27,508 matches
-
Terra" (1946) și capitolul final din Primăvara literară (1914), intitulat Spre optimism. Vor fi redescoperite, la parcurgerea acestor texte, ipostazele multiple pe care savantul și le asumă în prelungirea competențelor sale de strictă specialitate. Vocație renascentistă dublată de o pedagogie constant și variat desfășurată de-a lungul anilor. Pe de altă parte, înviorătoarea, buna limbă românească a volumului, directă și poate ușor naivă uneori, încapsulează puteri terapeutice pentru cazurile în care ideile mai sunt încă bălmăjite cu o limbă înțepenită, de
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
română mai bogată sufletește și cu o știință renovată a versului." În chip de prefață la grupajul de "critice" este publicată o convorbire a lui Al. Cistelecan cu scriitoarea stabilită în Suedia dar revenită acasă în ultimul deceniu prin prezența constantă în librării și în paginile publicațiilor literare. Răspunsurile Gabrielei Melinescu, fără umbră de vanitate sau poză, sînt conforme cu personajul rar întruchipat de ea în lumea literară românească: sinceră, altruistă, profundă, cu simțul umorului și al jocului și cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
discurs, formațiune discursivă, enunț sau arhivă. Mulți critici ai lui Foucault sînt mai degrabă sceptici față de felul în care asemenea concepte izbutesc să lămurească gravele dileme enunțate de autor în Introducerea sa. Definite, într-adevăr, foarte lax și cu o constantă circularitate, conceptele de enunț sau formațiune discursivă au făcut totuși carieră. Ciudat e că, dincolo de labilitatea lor teoretică, i-au permis autorului, după părerea mea, o solidă descriere a regulilor de constituire a unei paradigme disciplinare, a unui proiect investigativ
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
avut tot timpul, în toate etapele vieții mele l-am gustat din plin... De două ori Premiul Academiei Române, în '43 și-n '82... Deci, odată, chiar înaintea Vlașinilor. După apariția primilor Vlașini care m-au consacrat, statutul meu a fost constant... Acolo sînt eu cea mai autentică... sau așa cred... așa au spus toți... Eu simt cînd e bine. O.G.: Vă sugerează ceva cuvîntul "har"? E scriitorul un "ales"? I.P.:Fără har nu poți scrie... ești ca posedat... mi-aduc
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
și moral, echivalează aici cu această singură nișă care i-a mai rămas muzeului, după un lung șir al renunțărilor, și anume aceea a artei contemporane. Aici el rezolvă totul: face expoziții, este prezent în viața culturală, întreține o comunicare constantă cu publicul. Numai că acest totul este inacceptabil de puțin. A sacrifica o pereche de boi pentru o pungă, poate fi hazliu acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
fi rămas între zidurile clădirii din Calea Victoriei 120, analizele, controversele și propunerile n-ar fi avut nici un impact asupra societății, și n-ar fi trezit reacții, uneori nervoase sau doar "agasate". Are dreptate Mihnea Berindei să considere revista "cea mai constantă realizare a G.D.S. De altfel, după cunoștința mea, nu există o altă publicație de acest gen care să fi rezistat - cel puțin la București - din 1990 până astăzi. Și a rezistat în principal pe cont propriu, cu multe sacrificii și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
adică de lipsa lor, el are resurse miraculoase de energie și răbdare nu doar pentru a aduna materia literară prețioasă și a o pune în circulație profesionist, ci și pentru a găsi fonduri de concretizare a unor mari proiecte culturale. Constanta preocupare pentru avangarda românească, vădită în ediții, expoziții, publicistică, Editura Vinea cu apariții ritmice în colecțiile "Ediții definitive", "Generația 80", "Ediții bibliofile", "Albume", "Nouăzeci" ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
mult decât un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Folosindu-se de faptul că generalul Mustață, lăsat de autoritățile românești să fie prefect al Poliției Capitalei, nu știa nemțește, Tzigara a acceptat, la sfatul lui P.P. Carp, să preia el această misiune. A colaborat, deci, cu inamicul, activ și constant. Și deși el documentează în memorii că, în noua sa demnitate, a apărat interesele cetățenilor români, rămîne, în litigiu, faptul nud al colaborării benevole, totuși, cu ocupantul german, chiar dacă se laudă cu libertățile pe care și le-ar fi luat
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
schimbări de secventialitate (sau, cum se spunea cîndva, de periodizare) într-o istorie literară. M-am mai referit la acest subiect și în altă împrejurare. Am remarcat atunci că preocuparea însăși pentru un nou decupaj al evenimentelor literare nu e constantă și survine la intervale de timp neprecizate. Cînd eram în ultimii ani de facultate, în ultima parte a deceniului șase, si, apoi, în prima parte a deceniului șapte, toți istoricii literări căutau formule de periodizare. Era că o întrecere de
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă și ucide, sau vei fi atacat și ucis. Spațiul în care își desfășoară existența este, generic și mai curînd simbolic decît real, Polonia, constant revendicata cînd de un grup (numit polonezi pentru că se ocupă cu agricultura, pola însemnînd în limba lor pămînt), cînd de altul (leșii, care sînt vînători). Povestea propriu-zisă începe în clipa în care leșii, conduși de un bărbat pe nume Cybula
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Mr. Bradshaw. Senilul Will întruchipează pentru străinul sosit la Oxford, cel ce scrie această carte, o făptura nepămînteana cumva, care are capacitatea de a se deplasa în timp, nu numai în trecut, ci poate și în viitor. Dacă Will este constantă Oxfordului, memoria locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși ca niște animale sălbatice. Însă acest contrast nu face decît să reconstruiască un altul, esențial: cel dintre
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se concretizează treptat într-un
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
de certuri și polemici între scriitori. De obicei violente, mai rar cavalerești, cînd pătimașe, cînd din vîrful buzelor. Nu au lipsit atacul la persoană, pamfletul ("spadasinii" vădindu-se a fi, uneori, prea pătimași), dar și cordialitatea ori schimbul de idei. Constantă a fost întotdeauna pluralitatea opiniilor, fie că acestea se înfruntau virulent sau pașnic. S-au încheiat prietenii, alianțe și mezalianțe, ori s-a ajuns la dușmanii și ranchiuni pe viață. Toată paletă afectivității a fost desfășurată în spectacole la scenă
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
el?". Desigur, Livius Ciocârlie, fiind mai în vîrstă decît Luca Pitu, nu ne-am îngăduit raportările de mai sus la cel din urmă decît cu o intenție de judecată sincrona a textului. Dacă pentru Camus, cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
De data aceasta, gîndul și efortul lui Dan Puric au prins: atît criticii de specialitate, cît și colegii, dar mai ales publicul au receptat extraordinar existența, în cetate, a acestui fenomen viu, dinamic. Dan Puric este și una dintre prezentele constante și notabile ale Carnavalului din Veneția. Nucleul echipei lui înseamnă actrița Carmen Ungureanu, ucenic și partener, si coregrafa de mare rafinament și cultură teatrală, Malou Iosif. Un lucru este limpede: Dan Puric și-a luat destinul în propriile mîini. După
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
în România de Victor Frunză, Peștele în apa de Mario Vargas Llosa și O zi din viața lui Ivan Denisovici de Soljenitîn - pentru a menționa numai a zecea parte din titluri. Identificăm însă și un element unificator și anume interesul constant al autorului - interes asemănător uneori prin intensitate cu fascinația - față de tot ceea ce înseamnă politică. Din punctul de vedere al lui Ion Cristoiu, daca politică nu e, nimic nu e. Iar esență politicii este, pentru el, lupta pentru putere, disimulata în
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
de mama ei (moașa) să fie martorul principal în vestitul proces al lui Ț. Maiorescu în legătură cu episodul cam inventat de la Scoala Centrală de fete, unde viitoarea doamna Micle era elevă. Maiorescu n-a uitat incidentul, păstrîndu-i toată viața un dispreț constant. Se credea poeta (a și publicat un volum de versuri), se complăcea a ține, la ea acasă, un salon de lectură și punea mare preț pe prezenta, aici, a unor poeți cu faima. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri poezii
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
recurgă la această măsură, "antipatica" pentru refuzați? Tot dl. Kummer explică negru pe alb: În cursul celor 34 de ani scurși s-a constituit un ăpoolă (rezervor, cartel) de cineaști care, pe baza faptului că lucrează în cinema în mod constant și profesionist, revendică dreptul de a avea un loc din oficiu în programul festivalului. Timpul de proiecție a restrîns tot mai mult posibilitatea revelării unor tinere talente sau a prezentării unor opere importante angajate în dezbaterea societății." Cînd știi cîte
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
micuța comunitate, o femeie cu simțurile anesteziate de tradiție, pentru a ne lasă să descoperim o femeie care-și asumă pasiunea și i se abandonează frenetic, cu simțurile trezite, pînă la moarte. Un factor de echilibru, de control, o prezență constantă aproape, un om care veghează, care se roagă și care pendulează între textele sfinte, litera lor și realitatea, pentru liniștea și ușurarea tuturor este Rabinul lui Sergiu Tudose.
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
expoziția se va organiza, cu anumite modificări, si in Belgia - este d-na Ruxandra Ionescu, Directorul Muzeului de Artă din Ploiești, iar muzeele care au mai participat cu lucrări din patrimoniul propriu sînt: Muzeul de Artă Brașov, Muzeul de Artă Constantă, Muzeul Bruckenthal Sibiu, Muzeul de Artă Walona Liège, Muzeul de Arte Frumoase Mons și Muzeul de Arte Frumoase Tournai. O expoziție de o asemenea anvegură determina în mod spontan, prin însăși diversitatea inventarului sau, un larg cîmp de tentații, căruia
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
piesă a lui Caragiale, în prezența autorului, care l-a bătut prietenește pe umăr în semn de satisfacție. Îmi povestea că, fiind copil, l-a văzut pe Eminescu pe străzile Bucureștiului. A mai fost, între cele două războaie, secretarul portului Constantă. - Cînd și în ce împrejurări v-ați desăvîrșit vocația de artist plastician? Ce maeștri, modele ați avut? - De la vîrsta de 24 de ani, cînd am devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, am aprofundat principiile "realismului socialist" sub atentă îndrumare a
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
cu minuția unui bijutier, preia inițiativa, neezitînd a sugera, așa cum remarcă un critic, o "nebunie" esteta a cuvîntului ce se bucură de libertatea funcționarii sale. Astfel cercul se închide, inconformismul reapărînd. Conformisele conștiinței poetului sînt contracarate de postura scriiturii sale constant "rebele". Prin superfetația metaforica, instanța supraveghetoare a artistului dă impresia a îngădui cuvîntului o supremație, ce-i permite a adopta forme insolite, subversive în raport cu desenul logic pe care s-ar cuveni a-l ilustra publicistica. Alexandru George notează cu privire la discursul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
în 1994). Aflăm pe parcursul unui "jurnal cu Noica", continuat cu "jurnalul unei psihanalize", cum discipolul pasionat într-ale psihanalizei și activ promotor al ei printre reticenții (doar dupa unele teorii) locuitori ai spațiului mioritic se va fi aflat într-o constantă încercare de a convinge asupra importanței culturale a științei lui Freud. Ceva, se pare, tot va fi reușit, în pofida opoziției de principiu a lui Noica - după cum se poate vedea și din acest îndemn la sistematizarea concepțiilor psihanalitice (deși poate că
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]