1,852 matches
-
prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar vocalele sunt evitate aproape sistematic, cel mult semivocalele fiind notate alături de consoane), lucru care nu ridica probleme vorbitorilor nativi ai limbii. Însă pe măsură ce textele au trebuit să fie puse la dispoziția unor persoane străine de limba în cauză, problema
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar vocalele sunt evitate aproape sistematic, cel mult semivocalele fiind notate alături de consoane), lucru care nu ridica probleme vorbitorilor nativi ai limbii. Însă pe măsură ce textele au trebuit să fie puse la dispoziția unor persoane străine de limba în cauză, problema notării vocalelor s-a impus treptat. Același semn cu cel fenician este pe
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
clasică "lax, lactis") - rom. "lapte", it. "latte"). În română, se remarcă un număr de adaptări ale vocalei: „A-” privativ provine din „ņ” indo-european, prefix negativ, realizat în greaca veche fie ca „a-”, fie ca „an-” - forma „a-” e prezentă înaintea consoanelor, iar „an-” înaintea vocalelor. Din φονη (grc. „voce”), limba română păstrează „afon”, iar din αλφάβητος (grc. „alfabet”) vom avea „analfabet”. De regulă, particula semnifică absența. Sub această formă, „a” provine din prepoziția latină „ad” (lat. „la”, „spre”, „către”). În limba
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
dialectul cu șuierături ("sziszegő dialektus") sau dialectul de Nord ("északi csángó dialektus") în lingvistica maghiară, deși este vorbit și de un mic grup al ceangăilor de Sud. Termenul "dialectul ceangău cu "s"" provine din faptul că dialectul vechi conține o consoană "s" care în limba maghiară nu mai există și se diferă de consoana "sz" (care se folosește și în acest dialect) și stă de obicei în locul unui "ș" (s) unguresc. Dialectul vechi ceangău este cel mai greu de înțeles și
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
lingvistica maghiară, deși este vorbit și de un mic grup al ceangăilor de Sud. Termenul "dialectul ceangău cu "s"" provine din faptul că dialectul vechi conține o consoană "s" care în limba maghiară nu mai există și se diferă de consoana "sz" (care se folosește și în acest dialect) și stă de obicei în locul unui "ș" (s) unguresc. Dialectul vechi ceangău este cel mai greu de înțeles și pentru maghiarii vorbitori de limbă română (de exemplu pentru transilvăneni), deoarece, pe lângă preluările
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
"Vocale". "Diftongi". Nota: Analiză din Cornel Lupea- "Racovița, Monografia unei străvechi așezări sibiene", 1995 "Consoane". "Paletizarea consoanelor". Nota: Analiză din Cornel Lupea- "Racovița, Monografia unei străvechi așezări sibiene", 1995 "Substantivul": vocala e din finalul unor substantive trece în ă, apărând forme ca : cucuruză, ogoară, capiță, frunză, gainușă, păpușă, etc. "Articolul demonstrativ" se întrebuițează sub formele
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]
-
"Vocale". "Diftongi". Nota: Analiză din Cornel Lupea- "Racovița, Monografia unei străvechi așezări sibiene", 1995 "Consoane". "Paletizarea consoanelor". Nota: Analiză din Cornel Lupea- "Racovița, Monografia unei străvechi așezări sibiene", 1995 "Substantivul": vocala e din finalul unor substantive trece în ă, apărând forme ca : cucuruză, ogoară, capiță, frunză, gainușă, păpușă, etc. "Articolul demonstrativ" se întrebuițează sub formele: ia, iel
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]
-
numai în paharul lui Péter, ci și în al meu!”) și se pot construi cu postpoziții: "A kocsimmal a tiétek mögé állok" „Îmi parchez mașina după a voastră”. Formele lor: Observații: Pronumele demonstrative pot primi aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n" la acuzativ: Ilyet ne
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
meu!”) și se pot construi cu postpoziții: "A kocsimmal a tiétek mögé állok" „Îmi parchez mașina după a voastră”. Formele lor: Observații: Pronumele demonstrative pot primi aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n" la acuzativ: Ilyet ne mondj!" „Nu spune așa ceva!”, Olyat akarok" „Vreau unul/una
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
a tiétek mögé állok" „Îmi parchez mașina după a voastră”. Formele lor: Observații: Pronumele demonstrative pot primi aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n" la acuzativ: Ilyet ne mondj!" „Nu spune așa ceva!”, Olyat akarok" „Vreau unul/una ca acela/aceea”. Formele acestora sunt: Observații: Forme: Observații
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n" la acuzativ: Ilyet ne mondj!" „Nu spune așa ceva!”, Olyat akarok" „Vreau unul/una ca acela/aceea”. Formele acestora sunt: Observații: Forme: Observații: Majoritatea pronumelor nehotărâte se construiesc cu elementele prime de compunere "vala-" sau "né-", cele mai multe având ca al
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
și a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. Sunetele nu șunt toate la fel de afectate. Cele mai frecvent afecate șunt cele care apar mai tarziu în vorbirea copiilor: vibrantă r, africantele c,g,ț și siflantele s, z, șuerătoarele s, j, consoanele b, d, ț, m, n, dintre vocale a, e, u. Dislalia este cea mai frecventă tulburare de vorbire ce constă în abaterea de la pronunția obișnuită, de la vorbirea standard. În unele cazuri, dislalia se manifestă prin neputința emiterii unor sunete sau
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
sau parțială, cînd apar deteriorări numai la nivelul anumitor sunete, și alta generală sau polimorfa, cînd sînt alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeași pondere, deoarece și în vorbire unele au o frecvență mai mare în raport cu altele. Consoanele sînt mai des afectate comparativ cu vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tîrziu în vorbirea copiilor și care necesită pentru emitere mișcări de mai mare finețe a aparatului fonoarticular (cum sînt vibrantă r, siflantele s-z, șuierătoarele s-
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
ca în Ardeal. Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
germană sau engleză, iar pe malul stâng, rusesc și sovietic timp de 154 de ani, sunt mai mult de origine răsăriteană provenind din limbile rusă sau ucraineană. Cea mai proeminentă diferență între graiul moldovenesc și limba literară constă în palatalizarea consoanelor "ș", "ț" sau "j" în limba literară „ausbau”, spre deosebire de pronunțarea tare a consoanei în graiul moldovenesc „abstand”. Astfel conjuncția "„și”" sau pluralul substantivelor terminate în "ș", "ț" sau "j" iau în limba „ausbau” forme precum "„mătase”", "„ostași”", "„praji”", "„seară”", "„soldați
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
de ani, sunt mai mult de origine răsăriteană provenind din limbile rusă sau ucraineană. Cea mai proeminentă diferență între graiul moldovenesc și limba literară constă în palatalizarea consoanelor "ș", "ț" sau "j" în limba literară „ausbau”, spre deosebire de pronunțarea tare a consoanei în graiul moldovenesc „abstand”. Astfel conjuncția "„și”" sau pluralul substantivelor terminate în "ș", "ț" sau "j" iau în limba „ausbau” forme precum "„mătase”", "„ostași”", "„praji”", "„seară”", "„soldați”", "„și”", "„zeamă”" iar în graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
ce" arată și obiceiul subdialectal, dar nu regulat, de a reduce "e"-ul surd la "i". În mai multe cuvinte de sorginte latină, în care [d] a devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
de panoptic. Mai mult, viața este organizată pentru a promova o eficiență productivă maximă a sistemului, în conformitate cu teoriile lui F.W. Taylor. Oamenii mărșăluiesc laolaltă, purtând haine identice și sunt apelați pe baza indicativelor. Masculii au numere impare, precedate de consoane, în timp ce femeile au numere pare, precedate de vocale. D-503, un matematician, este inginerul șef al proiectului de construire al INTEGRALEI, o navă spațială care va duce "marea roată a logicii" pe alte planete și va ajuta Statul Unic să
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
vs. vocale semiînchise”. Astfel, ĕ scurt devine [ɛ] semideschis, ē lung > [e] semiînchis scurt, ŏ scurt > [ɔ] semideschis, iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lung > [e] semiînchis scurt, ŏ scurt > [ɔ] semideschis, iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mod. "chétif" „plăpând, firav”, > *[kaxsa] > fr. mod. "caisse" „ladă”. Vocala [y] exista în limba galilor și s-ar putea ca franceza să o fi moștenit din aceasta, ca și limba bretonă, cea occitană și cea francoprovensală. Limba galilor avea și consoana africată [t͡s], care va evolua în [s]: galică *[t͡sukka] > fr. mod. "souche" „buturugă”. Fărâmițarea teritorială a latinei s-a accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]