802 matches
-
Hamburg, 2002, p. 99. O astfel de opțiune era, deci, cu atât mai atractivă "în libertate". 3 În mod tradițional, în cadrul unei discipline școlare nu se vehiculează decât "cunoștințe reputate a fi conforme cu realitatea trecută și prezentă, dovedite academic, consensuale, extrase [din sfera] opțiunilor sau a chestionărilor politice". Vezi Nicole Tutiaux-Guillon, Is there a Basis for European Consciousness among French Students? The Results of Three Empirical Studies, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and Tomorrow. What Does
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ignore rezultatele cercetării științifice, optând masiv pentru mărturii personale, opere de ficțiune, anchete jurnalistice sau campanii mass-media pe tema istoriei "contemporane" (Jutta Sherrer, op. cit., p. 106). Studiile antropologice sugerează că, în anumite situații, se poate instala o tăcere grea dar consensuală asupra unei întregi epoci, acceptându-se doar referințe codificate, sublimate, la realitățile de odinioară. Într-un sat din Grecia, de exemplu, locuitorii evitau să vorbească deschis despre anii războiului civil eveniment considerat tabu, datorită asocierii sale cu regimul comunist -, dar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu invocarea rituală a unirii din 1859 (Ibidem, pp. 95-97). 50 Termenul reîntregire a cunoscut o anume popularitate, mai ales în formulări spontane, nu foarte atente la adevărul istoric, dar trimițând la o cultură istorică și o memorie identitară presupus consensuale. În general, mărturia este mai predispusă spre astfel de exagerări decât analiza istorică. Vezi, de exemplu, afirmația: "autorul însemnărilor [loc. col Grigore Niculescu] publicate mai jos a luat parte la războiul de reîntregire a României (1916-1919), căzând rănit (s.n. C.M.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
legături de concubinaj În văzul tuturor. În fond, mulți dintre ei Încearcă să substituie idealul matrimonial, pe care statutul celibatar li-l interzice, cu o legătură nelegitimă, adesea Însă permanentizată, realizând ceea ce, În termeni de specialitate, se numește o „uniune consensuală”. Un exemplu spectaculos este cel al protopopului Dănilă Pop XE "Pop" , din Cătina, decanul de vârstă al clerului greco-catolic, care, pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, trăia În mod nestingherit Împreună cu amanta sa, Tudora din Craifalău, sfidându-l pe episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe care îl transmit adulții tinerilor se găsește în ele decantat, redus la esențial și, într-o anumită măsură, purificat; pentru că publicațiile adresate adolescenților Tintin, Spirou etc., intenționează să aibă acces la un public vast și în consecință reflectă opinii consensuale; pentru că desenul îl constrânge pe narator să se alieze unei părți, într-un anume fel, să nu ascundă nimic în decor, fie acesta mulțime [de oameni] sau peisaj; pentru că povestirile de aventuri solicită o intrigă pasionantă și pentru că actualitatea este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
celuilalt. Noțiunea de conformitate, aparținând cavalerului de Méré, se regăsește în "schimburile confirmative" care corespund formelor de mulțumire și salutului cu care este necesar să încheiem o conversație nu doar ca o etapă finală, ci ca însăși finalitatea conversației. Idealul consensual pare să transpară din numeroasele scrieri pe tema conversației. Formele scrise ale dialogului, în schimb, considerate drept forme de compoziție textuală, ies din aria constrângerilor ritualice sau, în orice caz, putem cu greu acorda acestei constrângeri un loc de prim
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
său pentru marxism, socialismul din Europa de Nord nu manifestă decît un interes foarte limitat pentru teorie; el se caracterizează prin pragmatism și prin concret, termeni străini socialiștilor din Europa de Sud. Cu cît dreapta din țările Europei de Nord este mai consensuală și nonreacționară, cu atît cea din țările Europei meridionale este mai ideologică, antidemocratică și ostilă oricărei reforme. Aceste particularități explicate de istorie antrenează comportamente opuse în aceste două zone geopolitice. Alternanța este posibilă în Europa de Nord și mult mai dificilă în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialiste. Dezbaterile ideologice tranșante nu au fost singurul apanaj al țărilor din Europa de Sud, iar mișcarea muncitorească britanică a cunoscut și ea lupte politice violente. Clasele politice conducătoare ale Europei meridionale nu au deținut nici ele monopolul unei politici consensuale: să ne amintim de situația Marii Britanii din secolul al XIX-lea sau mai recent, de Germania, începînd cu 1933... Însă, chiar dacă această analiză conține cîțiva germeni de adevăr, ea nu trebuie, evident, considerată drept un model de reflecție politologică, ci
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Geneva a fost creată Uniunea Partidelor Socialiste ale Comunității Europene*, oficial admisă la Geneva de către Internațională ca organizație regională asociată. Sporindu-și apoi reprezentativitatea în așa fel încît să încarneze ansamblul forțelor socialiste din Europa, UPSCE caută să funcționeze strict consensual. Reproducînd în cadrul său diviziunile persistente în interiorul Internaționalei referitoare la construcția europeană, ea se dovedește incapabilă de a le depăși. De asemenea, în ciuda eforturilor unora, devine imposibilă pentru socialiștii comunitari elaborarea unui program comun cu ocazia alegerilor din Parlamentul European din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici la convergența intereselor. Pentru Putnam, această integrare este o variabilă care depinde de gradul de acord asupra opțiunilor și a procedurilor politice. În această privință, se pot distinge mai multe logici care se încrucișează și se combină: o logică consensuală, una competitivă și una coalescentă (Putnam, 1976, p. 115 passim). În societățile pluraliste occidentale, se observă, în general, un grad ridicat al consensului în privința regulilor jocului politic, implicând aptitudinea pentru negociere și compromis, toleranța față de opozanții politici, precum și disponibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reticențe, dat fiind că, în principal, este vorba despre „jocul lor” (Parry, 1969, p. 91). Totuși, adeziunea la procedurile stabilite nu împiedică manifestarea dezacordului asupra fondului. În termeni de preferințe politice, elitele occidentale sunt, în general, mai mult competitive decât consensuale. În Occident, membrii „clasei politice” sunt, înainte de toate, oameni de partid, iar aceștia sunt mult mai sensibili față de diferențele ideologice decât alegătorul obișnuit. Asta nu-i împiedică pe membrii elitei, atunci când societățile sunt divizate în tabere antagoniste, să se străduiască
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de conduită politică formale și informale, ca și acordul asupra valorii instituțiilor politice existente. Servindu-se de aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe lucrările lui Sartori, autorii disting trei configurații importante de elite naționale: elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără restricții pentru dominație. Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual atunci când integrarea structurală este cuprinzătoare: rețelele de comunicare și de influență care se suprapun și se articulează (overlapping and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte, pot fi clasificate după un continuum mergând de la extrema dezbinării la monolitismul extrem. De la situații de tipul celei din Liban până la cele de unificare consensuală de tip suedez, unificarea ideologică este reprezentată de statele totalitare (ibidem, p. 155). Interesul major al configurațiilor propuse de Field și Higley este că ele pot fi puse în raport cu tipuri de regimuri politice. În această privință, autorii fac deosebirea între
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influență politică. Puterea executivă este exercitată în secretul deliberărilor unui mic grup de lideri ai regimului. Formulate aceste considerații, putem asocia fiecare configurație a elitelor naționale unui anumit tip de regim. Elita dezbinată trebuie asociată unui regim instabil, cea unificată consensual trebuie asociată unui regim reprezentativ stabil, iar cea unificată ideologic unui regim nereprezentativ stabil. Elitele cu orientare locală sau cu orientare cosmopolită La originea dihotomiei local/cosmopolit s-au aflat cercetările întreprinse sub conducerea lui Robert Merton la Rovere, un
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se poate produce în două moduri. Primul este aranjamentul dintre elite, prin care cele aflate în conflict endemic își reorganizează relațiile și negociază compromisuri asupra celor mai importante puncte aflate în dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu analiza sa; vezi Blauner, 1987; Richardson, 1994). Ca și Mishler (1990), Rogers și colaboratorii săi (în curs de apariție), nici noi nu ne referim direct la valoarea de adevăr a studiului narativ, dar credem că un proces de validare consensuală - mai exact, împărtășirea punctelor de vedere și a concluziilor obținute întregii comunități de cercetători și altor persoane informate și interesate de subiect - are o importanță crucială în analiza narativă. S-au spus multe în această carte despre importanța dialogului dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
natură pur calitativă, cu alte cuvinte, constau în judecăți care nu pot fi exprimate în ierarhii și cifre. Domeniul cercetării narative ar trebui - și poate - să lupte în continuare pentru o mai bună practică, așa cum s-a stabilit prin evaluarea consensuală; cu toate acestea, prin însăși natura sa, rezultatele obținute nu pot fi reduse cu nici un chip la simple formule sau valori numerice. Pentru a recapitula cele spuse mai sus și, de altfel, pe parcursul întregii cărți, afirmăm cu tărie că există
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o lungime de aproximativ 90 kilobaze (kb). Regiunea codantă conține 8 exoni. Au fost descrise mai multe subtipuri de ARN pentru receptorul androgenic în organismele eucariote. Receptorul androgenic este exprimat în majoritatea țesuturilor umane. Promoterul receptorului androgenic nu prezintă secvențele consensuale TATA sau CAAT dar conține elemente responsive pentru cAMP și pentru numeroși factori de transcripție ca SRY, SF1, receptorul estrogenic, factorul de transcripție nucleară NFkB, ca și pentru însuși receptorul androgenic. Aceste elemente responsive modulează transcripția receptorului androgenic [3]. S-
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
de la o corecție a sistemului existent în țara noastră. "Proporționalul exprimă, într-o măsură mai apropiată de realitate, preferințele cetățenilor cu drept de vot. Majoritarul permite conturarea unei majorități politice direct de la urne. Trebuie să știm ce vrem: o guvernare consensuală, căreia îi este specific sistemul proporțional, sau o guvernare monocoloră, specifică sistemului majoritar", a explicat Cristian Preda. El a accentuat faptul că sistemul proporțional este preferabil în cadrul societăților omogene cultural, cum este a noastră, unde nu există clivaje 247. În
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
prezent nu sunt întrunite condițiile necesare fuziunii. Caracterul conflictual al relațiilor președintelui Băsescu cu PNL, contradicțiile de fond între viziunile constituționale ale PNL și PD, ca și numeroasele dispute din interiorul Alianței, la nivel central și local, subminează grav baza consensuală a acesteia, cu atât mai mult a unei potențiale fuziuni. PNL consideră că premisele fundamentale ale fuziunii sunt baza doctrinară asumată în comun și buna colaborare în Alianță, precum și buna colaborare cu președintele Traian Băsescu. În condițiile în care aceste
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
al șefului statului, iar Parlamentul are decizia finală de acordare a votului de încredere pentru guvernul propus de premierul desemnat; invers spus, nici președintele, nici Parlamentul nu numește, separat, Guvernul, ci o fac numai împreună. Așadar, norma constituțională este una consensuală. Problema este că viața politică românească postcomunistă a debutat și s-a dezvoltat ca una profund conflictuală. Dovadă, iată, chiar istoria "Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD". Faptul că, pe de altă parte, Traian Băsescu considera actul constituțional al suspendării președintelui
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
al acțiunii politice a Alianței l-a reprezentat acutizarea caracterului conflictual al politicii românești. Viața politică din România postcomunistă a avut mereu un caracter conflictual, și asta în ciuda faptului că datele constitutive ale sistemului politic ar indica un comportament politic consensual, însă este dincolo de orice îndoială că prestația Alianței a cimentat convingerea că politica înseamnă conflict. Și cine ar mai crede altfel, din moment ce, nu-i așa, după 2004 politica românească și-a avut modelul în conflictul dintre președinte și premier, în
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
ca pasibilă, cel puțin teoretic, de patru accepțiuni: (a) modalitate practică de intervenție într-un diferend, (b) procedură de gestionare a unui conflict, (c) procedură parajudiciară de soluționare a unui litigiu sau (d) ideologie de pacificare socială pe o bază consensuală și negociată. (a) În prima accepțiune, medierea răspunde cel mai bine nevoilor sociale de bază, ca modalitate practică de intervenție într-un diferend între două sau mai multe părți în conflict, pentru a depista un minimum de numitori comuni care
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]