829 matches
-
Străinul îmi părea atât de extraordinari încît mai protestai puțin. El observa aceasta și-mi zise: - Va aduceți aminte, părinte, de mine, sau nu? Numele meu e Lejonswardy și cadavrul ce o să se așeze în camera îngustă e acela a consoartei mele. Eu am o cheie, cer însă și pe cealaltă; îmi veți refuza dar și acuma? Îi dădui cheia și, chiar fără un cuvânt de mulțămire, alergă în jos. Eu însă mă reîntorsei în camera mea și căutam afară în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă iubită și cu copiii-ți într-o seară lină, de mulțămești lui Dumnezeu pentru fericirea-ți, sau îngenunchi înainte patului lor de moarte. În cazul întîi ești {EminescuOpVIII 568} fericit, în cazul al doilea doborât de durere, însă în amândouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numiți voi înțelepții? Eu vorbeam de Iulia mea; nu o cunoști, cu toate că a fost așa de îndelung din enoria d-tale; era aceea care fu adusă atunci în seara când vă văzui pentru întîiași dată, la d-voastră, e[ra] consoarta mea, și domnia-ta să nu-ncerci de-a-mi lua prin raționamînt o credință care mi s-a făcut atât de necesarie. Contele se așeză pe-un jeț și începu astfel narațiunea sa: - Casa baronului Lindespare, în Stockholm, era, în timpul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toate astea nemica estraordinariu nu strica armonia întregului. De aceea nu se observa abondanța, totul era așa de nesilit și vărsat din întregul. Numai dacă discompuneai luxul casei vedeai că e lux. Baronul era de mulți ani văduv; pe consoarta sa, o născută spaniolă, nu o văzusem neciodată; însă ea lăsase o fiică frumoasă și dulce, un amestec din roza înflăcărată a sudului și din neaua nordului. Ea era zâna locului și sute rivalizau pentr-un surâs de pe buzele ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o văzusem neciodată; însă ea lăsase o fiică frumoasă și dulce, un amestec din roza înflăcărată a sudului și din neaua nordului. Ea era zâna locului și sute rivalizau pentr-un surâs de pe buzele ei. Aceea era Iulia, ea deveni consoarta mea. Eram uniți de o jumătate de an și aveam o locuință deosebită, însă, la fiecare soarea, Iulia trebuia să fie la tatăl ei, spre a face onorile de primire. În una din zile societatea era mai numeroasă decât totdeuna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l influințează șerpii mari asupra victimelor lor. Socrul meu se apropie de mine. - Cine-i omul acela-n negru? întrebai. - A! răspunse bătrânul, mai că aș fi uitat de-a i te recomanda; e-un spaniol, ca și răposata mea consoartă; vină! Îi urmai și în curând stam înaintea acelui om curios. - Căutați, don Caldero! începu socru-meu, aici am onoarea a vă prezenta pe ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe cuvinte din datorie cătră socru-meu, care se depărtă de la noi. - Domnia-voastră, domnule conte, sunteți, judecând după aceea ce pot vedea, cel mai fericit consoarte din Suedia rece, îmi pare bine de-a fi făcut cunoștință cu d-voastră, zise don Caldero. V-am observat demult și aveam intențiunea de-a vă afla numele, fiindcă păreți, ca și mine, a nu lua seama numai la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Până la proba contrarie, este greu de crezut că într-un moment deosebit de tensionat din evoluția relațiilor dintre România și marile puteri la Conferința de pace de la Paris, într-o perioadă în care la Budapesta regimul bolșevic era în continuare atotputernic, consoarta suveranului României să se fi gândit la un proiect atât de tenebros și chiar să fi lansat ideea în circuitul diplomatic european. Oricât de imaginativă și ambițioasă ar fi fost regina Maria, pare cu totul improbabil ca ea să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atunci când bărbatul arată o preferință marcantă față de una dintre soții. Într-o asemenea societate funcționează în general reguli care acordă un tratament egal soțiilor (timpul petrecut cu ele, darurile oferite etc.). Când soțul petrece mai multe nopți cu una dintre consoarte, celelalte se revoltă și se pot chiar solidariza în nemulțumirea lor. Dar inclusiv în căsătoriile monogamice femeile au motive să fie geloase. Aceasta deoarece bărbații sunt înclinați mai mult spre adulter. Explicația devenită comună în sociobiologie (vezi și Iluț, 2000
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
masculilor legată de gelozie tot în spirit sociobiologist: programați să-și reproducă genele prin urmași, ei sunt foarte atenți ca nu cumva partenerul să „calce strâmb” și copiii să nu fie ai lui. Ca și în lumea animală, își păzește consoarta cu toate mijloacele de rivalii masculi. Interpretările sociobiologiste sunt fragile în fața realității că gelozia, atât la femei, cât și la bărbați, diferă enorm de la cultură la cultură. Ele nu pot explica această variabilitate, dar nu înseamnă că sunt total eronate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ales defecte și apucături, întâmplări neplăcute, uneori tragice. Relatările sunt în cheie voit hilară, oscilând între comedie și dramă, mai ales când e vorba de isprăvile femeilor și de bărbații încornorați care se resemnează găsind explicații și scuze pentru infidelitatea consoartelor. Naratorul, în general doar martor sau confident, își povestește și propriile „aventuri” sentimentale, mai degrabă ridicole, în ton cu celelalte întâmplări. După o experiență dezagreabilă în mișcarea socialistă, ziaristul Nichita din „romanul” Camioneta verde (1935) intră în „partidul agrarian” și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
lui Grigore I Ghica, era mai influentă și mai autoritară decât caimacanii lăsați de bărbatul ei plecat la război. La fel de influentă a fost Păuna, soția lui Ștefan Cantacuzino. Soțului ei (care - ne spune Anton Maria del Chiaro - i-a construit consoartei sale foarte repede, „în câteva luni”, un palat, care, deși „mic” - pentru el Vodă luase un colț din grădina ce cobora din fața palatului mare spre Dâmbovița - era, cu cele opt camere ale sale, „frumos” și în armonie cu celelalte construcții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbați și femei. Și muriè prin grosuri”), pacoste pe capul țării, ființă insațiabilă („De lăcomie mare ce avea ca să tot mai strângă bani mai mulți, și domn era, și vistiernic mare, și neguțitor, și vameș...”) - și activa și întreprinzătoarea sa consoartă, care lucra direct sau prin interpuși: „Doamna sa de altă parte cârciumăriia bucatele din casă, pâinea ori pe unde avè, și băutura și plocoanele ce le veniia la beciu”. Un cuplu bine sudat, se vede (căruia cronicarul îi găsește, totuși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în secret flori consoartei, spre a-i pune la încercare fidelitatea. Reușind să o tulbure, e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate au, ca el, șase degete la piciorul drept (Proba). Un avocat se amuză făcând curte, doar
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nu fără asemănări și cu cel din romanele lui D.R. Popescu. Un țăran, personaj central, „își teme” nevasta atât de tare, încât spre a o feri de privirile altora se mută de cealaltă parte a râului, și nici el, nici consoarta, nici cei doi băieți ai lor nu mai vin în sat cu anii. Fratele lui, văduv, își ține fiica sub strașnică pază de teama flăcăilor, deși nu o râvnește nimeni, fiind urâtă și suferind de boala somnului. Spre mântuirea sufletului
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
alocuri de proza lui James Joyce sau de Noul Roman, îndeosebi de Nathalie Sarraute (Portretul unui necunoscut). În a doua secțiune, Tratat despre simțuri, soțul suportă o intervenție oftalmologică și nu se mai înapoiază acasă, pentru că nu își mai suportă consoarta, deși o iubește. Romanul e un fel de cronică a „micilor fapte adevărate”, o radiografie a stereotipiei cotidiene. De o factură aparte chiar în contextul prozei autenticiste, inclusiv în varianta ei postmodernă, este romanul Adunarea și scăderea zilelor (1988), unde
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a scăpa de teroarea consoartei. Inventivitatea jovială caracterizează majoritatea prozelor scurte, mai cu seamă pe cele care aduc în scenă animale cu tabieturi și comportamente omenești: caii de birjă hotărăsc să intre în grevă, sprijinindu-se pe autoritatea Societății pentru Protecția Animalelor (O tragicomedie în
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
de fapt, care își propune să tulbure liniștea salcie în care se complac autoritățile locale. Cum titlul prozei cu care a debutat aduce revistei o plângere la tribunal, fiindcă singurului angrosist din localitate i se păruse că fusese atinsă onoarea consoartei sale, M. schimba numele personajului principal în Snax, se plătesc niște daune reclamantului și procesul se stinge. Revista „unu” va promova textele lui M., semnate și M. Ț., Moldovanu, Sempronius Mac Tobacco: câteva fragmente cu titlul Oglinzi, precum și începutul unui
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
și frustrările marelui cataclism beligerant al anilor ’40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că Poodle Springs s-ar fi încheiat odată cu moartea detectivului, înecat, plin de alcool, în piscina vilei puse la dispoziție de consoarta multimilionară, dacă nu împușcat, hăcuit sau sfârtecat de o explozie. Destinul lui Marlowe a fost însă diferit. Timp de câțiva ani, paginile de început ale cărții ce ar fi trebuit să se numească The Poodle Springs Story au zăcut în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
țara noastră, reviste ilustrate care se pretindeau că oglindesc multilateral viața. Izvorâte din necesități de clasă, destinate îndestulării spirituale a burghezo-moșierimii și falsificării realității crude și nedrepte, reviste ca Realitatea ilustrată sau ca Magazinul se creau după calapodul cunoscut al consoartelor lor apusene, potrivii mentalității și intereselor monopoliste (...). Apariția revistei Flacăra constitue un succes grăitor al publicisticii și tehnografiei noastre noi. Urmând exemplul revistelor sovietice cu caracter similar (Ogonioc, de pildă), Flacăra izbutește să ilustreze în paginile sale fragmente însemnate din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]