1,422 matches
-
de echilibru interior. 2. Mijloacele de realizare Pentru obținerea rezultatelor urmărite, privind restaurarea psihomorală a persoanei aflate În suferință, trebuie avute În vedere următoarele mijloace: apropierea umană de persoana aflată În suferință, ca formă de Întâlnire cu valoare terapeutică, de consolare și anulare a singurătății acesteia; construirea unei atmosfere emoțional-afective de Înțelegere și protecție, a unei intimități care să contribuie la susținerea acesteia, dându-i persoanei care suferă certitudinea că nu este nici singură și nici abandonată; captarea atenției și a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că cineva veghează alături de tine, cineva la care oricând poți face apel și de la care să primești un ajutor. La rândul său, terapeutul trebuie să fie cooperant cu cel aflat În suferință, să preia simbolic, asupra sa, prin Înțelegere și consolare, suferințele celuilalt și să-i ofere răspunsurile pe care acesta le așteaptă și de care are nevoie. Acest proces presupune un anumit scenariu psihologic. 4. Scenariul terapeutic Acțiunea de terapie psihomorală are configurația unui scenariu psihologic care conferă cadrul specific
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
era, prin acest act eliberator, supremul catharsis care conferea valoare absolută sufletului. Moartea nu mai era o angoasă, ci un act de trecere simbolică Într-un registru superior al existenței. Ce trebuie să vedem În aceasta? O convingere sau o consolare? Seneca spune că „moartea nu este nici bună, nici rea”. Ea este destinul ultim al ființei. Omul În fața morții Despre moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele de evitare a morții, fizice sau sufletești, medicale sau morale, acestea ascund În interiorul lor, dincolo de practicile utilizate, refuzul morții și frica de moarte. Dar prin aceasta conflictul se adâncește, transformând
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și să Înțelegem din aceste dogme pentru o psihologie morală? În primul rând, refuzul ideii că „moartea este ultimul termen” (K. Jaspersă care Închide existența, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ar fi o funcție a vârstei, copilul l-ar lăsa în urmă. Nu este întotdeauna ușor să fie pus în practică programul de dezvoltare comportamentală; mai ales în condițiile familiilor sărace și medii; dar, după Skinner, „ar exista o oarecare consolare dacă știm că, purtând un copil prin zone sociale inacceptabile, îl scutim de complicațiile ulterioare determinate de pedeapsă”. (Aruncăm copilul în piscină, obligându-l să înoate, pentru ca, mai târziu, să nu se înece accidental.) Ar exista și o altă modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot lungul nopții/ ca o pedeapsă binecuvântată” (Rămâi viu și egal). Purtător de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Împletesc. Fiecare este sprijin pentru celălalt și viața omului este altoită pe cea a anotimpului. Dar, dincolo de cele două, se strecoară și un alt fir al nostalgiei: Îmbătrînirea și pieirea iremediabilă a satului cu prispa lui, de pe care, ca o consolare, mai puteai asculta o vreme greierii. Merită remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează implozia poemelor. Sensul lor este de restrîngere drastică, de delimitare, dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
complet sterilizată și omologată, iar haosul să fie tehnic abolit, noua putere reală încă mai îngăduie un teren destul de vag pe care falsa putere de modă veche să poată proclama bunătatea interiorizării ca evaziune nobilă, dispreț al bunurilor posedate și consolare pentru cele pierdute. Elevii intră perfect în jocul impus lor de către autorități. Cei mai mulți dintre ei probabil că au dezvoltat subiectele așa cum își imaginau că doreau autoritățile; cu alte cuvinte, și-au dat silința să expună eforturile pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
con un problemă demasiado complicado pară sus fuerzas. Lucha con la materia como un artista con șu obra. Algunas veces, en algún momento, logra ser Goya, pero generalmente es un desastre." (Ernesto Sábato)1 Dacă durerea mărturisita are efect de consolare, atât pentru cel care se confesează, cât și pentru receptor, nimic mai tămăduitor, atunci, decât să-l citești pe Cioran, care, ca și tânărul Werther al lui Goethe, face apologia durerii și a voluptății de a suferi. Mare liric al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fi avut nici un rost, ca gândul la moarte ajuta la orice, numai să mori nu"23. Cioran nu este de acord cu morală intoleranță a creștinismului, conform căreia "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat", ci crede că sinuciderea este singura consolare în fața hazardului nașterii, este manifestarea libertății individuale de a hotărî când putem dispărea din viață, din moment ce omul nu a fost consultat atunci când i s-a decis apariția. Cand ideea de a o termină cu viața pune stăpânire pe noi, ni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în Sfînta Sfintelor a slavei sale va mîntui omenirea prin dragoste suficientă sieși. Restul e tăcere, sau, poate... "Cîntărești prea greu pe acest pămînt, popor evreu. Refugiază-te în cer, pe culmi adică în adîncurile suferinței spre a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile rugăciunii. În lumea transfigurării nu există nici susul nici josul. A urca și a coborî reprezintă una și aceeași ascensiune, în adîncurile mormîntului vei găsi soția perfectă, perla neprețuită: nemurirea."(3) 7.11
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe plan retoric intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius din Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus din Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase îndelung de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosperus ne spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona. În sfârșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care filosofia i-o poate aduce pentru că asupra lui planează amenințarea unei condamnări la moarte în curs de ratificare. O întrebare pe care cineva și-o poate pune încă de la început este, firește, aceasta: de ce mângâierile filosofiei și nu consolarea asigurată de religie sau de credință? Problema aceasta ne-o punem noi; dacă nu și-a pus-o și Boethius, atunci trebuie să mergem pe firul afirmațiilor sale; trebuie să înțelegem esența atitudinii sale și acceptăm un fapt, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Văzute în ansamblu, Miscellanea sunt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au conținut religios ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, însă, în esență, cu un conținut sărac: elogii aduse retoricii și filosofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lângă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopios ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer din care nu s-a păstrat nimic și un Encomion al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe cer și ceea ce se va întîmpla și ceea ce nu se va întîmpla! Aceasta sau moartea astrologiei este tot una! Creștinismul, din unghiul lui, nu poate admite un destin hotărât cu anticipație. Intregul cult ar deveni iluzoriu; orice rugăciune "o consolare a unor spirite bolnave". Creștinismul, negând predestinarea nu îi putea opune însă o argumentare logică solidă. Citind cu atenție scrierile părinților bisericii, de la Sf. Augustin la Sf. Toma, se simte că doctrina lor este șovăitoare în această privință. Totul se
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
garanteze câștigarea alegerilor. Și va câștiga acel care va minți mai nerușinat. Pe scurt: muncă destul de grea pentru „scenariști”, a căror imagine personală este pentru moment dezavantajată, ei lucrând (pardon: creând) de cele mai multe ori în anonimat, departe de lumina reflectoarelor. Consolarea le vine probabil din credința că munca pe care o fac are totuși tangențe cu ficțiunea și creația. O altă echipă de scriitori, mai potolită, mai așezată profesional, pare să fie la prima vedere (și ei chiar stau la vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră. Poezia din perioada '7376 valorifică două teme mari: bucuria și durerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai vorbim de cele politice) externe sunt filtrate cu grijă și reduse aproape la zero. Cultura se drămuiește în funcție de apartenența beneficiarilor la una sau cealaltă categorie socială. Pe plan general, suspiciunea și neîncrederea între oameni domină psihicul majorității populației. Singura consolare constă în faptul că iranienii, de-a lungul istoriei lor multimilenare, au învățat și s-au obișnuit să suporte cu stoicism greutățile, fiind un popor boem, pașnic și răbdător. 9) Începând din anul 1965 și până la pensionarea din 1991, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un punct de vedere pragmatist sau "politic"173. În acest sens, asumpția existenței unui loc al esențelor, care a fost dinainte pregătit, în afara lumii noastre și spre care umanitatea se îndreaptă, este considerată a fi doar una dintre modalitățile de consolare prin care tradiția metafizică și-a propus să configureze solidaritatea. Pentru că un asemenea loc este considerat "pur", "obiectiv", epistemologia a contribuit, la rândul său, la consolidarea acestei tradiții, neadmițând posibilitatea ca "adevărul" să însemne altceva decât o corespondență perfectă cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cheltuieli de timp enorme și eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva axe de convergență, o operă alcătuită divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
iubirii: de câte ori cu sete / și dor nestins, o, Moarte, / îndrăgostitu-n taină nu te cheamă! (Dragoste și moarte, vv. 48-50).501 Pe un ton mai atenuat, mai trist, măi melancolic, moartea păstrează în poezia quasimodiană semnificațiile leopardiene de odihnă și consolare: Dragostea mea, aici eu sufăr / fără de moarte, singur (Cântecul lui Apòllion, trad. MB); Au poate că nici moartea nu-i mai alină-acum / pe vii, moartea din dragoste? (Scrisoare, trad. MB). Totuși, incluzând-o în ciclul vieții, Quasimodo reduce la minimum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]