1,866 matches
-
plăcut să trăiești în mijlocul unor oameni atât de amuzanți. În țara lui copy-paste Limba folosită în comunicarea prin computer este una alterată de condițiile specifice. În primul rând este un limbaj destinat citirii și nu auzirii. De aceea șirurile de consoane făra vocală sau absența diacriticelor nu deranjează pe nimeni! Există diferențe fundamentale între trei jargoane utilizate în comunicarea prin mediul electronic: limba e-mailului, a chatului și a convorbirii paralele cu alte activități. Prima e mai ceremonioasă, e un fel de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
este prima dată când sunt puse în evidență aceste diferențe în lucrări de specialitate. Astăzi se știe, de exemplu, că 90% dintre fete sunt mai bune ca băieții în distingerea sunetelor simple ale limbajului, ca secvențele de vocale și de consoane (Block, Arnott, Quigley și Lynch, 1989). Femeile se bâlbâie de 2 până la 4 ori mai puțin decât bărbații (Halpern, 1992; Tallal, 1991). Bărbații fac de asemenea mult mai multe pauze în discursurile lor și le punctează cu mai multe „ăăă
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
în fine, între două tipuri de relații: sistemul sociologic al alianțelor și cel biologic al rudeniei. Pentru Claude Lévi-Strauss exogamia și limbajul au aceeași funcție fundamentală: comunicarea cu celălalt. Preluînd din fonologie modelul triunghiului vocalelor (a.u.i.) sau al consoanelor (p.k.t.), Lévi-Strauss propune celebrul "triunghi culinar" în 1967 (în "L'arc" no 26) ca transformare culturală a crudului în fiert și ca transformare naturală a crudului în putrezit: crud preparat putrezit Sistemul opozițiilor binare se citește în această
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Comunicarea scrisă Procesul scrierii Organizarea textului scris. Scrierea caligrafică (actualizare). Așezarea corectă În pagină: plasarea titlului, folosirea aliniatelor (actualizare). Părțile componente ale unei compuneri (introducerea, cuprinsul, Încheierea). Ortografia și punctuația. Scrierea corectă a cuvintelor. Scrierea corectă a cuvintelor care: conțin consoana m Înainte de p sau b (actualizare) Scrierea corectă a cuvintelor care conțin diftongii oa, ea, ia, ie, ua, uă (fără terminologie), a celor care conțin â și Î (actualizare). Scrierea corectă a cuvintelor Într o, Într un, dintr-o, dintr-
DESPRE EDUCAȚIA INTEGRATĂ A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionela BĂRBUŞ, Carmen-Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2143]
-
despre textul literar. Formularea În scris a răspunsurilor la Întrebări. 3. Elemente de construcție a comunicării Lexicul Cuvântul (actualizare). Cuvintele cu formă diferită și sens asemănător (actualizare). Cuvintele cu sens opus (actualizare). Noțiuni de fonetică Sunetul și litera. Vocalele și consoanele. Scrierea și pronunțarea cuvintelor care Încep cu e (pronume personale, verbul a fi). Scrierea și pronunțarea cuvintelor care cuprind diftongi. Scrierea și pronunțarea cuvintelor care conțin vocale În hiat: ee, ii, (fără terminologia dată) și a cuvintelor care conțin x
DESPRE EDUCAȚIA INTEGRATĂ A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionela BĂRBUŞ, Carmen-Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2143]
-
substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină /...alină). - Rima imperfectă, numită și asonanță, constă în diferențe de sunete (de obicei consoane) în segmentele acustice care formează rima (Și pentru cine vrei să mori? / Întoarcete, te ndreaptă / Spreacel pământ rătăcitor). - Semirima reprezintă un model combinat între versul clasic și cel modern, constând în alternanța versurilor albe cu versuri rimate încrucișat (abcb/1
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ei, reprezintă o ramură a istoriei culturale. Așa cum proceda și Croce, Vossler repudiază metoda de lucru și concluziile neogramaticilor pe care îi identifică cu pozitiviștii. Astfel, arată el, se susține că dispariția flexiunii nominale latinești este o urmare a căderii consoanelor finale și, de aceea, vechea franceză și vechea provensală, care au păstrat pe -s final pînă în secolul al XIV-lea, cunosc pînă atunci distincția între cazul subiect și cazurile oblice. Se pune însă întrebarea de ce limba spaniolă, care păstrează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de modificare a sunetelor, mai ales în transformările pe care le suferă o limbă cînd este adoptată de un popor (cum este cazul adoptării latinei de către populațiile cucerite de romani), și în timbrul vocalic care însoțește în mod necesar rostirea consoanelor (timbrul vocalic implicit, cum a fost denumit de G. Ivănescu). Philippide admite opinia lui Saussure, potrivit căreia nu există un raport necesar între comunitatea de rasă și comunitatea de limbă, dar susține că aceasta nu exclude posibilitatea ca trăsăturile specifice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistem cazual bine reprezentat de desinențe, avea deseori și posibilități de a exprima valori precum cele de genitiv sau de dativ cu ajutorul prepozițiilor și cu substantivul în cazul ablativ. Cînd sistemul desinențial s-a dezorganizat prin pronunțarea slabă (sau nepronunțarea) consoanelor finale, a căpătat importanță primordială și s-a generalizat exprimarea raporturilor cu ajutorul prepozițiilor, care a devenit caracteristică pentru tipul romanic. Prin urmare, pentru a realiza anumite explicații, este greu de evitat încercarea de a afla cum au fost înlocuite faptele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alfabetică în următoarele șiruri de litere: Testul nr. 2, al cărui autor este elevul Rusu Ioan din anul III A, cere elevilor să sublinieze litera "m" atunci când se află între două vocale și litera "e" atunci când se află între două consoane. Testul nr. 3, autor elevul Simion Tiberiu din aceeași clasă, cere elevilor să sublinieze numerele alăturate aflate în ordine crescătoare din 2 în 2. Înainte de aplicare, fiecare probă a fost exemplificată și explicată. În efectuarea probelor s-a permis elevilor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
însă că doar 10% din informația transmisă este comunicată prin limbă. Alături de semnele lingvistice, în comunicare intervin elementele paraverbale și cele nonverabale. Elementele paraverbale sunt formate din ansamblul sunetelor nearticulate, deci ansamblul emisiilor vocale percepute auditiv - altele decât vocalele și consoanele, care se combină pentru a constitui semnele lingvistice. În categoria elementelor paraverbale intră variațiile de intensitate ale tonului, înălțimea, viteza vorbirii, colorarea afectivă a unor enunțuri (milă, ură, dispreț, interes, neliniște etc.), lungimea pauzelor. Acestea transmit informații legate de procesarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fără a-și exprima clar o opinie, performează acte de vorbire expresive atenuate (spun Bine! în loc de Fantastic!, Nu foarte bine... în loc de Groaznic!), pe când arabii folosesc un număr mare de procedee gramaticale pentru emfatizarea aserțiunilor (cum ar fi sufixe, repetiții, repetarea consoanelor sau a vocalelor etc.). În situații de comunicare date, unele culturi preferă actele de vorbire directe (de pildă, Închide geamul, te rog! - în cultura poloneză), altele preferă actele de vorbire indirecte literale (Poți să închizi geamul, te rog? - în cultura
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ulterioară. Această descoperire, făcută de către teologul protestant Cappellus, a zdruncinat grupul celor care susțineau inspirația deplină a textului ebraic al Vechiului Testament și care se temeau că oamenii se vor îndoi cu timpul nu numai de vocale, dar și de consoane. Cu toate acestea, Cappellus a mers mai departe, în 1650, compunând un răspuns în apărarea punctelor de vedere protestante împotriva acuzațiilor aduse de Morinus, în care formula câteva principii fundamentale pentru alegerea celui mai bun text. Cappellus era ferm convins
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai departe, propunând metoda de investigare internă 1. Prin compararea Psalmului 17 și a pasajului 2 Rg. 22, Ringrenn a identificat patru tipuri de variante: 1. variante ortografice, care apar în cursul procesului de copiere; 2. diferite vocalizări ale acelorași consoane; 3. variante gramaticale și stilistice, expresie a revizuirilor textului sau a diferențelor dialectale ale limbii ebraice; 4. variante cauzate de simpla uitare a unor cuvinte, în procesul transmiterii prin tradiția orală 2. 1.2. Principalele teorii referitoare la originile textului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cuvintele diferitelor cărți ale Bibliei; de fapt, Talmudul ne spune că această activitate era una dintre principalele lor obligații. „Bătrânii se numeau Soferim pentru că numărau orice literă a Torei. Ei spuneau că w din cuvântul /wjg (Lev. 11,42) este consoana situată la jumătatea Torei 2, ?âîîrd (Lev. 10,16) este cuvântul situat la jumătatea Torei, iar Lev. 13,33 versetul de la jumătatea Torei.”3 Toate acestea au rolul de a demonstra preocuparea timpurie a scribilor de a transmite cu acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pronunție a fricativului „k” și a guturalului „x”. 3. În cazul scrierii de mână, adesori se întâmplă ca cel care scrie să inverseze literele. Astfel, în loc de „mai” poate să scrie „mia”. Textele Vechiului Testament abundă în exemple de inversare a consoanelor. În textul ebraic de la Is. 21,4, citim p?n, „noapte”, „zori”, însă Septuaginta traduce yuc» care ne duce cu gândul la ?pn. 4. Omiterea de către copist a unor litere, cuvinte sau fraze, din cauza unor similitudini apropiate se numește haplografie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
despărțire a cuvintelor sunt prezente încă din secolul al VIII-lea î.Hr., după cum dă mărturie inscripția de la lacul Siloam. Cu toate acestea, este de la sine înțeles că unele cuvinte erau scrise atât de apropiat, încât un copist putea lua anumite consoane drept cuvinte de sine stătătoare sau putea împărți altfel propozițiile. De cele mai multe ori, astfel de greșeli puteau fi identificate prin compararea unor traduceri mai vechi, însă în unele situații doar cu foarte mult noroc se putea ajunge la un text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
stătătoare sau putea împărți altfel propozițiile. De cele mai multe ori, astfel de greșeli puteau fi identificate prin compararea unor traduceri mai vechi, însă în unele situații doar cu foarte mult noroc se putea ajunge la un text mai bun în urma rearanjării consoanelor. 8. Obiceiul scribilor de a adăuga scurte note între liniile textului (pentru a arăta că sunt întru totul de acord cu cele relatate în textul de bază), sau pe margini (pentru a sugera anumite îmbunătățiri) a determinat anumite modificări în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
copiază texte biblice asupra acestor greșeli. Capitolul Sabbath (103b) conține un midraș la Deut. 6,9: „Și le vei scrie (cuvintele Legii) pe stâlpii casei tale și pe porțile tale”. Înțelepții iudei au interpretat mtbtk, „și le vei scrie”, împărțind consoanele în așa fel încât au format două cuvinte: mt btk, „scriere perfectă”: textul Torei trebuie scris perfect 1. Copiștilor li se spune de asemenea că multe litere seamănă între ele, ceea ce trebuie să îi determine să citească foarte atent textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
moderne ale Vechiului Testament fiind în principal rezultatul muncii masoreților din Palestina. Întrucât un foarte mare număr de cuvinte se putea citi în mai multe feluri, vocalizarea avea rolul practic de a indica, cu precizie, modul în care trebuie citite consoanele. În iudaism au existat discuții aprinse legate de originea vocalizării: în timp ce unii susțineau că este vorba de o inovație, așa cum rezultă din spusele lui Simha, în cartea de rugăciuni Mahzor Vitry (sec. al XII-lea), karaiții erau de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
este că în timp ce sistemul de vocalizare sirian se baza pe șapte semne provenind din litere grecești, sistemul babilonian, în prima sa fază, se baza pe șase semne vocalice provenind din litere ebraice 2. În ambele cazuri, vocalele-semn sunt plasate deasupra consoanelor, în partea stângă, motiv pentru care acest sistem de vocalizare se numește supralinear 1. În cadrul primei etape, vocalele erau redate prin două tipuri de semne: - tipul babilonian obișnuit, constând din anumite linii ce își au originea în litere, deasupra cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dau mărturie asupra faptului că doar cele mai importante vocale erau redate prin puncte, dagheș, rafé și mappiq lipsind întru totul. Etapa a doua a sistemului de vocalizare, cea complicată, prezintă trăsături net diferite de prima. De data aceasta, patru consoane ale alfabetului ebraic: a, w, y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sistemului de vocalizare, cea complicată, prezintă trăsături net diferite de prima. De data aceasta, patru consoane ale alfabetului ebraic: a, w, y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai probabil din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de tranziție, de la prima etapă la cea de-a doua nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
trăsături net diferite de prima. De data aceasta, patru consoane ale alfabetului ebraic: a, w, y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai probabil din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de tranziție, de la prima etapă la cea de-a doua nu prezintă uniformitate, manuscrisele existente având vocalizări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de vocalizare și de accentuare. Scopul acestor masoreți era probabil acela de a păstra, cu ajutorul vocalelor și al punctuației, cât mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah sinagogii din Cairo, text ce a fost copiat, vocalizat și înzestrat cu toate celelalte semne masoretice în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]