1,156 matches
-
cel al Liniei Maginot franceze, bazat pe conceptul „forturilor palmate” dispersate, fără un perimetru bine definit. Forturile Liniei Maginot luau în considerație experiența Primului Război Mondial. Noile forturi belgiene, cu proiecte mai conservatoare decât cele franceze, includeau câteva noutăți datorate experienței primei conflagrații mondiale. Turelele tunurilor nu mai era grupate atât de strâns. La construcție a fost folosit betonul armat, nu betonul nearmat. Turnarea betonului s-a făcut cu multă grijă pentru evitarea spațiilor libere dintre straturile succesive. Ventilația a fost foarte mult
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a fost numele sub care a fost cunoscută campania de apărare strategică la care a luat parte "Luftwaffe" în spațiul aerian al statelor europene ocupate de naziști și al Germaniei înseși în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
până în mai 1940, ambele tabere și-au cenzurat acțiunile, evitând bombardarea obiectivelor civile. În cazul Bomber Command, lansarea de fluturași de propagandă a fost principala misiune în această perioadă. Cea mai lungă campanie aeriană defensivă a celei de-a doua conflagrații mondiale a început pe 4 septembrie 1939, chiar a doua zi după ce Regatul Unit a declarat război Germaniei. Ținta bombardierelor RAF a fost baza navală de la Wilhelmshaven. Aceste raiduri au continuat în decembrie 1939. În timpul luptelor aeriene cunoscute ca Bătălia
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
este numele sub care a devenit cunoscut bombardamentul aerian efectuat de "Luftwaffe" asupra Rotterdamului pe 14 mai 1940, în timpul invaziei germane a Olandei de la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul inițial a fost sprijinirea atacului trupelor terestre germane care luptau pentru cucerirea orașului, anihilarea rezistenței olandezilor și obligarea lor să capituleze. Chiar dacă negocierile care au precedat raidul au dus la o încetare a focului, bombardamentul a avut totuși
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
între Regatul Unit și Germania Nazistă, fiind considerat la Berlin o bază navală și aeriană perfectă pentru invadarea Angliei, care ar fi urmat victoriei germane în bătălia aeriană împotriva RAF. Olanda a adoptat o poziție de neutralitate fermă în timpul primei conflagrații mondiale, iar la Amsterdam se dorea păstrarea aceleiași politici și în cadrul noului conflict care se prefigura. Olandezii au refuzat ferm să accepte ajutorul francez în armament, subliniind că nu doresc să se asocieze niciunei tabere. Producția locală de armament a
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
face echivalentul a 1.500 dolari pe minut de pe urma traficului cu alcool. Pentru un timp, el pare de neatins, dar nici el nu este mai presus de lege. În 1913, cu 4 ani înainte ca SUA să intre în primă conflagrație militară mondială din istorie, Woodrow Wilson a contribuit esențial la crearea unui sistem de legi privind sistemul federal de rezerve ( Federal Reserve System). Cercetătorii care au examinat istoria vestului au găsit o trăsătură americana.Istoria Kansasului, spusă de istoricul Carl
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
a fost o luptă mai puțin cercetată de pe frontul de vest în faza de început a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Unitățile olandeze și franceze au încercat fără succes să oprească asaltul germanilor prin organizarea unei linii defensive puternice în provincial olandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile și a fost o înfrângere umilitoare pentru trupele
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
existând un monument pe vârful Tulișa. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele orașului se schimbă în Uricani, iar în componența acestuia intră și satele vecine Câmpu lui Neag și Valea de Brazi. Odată cu sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale și cu instalarea noului regim comunist se amplifică procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, și începe exploatarea industrială a huilei coxificabile, orașul devenind monoindustrial. În anul 1965
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în acord cu ceilalți aliați a recunoscut statutul de aliat al acesteia, anunțând însă că
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
expediții cu final tragic. "Zboară cocorii", cel mai important film semnat de Kalatozov, deschide o etapă a „"dezghețului"” în cinematografia sovietică: „"este una dintre primele creații ale cineaștilor sovietici postbelici care își propuneau să abordeze problematica celei de a doua conflagrații mondiale dintr-o altă perspectivă. Cinematografia sovietică și, în general, cinematografiile europene cultivaseră până înspre mijlocul deceniului al șaselea cu precădere, latura eroică a războiului, în viziuni grandioase care puneau accentul pe distrugeri materiale (...), pe fapte de bravură deosebite, pe
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
au trecut sub autoritate ducală directă. Rezultatul reformelor l-a constituit unitatea și ordinea internă a ducatului, ceea ce i-a permis lui Maximilian "cel Mare" să joace un rol important în Războiul de Treizeci de Ani. În primii ani ai conflagrației, evoluțiile militare pozitive au permis achiziționarea provinciei Palatinatul Superior. Odată cu acesta, Maximilian a obținut demnitatea de principe-elector, de care ramura veche a familiei Wittelsbach beneficia încă din 1356. Odată cu accederea la titlul de principe-elector al lui Maximilian I s-a
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Teritoriile Recuperate ori Redobândite (în limba poloneză: "Ziemie Odzyskane") a fost termenul oficial folosit de Republica Populară Polonă pentru descrierea regiuniile care aparținuseră Germaniei mai înainte de a doua conflagrație mondială plus Orașul Liber Danzig și care au devenit parte a Poloniei după încheierea acestui război. Aceste teritorii au fost considerate „redobândite” deoarece ele au făcut parte (sau au fost fiefuri) ale statului polonez în diferite perioade istorice, în principal
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Recuperate” a fost folosit pentru prima oară în mod oficial în Decretul Președintelui Republicii din 11 octombrie 1938 după anexarea regiunii Zaolzie prin forțea armelor. A devenit un termen al propagandei oficiale folosit extensiv după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale pentru denumirea fostelor teritorii germane care au fost transferate în conformitate cu Acordurile de la Potsdam Poloniei. Sublinierea conceptului urmărea să definească Polonia postbelică drept moștenitoarea domeniilor medievale ale Piaștilor, declarate ca fiind un stat omogen din punct de vedere etnic și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
nu și-a revizuit declarația nici chiar sub presiunea ambasadei germane. Termenul este încă socotit util, datorită continuității existenței unei minorități poloneze, vizibilă încă în 1945, de către anumiți oameni de știință precum Krzysztof Kwaśniewski.. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriile poloneze estice și a încurajat colonizarea populației poloneze de aici în vest. În cadrul acestei campanii, sovieticii au afișat postere în toate locurile publice cu mesaje care promiteau o viață mai bună în vestul Poloniei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Expansiunea spre vest și reforma agricolă va lega națiunea de stat. Orice retragere va slăbi poziția noastră de acasă”. Distribuirea „proprietăților fără stăpân” către coloniștii polonezi i-a adus regimului o largă simpatie populară. După încheierea celei de-a două conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriul polonez Kresy, aflată la vest de Linia Curzon și a încurajat emigrarea minorității etnice poloneze sau a forțat plecarea acesteia spre vest. În cadrul unei campanii ample,autoritățile sovietice au expus numeroase afișe în locuri
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
perioada 27 mai - 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
on the beaches" de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un „miracol al salvării ". După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. După ce Germania Nazistă a invadat Belgia și Olanda pe 10 mai 1940, trei dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
că „trebuie să fim foarte atenți să nu acordăm acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu sunt câștigate de evacuări”. După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În mai 1940, BEF era compus din 10 divizii organizate în trei corpuri de armată, acționând
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
sale, Schlieffen expunea că "modelul Cannae" ar continua să fie aplicabil în războaiele de manevră în secolul al XX-lea. Poate cel mai cunoscut exemplu al războiului pe două fronturi a fost fronturile europene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Germania Nazistă sub conducerea lui Adolf Hitler a trebuit să lupte împotriva aliaților occidentali pe frontul de vest și împotriva Uniunii Sovietice pe cel de est. Germanii nu au reușit să obțină o victorie zdrobitoare pe niciunul dintre cele
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
a fost un conflict militar din cadrul Războaielor napoleoniene, care a opus Regatul Unit și Imperiul Austriac, pe de o parte, Franței și aliaților săi. Conflagrația s-a derulat între 10 aprilie și 14 octombrie 1809, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre de operațiuni: teatrul principal din Germania centrală și Austria; cel din Polonia; cel din Italia de nord; cel din Saxonia; cel din Tirol
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Rhédei în anul 1657 (2 noiembrie) și Acațiu Barcsay în anul 1658 (7 octombrie). În anul 1646 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 orașul este distrus de conflagrație (război). În anul 1788 este din nou conflagrație. Între 1703-1711 are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
Barcsay în anul 1658 (7 octombrie). În anul 1646 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 orașul este distrus de conflagrație (război). În anul 1788 este din nou conflagrație. Între 1703-1711 are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
(în limba germană Schlacht im Hürtgenwald) este numele cu care este cunoscută o serie de lupte violente duse între forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
este cunoscută o serie de lupte violente duse între forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
țări să nu iasă din neutralitate fără a se informa în prealabil, să păstreze contacte și să se consulte în probleme de interes reciproc, României recunoscându-i-se drepturile asupra Transilvaniei. România și Italia s-au găsit, la finele primei conflagrații a secolului, în tabăra statelor învingătoare, insă ambele state s-au declarat "nemulțumite" de tratamentul oferit de forumul păcii de la Paris din 1919. Totuși a existat o deosebire esențială în ceea ce privește statutul celor două state la conferința din capitală Franței. În vreme ce
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]