429 matches
-
În plus, multe state inclusiv fostele colonii europene după cel de-al Doilea Război Mondial s-au temut că drepturile omului ar putea fi folosite ca un pretext pentru intervenția în afacerile lor interne. Bull era îngrijorat că aroganța și condescendența occidentală referitoare la drepturile omului ar fi putut să afecteze structura delicată a societății internaționale. El observa de asemenea că tăcerea relativă asupra importanței drepturilor omului a produs o contrareacție puternică, și că statele din secolul XX s-au aflat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
glumesc) pe următorul poem al lui Bruno scris de acesta În cadrul unuia dintre nenumăratele cursuri axate pe spiritualismul New Age, la modă În taberele de vacanță libertine născute din corola flower-power-ului american (despre modul de viață New Age aflați cu condescendență din roman): “Je bronze ma queue/(Poil à la queue!)/ A la piscine/(Poil à la pine!)// Je retrouve Dieu/Au solarium,/Il a de beaux yeux,/Il mange des pommes.// Où il habite?/(Poil à la bite!)/ Au paradis
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arată oare o morală rescrisă din perspectiva evoluționismului? (Este postmodernitatea o încercare în acest sens?) * Din perspectiva interesului social valoarea gestului nostru față de un semen este dată de rolul pe care acea persoană îl are în societate. De aici și condescendența cu care tindem să ne tratăm reprezentanții. * O idee a teoriei evoluționiste bogată în consecințe: în noi sunt "depozitate" modurile de a fi și de a simți ale strămoșilor noștri. Importanța ei nu rezultă atât din perspectiva pe care o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de „dicționar” și nume de „istorie literară”, ca să folosesc o clasificare recentă. Pentru ei, mai ales dacă erau din Capitală, exista întotdeauna grija ca să aibă public, iar după „șezătoare” se etala o ospitalitate abundentă. Excesul de atenție acordat unora și condescendența arătată altora semăna, în mai mult de un caz, a segregare valorică, a lipsă de stimă. Asta se întîmpla (și se mai întîmplă) și cînd era vorba de actori, instrumentiști, dirijori, oameni de știință. Orașul, în înțelesul de mai sus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și așa" se traduce prin "Iată o versiune distorsionată a faptelor". Și acum o scenă tipică între șef și angajat. ANGAJATUL: Șefule, n-aș vrea să vi se pară că mă plâng (mă plâng), dar (confirmă contradicția), după cum bine știți (condescendență), salariul meu n-a mai fost majorat de doi ani și, cu tot respectul cuvenit (n-am nici un pic de respect pentru dumneavoastră), ar trebui (opinie personală) să vă gândiți și la mine. ȘEFUL: S-ar putea să vă intereseze
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
constituit civilizat, de cea mai ireproșabilă ținută..." Se arată nemulțumit (O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor 1935) că limba națională nu are "o terminologie heraldică proprie și precisă, consfințită de o întrebuințare străveche" iar față de mulți contemporani afișează o imperturbabilă condescendență: Georges Valentin Bibescu "a cîștigat premiul 2-lea de automobile la Geneva, vreo 150 franci și niște pantofi", Alexandru Bibescu e "prea nebun" și "maniac furios", Ion Brătianu e "cel mai mare și cel mai parșiv pezevenchi" iar H. Coandă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
se adape,/ Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
ale Școlii Ardelene au fost dezarticulate a fost inițiată de I. Heliade Rădulescu (1861) în Prescurtarea sa de istoria românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trebui să arate alte culturi) speciilor culturale rare pe care încearcă să le "salveze". Formele specifice de sacralitate pe care se sprijină de obicei (probabil mereu) însăși existența acestor culturi marginalizate - în cazul în care sînt recunoscute - sînt îngăduite cu condescendență și înlocuite arbitrar cu diverse clișee socio-istorice care denaturează adevărul și-i pedepsesc pe cei pe care pretind că-i ajută. Așa cum orice observator atent își dă seama, aceasta nu e decît o formă modernizată de colonialism". Atît la globalism
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
formă de scriere! Așa da cultură la neamul mioritic nord-dunărean. Și un altul cu mintea țuguiată ca un stei a mai constatat că datările stratigrafice ar fi eronate. Iar un țîvlitor din cele școli pretinse academice ne zicea cu multă condescendență că tăblițele de la Tărtăria ar fi urmele unor negustori sumerieni, rătăciți pe meleagurile noastre pline de chemări, dar care și-au păstrat obiceiurile lor din Ki-en-gi. Un altul, arătîn- du-și caracterul de canalie imbecilă și criminală spune că tăblițele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai strâmte, alteori mai largi. Despre unele demersuri și convorbiri oficiale receptive se fac unele referințe fugare și în Jurnalul de la Păltiniș. Constantin Noica era primit adesea, în diferite birouri culturale, cu bunăvoință, înțelegere, uneori și cu un fel de condescendență compătimitoare, alteori cu simpatie amuzată. Omul avea o anume forță carismatică, polarizantă și de persuasiune, ce l-a servit adesea. Discipolii săi au primit în astfel de condiții burse Humboldt, de durată. Ceea ce a fost foarte bine. Dar pașapoarte în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un fel, de a fi mereu la zi, idee care domină în general în cultura română. Că avem nevoie și de o astfel de publicistică rapidă nu încape nici o îndoială. O recunoaștem deschis, fără nici o concesie și fără urmă de condescendență. Trăim efectiv într-o epocă, după unii post-modernă, de predominare cvasi-absolută. Să ne reamintim o clipă care a fost soarta publicistică a sintezelor noastre, mai mult sau mai puțin recente, multe-puține câte sunt: despre ediția de Opere de Tudor Vianu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și trebuia să îl vezi cum își dădea aerul că este pasionat de joc, ca maica să se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prima, în timp ce pentru Jean Baudrillard, el corespunde în întregime unei condiții contemporane mai generale în care atât reprezentarea, cât și realitatea au fost înlocuite de către simulacre (definite drept copii lipsite de original)"452. De asemenea, Perry consideră că sentimentul de condescendență în legătură cu acest termen și relaționarea sa cu sensul istoriei au fost subminate la Eco de o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
își dovedea din nou indisciplina. Factorul principal care a condus galopant către oficializarea conflictului s-a consumat în primăvara anului 1948. A constat în dezaprobarea fățișă a conducerii de la Belgrad față de comportamentul sovietic în Iugoslavia, în special de aroganța și condescendența cu care oficialii sovietici penetrau rețelele informative ale iugoslavilor, pretinzând totodată aces la informații sensibile și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 4, în McNeal: 1967, 58; Djilas: 1991, 60). Moscova a ripostat susținând că PCI
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la scară largă și, în loc să facă eforturi, cum a fost cazul omologilor lor polonezi, de a manifesta o anumită înțelegere, dacă nu simpatie față de cauzele insatisfacțiilor populare, discursul radiodifuzat al lui Gerő a încins și mai tare spiritele, prin sfidarea, condescendența și totala incapacitate de a sesiza potențialul fenomenului cu care PMM se confrunta. Mai departe, liderii polonezi nu au făcut apel la ajutor militar din partea Moscovei. Nici măcar nu s-a pus această problemă, pe când Gerő a recurs încă din prima
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numai o parte din ce spun este adevărat, tot însemnează un ajutor" (Tudor, Cătănuș: 2001, 54-55). Afirmând că nu ignoră "meritele" lui Dej, Constantinescu își propunea însă să reliefeze în acea împrejurare "părțile sale negative". Una dintre acestea o constituia condescendența cu care îi trata pe membrii Biroului Politic, care se transforma ocazional și în "batjocorirea părerii lor". Apoi, prim-secretarul PMR era acuzat că în vara anului 1955, când se pusese problema menționării retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul românesc în fața
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru a se împlini prin ceea ce arta are mai profund, adică prin Viața cu înălțările, cu prăbușirile ei. Iar metaforele la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat la întâmplare: Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum altele m-au însoțit lungi perioade, până când s-au liniștit în amintiri. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
proaspeților politruci autohtoni de-abia mascîndu-și epoleții sub tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu credea să le mai cunoască. Acceptînd cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit întîmplător. Destinul ultimului mare personaj al veacului XX. În decembrie '89, cînd ambasada "noastră" din Paris stătea cu obloanele trase zi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca acelea ale marilor cluburi aristocratice. Numai prezentat poate pătrunde cercetătorul Într-o asemenea rețea de relații și alianțe. Și astfel realizează distanța socială ce separă sociologul de origine modestă de un mediu pe care nu-l poate trata cu condescendență sau complicitate, cum e tentat să trateze mediile populare. El constată că nu avea decât o idee abstractă despre acest mediu, că nu avea acces decât la informații de suprafață și nu putea pătrunde structurarea și organizarea lui, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să te sustragi. Soluția este, desigur, găsirea unei căi de mijloc, Între integrare și distanțare. Dar acest compromis nu poate Înșela „luciditatea marii burghezii”, conștientă de jocul În care este implicată, consimțind cu cinism să fie „studiată”, dar oferind cu condescendență și paternalism imaginea publică asumată, primită de la strămoși, conservată În medii delimitate și izolate și transmisă ca un bun comun, ce nu poate fi interpretat sau schimbat. Subiecții din această categorie au În codul genetic datoria „de a spune”, de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Capitolul 1tc " Capitolul 1" Metodologia cercetării socialetc "Metodologia cercetării sociale" Acest capitol și-a găsit rostul într-un volum relativ tehnic tocmai pentru a încuraja sociologii, politologii, antropologii, istoricii sau practicanții altor discipline sociale să lase în urmă timiditatea sau condescendența față de tehnicile cantitative avansate de cercetare sociologică. Cunoașterea și folosirea lor nu duc la o specializare tehnică având ca efect închiderea sau limitarea intelectuală, nici la o propensiune către folosirea lor fără discernământ, decât dacă acestea există deja. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
dreaptă. Acest vis sugerează faptul că cel ce urmează să se nască va fi o personalitate cu o bunătate și o înțelepciune cu totul ieșite din comun. Legenda continuă astfel: Bodhisattva a pătruns în sânul mamei sale. Zeii îi admiră condescendența cu care consimte să îndure prihana și josnicia unei nașteri umane; această mirare îi servește ca pretext lui Buddha pentru a explica în ce condiții și-a petrecut gestația. La porunca lui, Brahmă aduce din cerul zeilor Trăyastriṃśas un palat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
producției, doar cu resursele proprii".139 În termeni mai direcți, pe spații mici, nu se pot fonda adevărate state națiuni, demne de acest nume. Pînă atunci, mi-cile națiuni dornice să ajungă la o existență independentă nu erau decît obiectul unei condescendențe disprețuitoare din par-tea celor mari. De acum înainte, începînd cu anii 1850, multiplicarea micilor state (Kleinstaaterei) este dezaprobată, pe baza unor rațiuni percepute ca fiind obiective, de vreme ce sînt dictate de către o raționalitate economică ce, pe de altă parte, legitimează crearea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată cruzimea și intoleranța copiilor de deunăzi. Datorită căutării mele franțuzești am putut să-mi mențin singurătatea atentă de adolescent. Societatea în miniatură a colegilor mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos”, nu fumam și nu spuneam povești deocheate în care organele genitale, bărbătești și femeiești, deveneau personaje de sine stătătoare), când o agresivitate a cărei violență colectivă mă lăsa năucit: mă simțeam foarte puțin diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]