișcare opusă aceleia de partid și la sfera socialului opusă politicului. Leon al XIII-lea, numind-o "benefica in populum actio christiana", revenea la opțiunea sa inițială de creștinare a societății și punea capăt ambiguităților politico-religioase. Ar fi condamnabil, spunea el în enciclica din 1901, să deturnăm termenul de "democrație creștină" de la primul său înțeles pentru a-i da un sens politic. Fără îndoială, democrația-creștină, conform etimologiei însăși a cuvîntului și folosirii lui de către filosofi, indică regimul popular; dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pentru a curma acest obicei păgubos și inuman, ministrul transmitea unele recomandări celor vizați, adică noilor responsabili de la prefecturi, primării, etc.: „...pentru aceste motive, nici o scrisoare anonimă nu va fi luată în considerare (...). Adaug, de asemenea, că este cu totul condamnabil și trebuie stârpit obiceiul de a se strecura, în șoaptă, la urechea șefilor, diferite acuzațiuni la adresa colaboratorilor acestora (...)”. Generalul Aldea mai cerea păstrarea unei brume de onoare și responsabilitate celor din eșaloanele inferioare, scriind: „...astfel de sisteme denotă o lipsă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
le face plăcere să fie privite, mai ales când au ce arăta. Privirile dețin un rol esențial în transmiterea emoțiilor estetico-erotice. Cel ce privește segmente anatomice frumoase este obiectul unui erotism vizual, al unei emoții ascunse, care nu declanșează inițiative condamnabile. Analizând privirea, J.P. Sartre a realizat o expunere psihologică existențială. Celălalt există pentru mine doar din momentul în care îl privesc, iar eu exist pentru că el mă privește, privire la care sunt expus fără apărare. Procesul este reversibil. Contribuția autorului
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
privirile cad pradă banalizării. Cel ce privește va admira o pereche de sâni frumoși și atât. Va funcționa un erotism vizual, discret, pentru că toți bărbații normali trăiesc spectacolul sânilor goi cu o profundă emoție ascunsă care nu declanșează nicio inițiativă condamnabilă. Despre recunoștință ecunoștința este cea dintâi grijă a unui suflet ales, căci nimic nu este mai plăcut decât să recunoști în public serviciile pe care le-ai primit. Nu se cuvine ca recunoștința să lase binefacerea să îmbătrânească. Cel ce-
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cam tulbură recunoștința, răpește oarecum recunoștinței bucuria; suntem înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că întrebuințează în avantajul lui starea de constrângere în care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări, de relațiile dintre binefăcător și miluit, intenții etc. "Urăsc în om ingratitudinea mai mult decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mare forță cosmică, mistică și unică, de-venind gânditorul oficial al partidelor de dreapta. Constantin Virgil Gheorghiu, autorul romanului Ora 25, a fost legionar, internat în lagăr în Germania, antisemit cu un caracter periferic, devenit... preot. A avut o purtare condamnabilă față de cei care l-au ajutat (Rosetti, Monica Lovinescu). Romanul citat, este unul anticomunist, antioccidental, antirusesc, antinazist, pliat pe problematica suferinței umane și pe sensibilitatea europeană, specifice perioadei postbelice. Florile recunoștinței sunt rare și nu trebuie așteptate; chiar dacă vin, vin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
îndepărtați din Iași, cu lucrurile lor”. Nu se menționează numele acestora. In același raport, Mihail Sturdza amintea de „legiuirea” care conținea opt articole și care era întocmită în conformitate cu articolul 57 al Regulamentului. După această lege, urmau a fi judecate „acțiunile condamnabile ale acelora care au îndrăznit să facă instigații, și ei vor fi sancționați, asigurându-se liniștea provinciei și aplicarea legilor și regulamentelor’04. Din aceste rapoarte, se observă rolul boierimii. După cum observa istoricul Vasile Cristian în studiul său intitulat Premisele
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
și faptul că Comunitatea penticostală din orașul Rădăuți a intervenit în această problemă și pe cale ierarhică, atât la supraveghetorul filialei Suceava, Grossu Constantin, cât și la președintele cultului penticostal din București, Bochian Pavel, dar amândouă aceste foruri au manifestat o condamnabilă rezervă, invocând motivul că nu pot face nimic și că nu se pot amesteca în treburile organelor de stat. De aici se vede că cei chemați să apere pe cale legală drepturile credincioșilor din țara noastră au dezertat de la datoria lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
doamnei cu suflet de mamă, de-ți stă mintea cum se poate coborî un om. Nu dau exemple pentru că m-apucă furia. Dvs. sunteți corecți și le citiți. Vă condamn pentru treaba asta. Disperarea lor e justificată, metoda lor e condamnabilă. Ne sfidează pe noi, cei mulți, rămași să trăim sub ei. Aceștia sunt oare cei pe care din motive obiective îi sprijiniți? Regret. Românimea din Occident nu trebuie să ceară îndurarea celor [de] care au fugit. Mai bine să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Morgenstern, Victor Stelian Popescu. Tot aceștia, secondați de Mihai Meitani și N. Păscu, susțin comentariile critice. Se remarcă două contribuții, care marchează debutul a doi viitori scriitori: Dinu Pillat, O călătorie la Constantinopol (5/1933) și Alexandru M. Paleologu, Literatura condamnabila (8/1934). M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288196_a_289525]
-
, săptămânal care apare la București între 22 ianuarie și 14 martie 1913. Scopul declarat al revistei este de „a scutura puțin din amorțirea-i condamnabilă pătura așa-zisă conștientă a neamului nostru” și „a contribui la opera de deșteptare a opiniei publice”. Între colaboratori figurează Constantin Banu (care semnează și Cunctator, Mefisto etc.), G. Diamandy, Ștefan Meitani, Gala Galaction, Petre Locusteanu, N. Davidescu, Ion Minulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289616_a_290945]
-
am asumat rolul celui care "taie și spînzură". În povestirile de față am recurs de cîteva ori la acest procedeu, dar nu în favoarea mea, mai degrabă în defavoarea mea. Mi s-a părut o lipsă de onestitate să încerc această nesinceritate condamnabilă. Este ca și cum te-ai scobi în nas cînd nu te vede nimeni! Demnitatea de primar al Iașilor îmi impunea o ținută corespunzătoare acestui rol și m-a determinat să păstrez ținuta de profesor universitar, prestigioasă și elevată din punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
p. 295) din trenul TGV pe ruta Strasbourg-Paris, era pe vremuri un accident rar și cît de cît digerabil. Era în timpurile cînd românii n-o feșteliseră rău de tot prin apariția puhoaielor noastre de turiști, profesioniști în chestii profund condamnabile. Ce am văzut la Padova în 2009 mi-a justificat o schimbare de atitudine foarte vizibilă la "frateli" noștri, cînd uriașa simpatie a italienilor pentru români s-a transformat într-un soi de repulsie, greu de camuflat, chiar și făcînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp nu prea lung. Mai dai un rînd? Dau. Să beau de necaz. Și noi, tot de necaz, completează confrații. Politică de nivel continental Nu știu cum vă simțiți dumneavoastră, stimați cititori care vă delectați citind aceste rînduri, cînd faceți o faptă condamnabilă din toate punctele de vedere și vă simțiți cu musca pe căciulă. În ce mă privește, vă mărturisesc că sufăr mult timp după ce am făcut o faptă reprobabilă și simt, așa, o rușine, o mustrare de conștiință, că parcă îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai de ales între a juca o partidă de table și a-l citi pe Kafka. Nu spun că partida de table ar fi în sine ceva condamnabil. Orice partidă de table e o experiență de viață. Pe cuvântul meu. Ar fi câteva posibilități pentru a explica discursul ăsta destul de contradictoriu al unui asemenea tip de intelectual. Și al altora din aceeași familie culturală. Discursul nu e atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să fii bun. Uite că a fi bun a devenit o formă de revoltă. De fapt, și să fii bun e tot o formă extremă și perversă de ticăloșie. Pentru Pif, de exemplu, orice ai face, orice mic efort, e condamnabil. Asta ar însemna că vrei să parvii. Ești un ipocrit. Trebuie să vegetezi în continuare. Chiar și să vrei să-l ajuți e un gest dubios pentru el. Vrei să-l ajuți pentru că știi ce capacitate e, de ce e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu pare prea dornic să dea explicații cuiva. Deloc nu pare. Doar să-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă prezint onorabil în fața Ta fără "a da cinstea pe rușine", după cum ar spune Nică al lui Ștefan al Petrei Ciubotarul nemuritorul creator al povestirii " Capra cu trei iezi". Pe de altă parte, Doamne, mi se pare deplasată rău, chiar condamnabilă inițiativa Ta cu peșcheșurile și cadourile astea obligatorii. Eu, în naivitatea mea, am crezut că Tu, care ne-ai făcut, ne iubești sincer și necondiționat, așa ca un adevărat părinte și nu ca un tată vitreg ce nu acordă audiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU. Ce? Nu putea să se abțină naibii și să rumege un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]