3,203 matches
-
un fiu al satului, pe care Mircea Eliade l-a considerat cel mai bun traducător al „Mioriței” în limba franceză. Țin astăzi în mână numărul inaugural al mensualului, datat „15 August 1934”, mulțumită amabilității celui care de decenii, alături de cărturari confrați, și-a pus pecetea pe mișcarea spirituală a acestui colț de țară, scriitorul, eruditul, criticul literar, distinsul dascăl al generațiilor de oameni de litere, colaboratorul de aleasă ținută al publicației comloșene, maestrul Mircea Șerbănescu. Sunt gând la gând cu bucurie
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
din vasta sa colecție s-au publicat 1 , selectiv, doar câteva misive provenite de la oameni de litere și cercetători români și străini. Însă pentru elaborarea unei temeinice monografii a lui Artur Gorovei este necesară cunoașterea integrală a epistolelor acestuia trimise confraților săi de aici și din Europa. Revelatoare prin conținut și stil epistolar mi se par a fi misivele pe care tânărul Artur Gorovei i le trimite lui Titu Maiorescu, personalitatea cea mai însemnată și mai influentă a epocii sale. Titu
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
împreună cu Gregor Wagner; single-ul lor actual „The Piano Track“ se află pe prima poziție a topului de melodii realizat de prestigioasa revistă britanică „DJ Mag“ pe luna decembrie a anului trecut și este inclus cu regularitate în playlist-urile unor „confrați“ ca Pete Tong sau John Digweed. ZOLTAN VARGA din presa vremii acum... 100 ani „O nouă publicație timișoreană. La 15 ianuarie a.c. a apărut primul număr al publicației în limba germană «Bursa timbrelor poștale», editată de Asociația Filateliștilor din Timișoara
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
timp, un epistolograf din cei mai însemnați din literatura română postbelică. Inițiat, temeinic, în tainele literaturii epistolare, române și franceze, lector atent al discursurilor epistolare, Const. Ciopraga a scris și trimis un impresionant număr de scrisori unora dintre prietenii și confrații săi. Relevante, sub multiple aspecte, sunt și epistolele pe care i le-a trimis istoricului și criticului literar Teodor Vârgolici (n. 1930) care, în răstimpul 1969-1989, a condus cu autoritate și pasiune Editura Minerva, una dintre cele mai exigente case
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
unul ca mine, rezident pe viață al acelui ținut de verdeață și răcoare îndelung invocat într-un roman, având ca personaj principal un scriitor care a vrut să înțeleagă și să se facă înțeles și s-a izbit de cerbicia confraților săi... Realitatea de la Solitude însă, batjocorește pur și simplu ficțiunea. Ți se oferă tot confortul și ești plătit ca să scrii. Culmea, scrisul literar este socotit o muncă ce se cuvine plătită, prețuită, ocrotită. În afară că aici, spunea cineva, e
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
Trepte uitate, ce recuperează câteva poeme mai vechi (1915-1928), volumul reamintește înrudirea primelor versuri ale lui Alexandru Busuioceanu cu Poemele luminii de Lucian Blaga (pentru care eseistul din Figuri și cărți își manifestase marea admirație). Fără forță de expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
nu se pricep, groasă, din partea funcționarilor care administrează negustoria cu ficțiuni. Toți, deopotrivă, bifează acțiune după acțiune, și comédia merge mai departe. Que faire? Vorba ultimei secțiuni a breviarului, rien de rien. Din rendez-vous-urile impuse, fie cu cititorii, fie cu confrații, cu studenții ori cu autoritățile locale, cu gentilii finanțatori ai unui premiu oarecare, scriitorii nu câștigă cât pierd. Trebuie să răspundă la întrebări insipide, uneori agresive, să pozeze, să se prefacă interesa(n)ți. Și să încaseze, în plin, tirul
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
împotriva ocupantului sovietic, dar, pe de alta, acceptau îmbrățișarea propagandiș- tilor de căpetenie ai aceluiași tip de regim din România. Am polemizat pe această temă cu regretatul Vieru, chiar în paginile României literare. Prețuindu-l mult ca poet, spre deosebire de unii confrați dispuși a-l taxa drept depășit, provincial, etc., n-am ezitat a-i reproșa eroarea de tactică politică pe care a săvîrșit-o prin apropierea „fraternă” de un Adrian Păunescu ori de un Corneliu Vadim Tudor. Azi, obiectivul reîntregirii cu România
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
și din cele ale stângii critice. Vilar s-a apărat și i-a răspuns lui Sartre precizând că T.N.P. - siglă la care ținea atât de mult - „nu înseamnă «Teatru Național Proletar», ci «Teatru Național Popular»”. A fost deseori trădat de confrați, dar niciodată de un public pasionat, care nu la părăsit și l-a înconjurat cu căldura lui. Ca într-o veritabilă premoniție, una dintre primele imagini ale lui Vilar - actor la Sète - ni-l arată „răstignit pe cruce”. Cum am
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem. Opera sa complexă, variată, va rămîne în memoria confraților și cititorilor. Prin dispariția lui Alexandru George, literatura română suferă o gravă, ireparabilă pierdere.
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
am fost, nici domnia-voastră, nici eu, membri ai Academiei înainte de 1989. N-am râvnit pe atunci o atare „onoare”. Și dacă astăzi ne aflăm acolo unde era firesc să fim, avem oare dreptul să nu ne gândim și la acei confrați ai noștri, unii, cu siguranță, mai meritorii decât noi, care nu sunt membri ai celui mai înalt for științific și artistic din țară? Posteritatea ne va judeca foarte aspru, domnule președinte! Și dacă domnia-voastră dorește să-și asume acest risc
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4298_a_5623]
-
sănătos. Ajuns în fața persoanei mi-am prezentat cv-ul, am fixat un salariu, dându-mi-se și ceva de lucru pentru a doua zi, ca un fel de probă, deși aveam senzația că este o simplă formalitate. În stilul tonic al confraților de peste ocean mi-a propus să ne zicem pe nume, ceea ce în naivitatea mea credeam că este chiar un semn pentru a pune temelia unei cooperări excelente. Drăcușorul din minte îmi șoptea însă că americanoizii, cu grația cu care te
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
Federală, trebuie precizat. Oricum, viața era altfel decât aceea de unde naratorul venea și, ca altădată Codru Drăgușanu, precursorul de care îi place să amintească, descrie cu sentimentul exploratorului oameni și locuri, instituții, atmosfera așezărilor prin care trece. Își portretizează noii confrați sau pe unii români din exil pe care abia acum îi cunoaște deși îi știa mai demult. Întâlnirea unora îi confirmă imaginea pe care și-o făcuse despre ei înainte, a altora i-o dezminte. Între entuziasmări și dezamăgiri, naratorul
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
brandul intern. Și când brandul intern o duce rău, nici cel extern nu poate păcăli prea mult timp. Îmi place că autoarea n-a căzut în păcatul de a ignora terminologia internațională de specialitate (probabil că va fi "certată" de confrații de la catedră); în schimb a explicat-o și a oferit și o alternativă de traducere. Pentru a îndulci tonul academic, autoarea a selectat și a introdus citate și exemple nu numai relevante, dar și încărcate de frumusețe și de înțelepciune
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de Paradis își schimbă lesne direcția. Să revenim, însă, la cartea din 1905. Inteligența, dacă ne luăm după titlul primului capitol, se nutrește din iluzie. Iluzia puterii și-a însemnătății. Comedia statului care-și cinstește scriitorii, înfățișată solemn de cîte-un confrate cu darul numit de învățații Renașterii sancta simplicitas, e de ajuns ca breasla să tresalte. Cinic pe ici, pe colo, cu picioarele încă pe pămînt, Maurras o face să ia seama: "Demnitatea spiritelor stă în a gîndi, în a gîndi
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
morală, nu numai că ridică pana lui Jean-Jacques (precum Carol Quintul penelul lui Tizian - n.m.); că sărută urma rușinei și nebuniilor sale; dar îi imită toate îndrăznelile. Bunul plac al acestui om nu cunoscu granițe decît din partea oamenilor de litere, confrații și rivalii săi." Iluminismul a fost, spune Maurras, "dictatura generală a scrisului". Utopie. Revoluția Franceză, spune Maurras, purtîndu-i pică, s-a făcut cu declarații. Cu hîrtii. Napoleon, la rîndu-i, transformă volumele în cod de legi. Firește, Maurras, argumentînd frumos, exagerează
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
patriotică și ideologii de salon, par să spună că a și făcut-o. În al doilea imperiu, literații "patricieni" se lasă de scris. Literatura i-a adus sus, de unde pot să-i privească, ei, oamenii de acțiune în stat, pe confrații de ieri: "Dumneavoastră teoreticienii". Nimic, știm bine, nu e nou. Literatura, cea adevărată, se claustrează, și iată romantismul. Turnul de fildeș. Alternativa izolării este revolta, creșterea unei literaturi care, altfel decît la bunii clasici, nu mai apăra statul. Dimpotrivă. Încet-încet
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
rimează fără cusur cu cele din Privind viața: Se mai sfiește vreun bărbat, ca în romanele clasice, să privească o doamnă? Îl mai indignează și-l mai doare pe vreun scriitor de azi (ca pe alții din trecut) că un confrate înjură pe hîrtie și în lume? Nu, și nu! Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba". Desigur "foarte importantă" în această privire cochet "bătrînească" e disocierea dintre "cinstea sufletească" și "cinstea cu acte". Dacă ultima e în
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
s-ar schimba cumva, oricât timp ar trece. Iar clipa sosi: Căderea în lume. Dar și aici a fost o chestie... La Editura "Eminescu" cartea nu apărea. Valeriu Râpeanu, directorul, mă luase de-o parte și-mi spusese că doi confrați se opun la partid: Eugen Barbu și Paul Georgescu. Primul că romanul ar fi pro-comunist; al doilea că era pro-legionar. Amândoi dușmani de moarte, - înțeleși, fără să se înțeleagă, de fapt. N-am intervenit. Am așteptat. Romanul apare la "Cartea
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
tristă realitate. De altfel, îmi face impresia că, în zilele noastre, scriitori români și maghiari deopotrivă par să fie rodnici în scris, dar destul de slabi la citit. Nu se citesc nici românii între ei, necum să-i mai citească pe confrații lor maghiari. Și, din păcate, ignorarea aceasta e reciprocă. Împotriva acestei ignoranțe încercăm și noi să facem ce putem." Moshe Idel, inspirat și competent, îi închină lui Mircea Eliade un dosar substanțial ("Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica și literatura științifică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]