674 matches
-
mai strălucite generații de prozatori postbelici, daca nu cumva din întreaga noastră literatura modernă. Unii critici, printre care mă număr, au văzut în el liderul acestei generații extraordinare. Breban e romancierul prin excelență. Nu și-a făcut mâna, ca majoritatea congenerilor, cu nuvele. Abia în anii de dupa 1989, s-a dedulcit la memorii, la publicistica sau eseu (despre Nietzsche), dovedindu-se uneori un polemist redutabil, chiar dacă adesea nedrept. Ceea ce scrierile din urmă pierd în comparație cu românele este o anume obiectivitate pe care
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
deschide volumul, autorul își exprimă clar punctul de vedere asupra celor ce urmează: Îmi voi permite să încerc pe cât posibil a-mi exprima numai punctul meu de vedere, cu încrederea mărturisită în posibilitatea aflării unor interferențe cu fapta literară a congenerilor sau a acelora din generațiile următoare". Lectura cărții este simplificată prin concluzia ce se pune în fața cititorului încă din primul capitol intitulat sugestiv "Eu sunt chiriaș trecător". Topârceanu este tratat ca un "caz" (ceea ce și este de altfel), și anume
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
Sergiu." În lumea literară Sergiu Adam are un nume excelent, și pentru talentul lui de scriitor, și pentru moderația lui în relațiile de breaslă. Vîrsta, care pe mulți îi acrește, lui i-a adus o înțelepciune pe care puțini dintre congenerii săi o au. Preferințele lui se îndreaptă spre clasici, dar știe să se bucure și de experimentele tinerilor, fiindcă "Bătrîne, de unde știm noi că acești copii care încearcă și ei ceva nou azi, nu vor fi clasici poimîine?" Nu l-
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
abordarea culturii implică obligația considerării ambelor sale aripi majore, cea raționalistă și cea a spiritualității, în egală măsură reprezentative pentru efortul creator al omenirii, pentru, în ultimă instanță, alcătuirea ființei umane... Mutatis mutandis, Nae Ionescu rămîne o paradigmă pentru spiritele congenere, cu o înclinație spiritualistă: "Desigur, el nu mai poate fi "dascăl și arbitru", așa cum a fost pentru generația interbelică, comuniunea cu el nu se mai poate produce, însă și mediat de "texte", rămîne un ferment, un model de aventură ontologică
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
se contureze destul de clar. Meritul principal al eseului este moderația și prudența cu care, de altfel, face afirmațiile ce-i legitimează demersul analitic. Sesizând destule elemente care indică o oarecare sincronie, Lucia Țurcanu nu-i raportează pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România, scopul studiului ei fiind de altfel unul așa-zicând general-teoretic: "de a dovedi că, deși savant construită, poezia livrească nu pierde din emotivitate și plasticitate, pentru că livrescul produce, de fapt, un nou tip de sensibilitate, alimentată din
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
atunci l-am descoperit în grandoarea inteligenței lui, opera lui Eugen Ionescu ș.a.” (p. 9). Intervalul evocat este exact acela în care autoarea s-a făcut remarcată în primul rând ca poetă. Membră a selectului club din jurul revistei „Echinox,” alături de congeneri ca Petru Romoșan, Emil Hurezeanu sau Ion Mureșan, ea debuta chiar în 1981 cu un volum, Aduceți verbele, entuziast primit de critică (prima cronică fiind semnată chiar de Nicolae Manolescu). Avea să urmeze, doi ani mai târziu, în 1983, o
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
fiind "unul dintre cei mai mari tragici ai omenirii, egalul lui Eschil și Sofocle, al lui Dante și Shakespeare"9). Observațiilor criticului (valabile și astăzi, după mai bine de patru decenii de la publicare) le adaug, în replică, pe cele ale congenerului sau, căruia, se pare, îi scăpase cheia biblică necesară interpretării operei dostoievskiene (deși a fost supranumit de critică atee, printr-o ironie a soartei, "divinul critic"!). Idiotul păcătuiește, în viziunea lui G. Călinescu - întrucît despre el este vorba -, prin "delir
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
literari români, bătrâni, tineri etc. dorm pe ei cu grație, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social (sic!) al omului”. Lăsând la o parte faptul că Stoian G. Bogdan este el însuși un „produs” al criticii congenere, să vedem ce „cred eu”, adică, el, că „ar trebui să se înțeleagă prin idee estetică” și anume „o idee în lumina căreia artistul creează opere de artă care pledează pentru materializarea unei lumi sau materializează o parte din lumea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică a creatorului de acest tip, extrovertit prin simulare. Teatralitatea feerică a lui Emil Brumaru e congeneră cu cea minulesciană. Disociat de sine, poetul nu încetează a curta lumea. A o trata ca pe o compensatoare atracție. Din nou intervine o indirectitate, prin apelul la angeologie (întreaga poezie în chestiune e suprasaturată de îngeri, nu la modul
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
În zilele bune, burlesc. Totuși, oricât aș fi de aspru nu pot să nu-mi recunosc un merit în refuzul de a mă preface că nu văd. În acest sens, sunt un revelator al conștiinței noastre încărcate, conștiință pe care congenerii mei nu vor să și-o descopere, iar tinerii n-o bagă în seamă pentru că, prin vârstă, nu se simt implicați. Deși, nici acesta nu-i un semn bun. I-am sugerat Martei Petreu să scrie o carte despre intelectualii
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
Mircea Martin Laureatul din acest an al Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu" sparge cadrul generației sale, forțând intrarea într-o altă vârstă poetică. Mircea Dinescu a fost încă de la început un poet aparte, care nu semăna nici cu congenerii, nici cu înaintașii săi imediați. Poetului nu-i lipsește conștiința singularității sale și cred că astfel trebuie să interpretăm titlul debutului - Invocație nimănui, un volum ce nu pare traversat de influențe și nici, cu atât mai puțin, de anxietatea lor
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
cinematografului, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989), dispare tragic prin suicid titulara de atunci a rubricii de film de la România literare, Ioana Creangă - cel mai credibil liant transarhivistic al colectivului auctorial, cu nu mai puțin de cinci nume, toate dintre absolventele congenere ale secției filmologice de la IATC, cu excepția "veteranului", B.T. Rîpeanu. În hecatombă (sîntem obișnuiți cu ea în cinematografia românească, din 1914), se va pierde timpuriu și prima semnatară, alfabetic, a Micii enciclopedii, Doina Boeriu, iar o a treia contribuabilă, Rodica Pop-Vulcănescu
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
estetizează, teatral, misterioasa viață dublă. Hotel Universal e o narațiune fastuoasă și complexă, rafinată și enigmatică, vădind legături de sînge literar cu romanele fantast genealogice ale lui Alice Botez, cu proza lui Ștefan Agopian, dar și cu estetismul retro al congenerilor Filip Florian și Daniela Zeca- Buzura (cea din Demonii vîntului). „Vecinătatea” cea mai sesizantă îmi pare a fi totuși Pe Strada Mîntuleasa. Ca și în microromanul lui Mircea Eliade (și ca în Craii de Curtea- Veche), Simona Sora reușește să
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
apropiere de fascinantul Nae Ionescu, marșînd pe linia unui naționalism românesc în mediul „Cuvîntului”, ceea ce ar putea însemna fie o evitare de a-și asuma decis evreitatea, fie o dorință de asimilare, de „împămîntenire”, așa cum a devenit foarte vizibilă la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
rînd, povestea de dragoste: una între două femei; mai mult, textul include scene sexuale destul de explicite, atît de natură homo-, cît și hetero-, și o atitudine extrem de relaxată față de toate acestea. Firește, nu e de neglijat nici aproape-consumatul incest între congeneri, dinspre finalul romanului. Cum sîntem un popor (și mai ales o cultură) cu "înalte convingeri morale", cuvîntul pornografie e la o aruncătură de băț. Autoarea acestei recenzii l-a auzit deja pronunțat cu referire la această carte, mult mai repede
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
și interpretarea textelor. De exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea congenerilor săi, care însă tac, aflăm tot din Memorii. Eliade va interveni făcând o distincție între scriitorii care introduceau scene ale corporalității din rațiuni de logică internă a textului și “oportuniștii” care le introduceau într-o manieră vulgarizată, cu unicul scop
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea ofițerilor Stasi, concomitent cu vînarea intelectualilor care au colaborat cu regimul comunist. Așa se explică tenacitatea cu care Grass ia apărarea scriitoarei Christa Wolf, un simbol al disidenței est-germane în anii ‘80, despre care congenerii aveau să afle, cu tristețea de rigoare, că fusese informatoare Stasi între 1959 și 1962. Apoi, ca laitmotiv al cărții, același scepticism cronic față de unire: „Cu toate previziunile mele sumbre privitoare la RDG după uniunea monetară, totul este mai rău
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect, care ajunseseră la disperare în mlaștina lor”. Cerându-le iertare congenerilor, cam așa ne văd, în Epocă, pe noi. Citesc într-un „material” al Securității: „În luna martie a decedat. Față de cele de mai sus propunem scoaterea lui Turcea Daniel din SIG și clasarea la CID a materialelor fără menținerea în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
în frunte un fost informator dovedit al Securității. Asta nu-l împiedică totuși pe dl. Weber să facă parte dintr-o alianță cu dl. Bleahu. Care domn Bleahu numai informator al Securității nu poate fi considerat, mai ales de un congener care știe ce însemna să fii invitat în anii '50 la Securitate și să ți se ceară declarații. Logica dlui Weber nu e câtuși de puțin ecologică ca (sic!) să nu spunem mai mult. Liberalii, nici ei la înălțimea momentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
în lăuntrice ecouri. Diluările dispar progresiv, înlocuite de o concentrare cu personal sigiliu. Lirismul își reintră pe deplin în drepturi. Mai întîi, Aurel Rău își descoperă o vocație a privirii, devenite principal agent estetic. Se confirmă, printr-o atare manifestare congeneră cu cea a artiștilor plastici, acel "primat al vizualului", specific, conform lui Rene Huyghe, lumii moderne. Motivul cromatic devine resortul decisiv al unui poem: " Dacă vezi un miel alb - și eu am văzut - / vei avea un an bun // Era primul
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Georgeta Drăghici Virgil Mazilescu a fost un personaj fascinant al boemei bucureștene în anii '60'-70, despre care congenerii și mai tinerii săi admiratori de atunci își aduc aminte cu nostalgie și melancolie, și ca urmare a morții lui premature. Intrat în legendă, folclorizat, chiar cu bune intenții, Mazilescu a încetat să mai fie un autor citit. Pus deseori
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
niciodată nimic (regretatul Cristian Popescu nici n-ar mai avea cum s-o facă); sau, dacă totuși mai dau ceva la tipar, să aleagă edituri mici, provinciale, fără "acoperire națională". E un mod mai subtil de a-i concura pe congenerii deja intrați în sistem, schimbând centrul de comandă și omologare, deplasându-l înspre marginea lor specificatoare. O. Nimigean s-a gândit însă, în cele din urmă, că puțin mai multă vizibilitate nu e un inconvenient prea mare. După ce a tot
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Nórdica din Rio de Janeiro, 1994), precum și Scurtă istorie a literaturii braziliene (Ed.Allfa, 1997). Pe lângă faptul că a fost un mare scriitor, a avut și meritele unui „om de bunăvoință", care nu pregeta să laude și să recunoască valoarea congenerilor săi: importante revelații literare s-au produs prin intermediul lui, fie în cadrul rubricilor pe care le-a deținut în diverse publicații culturale braziliene, fie prin instituirea Premiului literar Walmap care îi datora totul - ca organizare, jurizare și „sărbătoare literară" - și care
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
Definiția e prea largă. Nu lasă să-i scape aproape nimic. Câți dintre poeții moderni se sustrag acestor două fatalități? Mai încolo, prefațatorul cade într-o nouă capcană. După el, Aurel Dumitrașcu ar fi un poet profund livresc. Care, spre deosebire de congenerii săi, n-ar face paradă de surse, ci le-ar folosi, inspirat, pentru „reglarea metabolismului” creativității (p. 9). Îmi vine să-ntreb iarăși câți dintre poeții moderni nu procedează la fel cu propriul flux. Din nou, Patraș o ia cam
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]