335,175 matches
-
dictatură a cuvintelor Tot o raritate este și cartea lui Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România “democrat-populară”. Rară este maniera analitică la care se ambiționează autorul. Iar premisa centrală a acestei cărți “despre cuvinte și dictatura lor” o constituie un adevăr simplu, dar extrem de puțin analizat în limba română: “recuperăm, cu distanțarea necesară, un moment de criză diabolizat cu ușurință, dar imposibil de evacuat din trecutul nostru” - mai ales că “antioccidentalismul, obsesia complotului omniprezent sau antiintelectualismul - mari motive ale
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Pavel Șușară Simpozionul de sculptură în marmură de la Pitești a mai încheiat, nu de mult, o ediție: cea de-a treia. Chiar dacă par a reprezenta o istorie scurtă, cei trei ani care au trecut de la debutul acestei acțiuni constituie un eveniment remarcabil al artei noastre de astăzi, măcar și numai pentru faptul că acest lucru s-a putut realiza. În plină convulsie economică, într-un climat deloc încurajator față de astfel de acțiuni, într-un moment al amatorismului arogant și
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
genului de muzică așa-numită lejeră/de consum/de petrecere etc. -, această tendință actuală de a recepta muzica preferată cu sursele sonore date la maximum (adică, vorba unui personaj caragialian, „spărgînd urechile dumnealui”, recte ale vecinului), în disprețul celorlalți. Fenomenul constituie un atentat la sănătatea publică la fel de grav ca fumatul. Cînd este vorba de adolescenți, aproape că înțeleg: fluctuații educaționale, frondă, exces hormonal etc. Dar cînd fenomenul tinde a se generaliza, cuprinzînd și alte segmente de vîrstă, indiferent de nivelurile culturale
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
prezent în literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel rezidă în evitarea soluțiilor de continuitate: aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a publicului o reprezentau romanele cavalerești și pastorale. Ceea ce face
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
și problematizantă, de bogată în valențe prezente și posibilități latente, interesantă și «stupefiantă», își are poezia pe care o merită și care o reprezintă. În atmosfera efervescentă și fecundă a momentului pe care îl trăim, aceste considerații despre angajarea poetică constituie unul (sic!) dintre multiplele forme posibile și practice ale angajării reale în mai marele angajament istoric al țării” (pp. 12-13). Citite astăzi aceste vorbe sună, la prima vedere, atît de cinic încît unul dintre scriitorii tineri născut, să zicem, în
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
încă din anii ’60 și susținute argumentat și consecvent pînă astăzi. Ideile arhitecturale și scenografice ale lui Paul Bortnovschi au anvergură, stil, inovație, neliniște intelectuală, poezia creației. Totul se plimbă elegant între rigoare și poezie, între precizia liniilor, traseelor care constituie fundamentul unei construcții și stările unui decor sau altul. Peste toate și în numele lor, o boerie a unui spirit mare. Asta am simțit la sfîrșitul cărții Paul Bortnovschi. Și încă multe altele. Această apariție nu trebuie ocolită. Trebuie procurată. Cititorii-spectatori
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Noica arăta că în timp ce omul tragicului se întreabă mereu, omul comicului nu se întreabă niciodată), a unei mediocre egalități cu sine, „într-o certitudine norocoasă, de rînd”. Ridicolul își face sălașul în fals, în vanitate, în nimicnicia vieții umane. El constituie o antivaloare, un derapaj al autenticității. E drept că nu reprezintă un rău major, ci, conform definiției lui Aristotel, „o urîciune care te face de rușine fără să-ți cauzeze durere sau pagubă, așa cum masca comică este urîtă și schimonosită
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau la interjecția hai (hai, la revedere; hai, pa), care constituie elemente de legătură, de trecere spre formula de despărțire” (p. 191). Descrierea e interesantă, dar se potrivește în mai mare măsură construcțiilor cu apoi și doar în parte celor cu hai, al căror uz actual nu pare tocmai unul de
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
bolnav seamănă a utopie pe jumătate tragică, pe jumătate ridicolă, cu un Don Quijote asudat, durduliu și incoerent, Gheorghe Onișoru, distribuit în rolul morarului utopic, măcinănd grăunțe de neghină la morile de vânt ale indiferenței și prostiei. Un semn rău-prevestitor îl constituie anunțul conducerii C.N.S.A.S.-ului că va face publice rezultatele investigațiilor abia în octombrie. Sigur că se vor invoca proceduri și regulamente, avize și formalități. Dacă lucrurile sunt clare, de ce să mai amânăm câteva luni montarea acestei oglinzi în care
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
ce se desfășoară în romanul Danei Dumitriu; un spectacol jumătate ficțiune, jumătate reconstituire. Iată o scenă admirabilă care se scrie prin filtrul ficțiunii; Ghica citește mesajul princiar în ziua deschiderii Adunării elective, iar reacțiile ghicite pe chipul unui deputat anonim constituie pecetea întregului sistem social și economic al timpului. În efectele programului administrativ, expus de Ghica, se pot citi starea prezentă, ambițiile și proiectele viitorului brughez căruia noul sistem politic îi deschide perspectiva afirmării depline. De altfel, acestuia îi convine „sfîrîiala
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
prințul Ghica este „omul secolului XIX”, modelul viitor este milionarul Grigore Eliad-Cîrciumărescu, reprezentantul celor care „n-au contat pînă acum” pentru că nu au „arbore genealogic”, dar care sînt „cheia, fierul acela răsucit care deschide cămara”: înțelegerile roșilor cu albii (Panu-Ghica) constituie germenele coaliției „celebre” dintre liberali și conservatori, discursul lui Grigore Eliad-Cîrciumărescu de pe terasa cofetăriei Fialcowsky anticipînd mersul evenimentelor politice. Perspectiva asupra epocii este completată de abile incursiuni în peisajul politic european; prin intermediul personajului său central, Dana Dumitriu dezvăluie semnificația faptelor
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
prozatoarei pentru analiza psiholigică, teoretizată altădată în Ambasadorii sau despre realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
al treilea volum. Dana Dumitriu rescrie aici cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în aliajul ficțiunii romanești, Prințul Ghica este placa turnantă a scrisului Danei Dumitriu
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce tendința sincronistă a fost explicit susținută de către artiști din generațiile mai tinere, a căror voință de comunicare și deschidere depășea cu mult simpla nostalgie recuperatoare. Oricît de legitime ideologic și de îndreptățite ca experiență formală
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
puternic polarizate nu puteau rămîne mult timp într-un asemenea regim de exclusivitate. Răspunsul, chiar dacă neformulat încă tranșant, plutea în aer ca o promisiune vagă. Și, în ultima perioadă, lucrurile au început să capete deja un contur și să se constituie în alternative reale. Cele mai tinere promoții de artiști, pentru care mitul valorilor naționale, cu explicita sa coloratură ideologică, nu mai reprezintă un subiect de fascinație, iar spațiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogățit peisajul artistic românesc
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce frapează în Vita - scrie „Corriere della Sera” - este amploarea documentării nu doar asupra celor zece ani petrecuți de Diamante la New York, ci și
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
se derulează la sfîrșitul sec. XX și începutul lui XXI. „Nu degeaba am numit De Movo Tapes cartea zero a ciclului - a declarat autorul în „NRC Handelsblad” din Rotterdam. Cititorul trebuie să știe că va găsi în ea elemente care constituie doar indicații preliminare. În același timp, voi compune fiecare din volume în așa fel încît să se poată citi și separat. (volumul III va fi un roman de dragoste, iar IV - un thriller).”
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
Gheorghe Grigurcu În principiu, amintirile reprezintă o evadare a autorului pe coordonatele timpului și ale spațiului. Timpul revolut constituie materia lor esențială, dar ea apare îndeobște legată de mobilitatea ființei circumscrise unor medii diverse, eventual angajate în călătorii (Jules Renard făcea următoarea observație, marcată de obișnuita-i blîndă ironie: „Trebuie să călătorim, pentru a ne lărgi orizontul. Cei mai
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
a originilor și viguroasă predispoziție profetică, omonimii lui din artele vizuale sînt mai degrabă reformatori și au o reală aplecare spre experiment. Chiar dacă tradiția este un reper permanent, fiind obligatoriu necesară măcar și numai pentru a o nega, ea nu constituie o obsesie în sine, ci doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură - artificialitate reechilibrată prin discurs și
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
Domnule Profesor, sînteți autorul a numeroase cărți despre imaginație, imagine și imaginar dintre care patru au fost deja traduse la noi, iar a cincea, Filozofia imaginii, a cărei fericită traducătoare sînt, este acum în curs de apariție la editura Polirom, constituind capul de serie al unei colecții dedicate imaginii. Pentru dumneavoastră, autorul volumelor Viața imaginilor și Filozofia imaginilor, imaginea trebuie înțeleasă la plural. De ce așadar, imaginile și nu imaginea, după cum o tradiție îndelungată ne-a obișnuit? J. J. W. - Țin într-
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Rodica Zafiu Actualitatea limbii readuce inevitabil în discuție anglicismele recente, cu deosebire cele din limbajul computerului și al Internetului. Dintre acestea, un caz caracteristic - destul de recent și cu frecvență în creștere - îl constituie verbul a downloada: adaptare tipică a formei englezești (to download) la morfologia românească, prin încadrare în clasa de conjugare cea mai productivă și cea mai regulată: cu infinitivul în -a, cu infixul -ez la prezent indicativ și conjunctiv. Verbul e
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
în decursul a doi ani de zile” (fanclub simpluvaslui.go), sau la mai mult ca perfectul cu rol narativ - „tocmai downloadasem datacenter... și ce să vezi...” (softnews.ro); „mi-am ras TOT ce downloadasem saptamana trecută” (price.ro/forum). Se constituie de altfel și o familie lexicala a termenului; operația e desemnată printr-un substantiv neutru (nume de acțiune), reprezentînd tot o adaptare morfologica a termenului englez: „Download-ul se va face prin intermediul unui program numit Audiogalaxy Satellite” (daytona.go.ro); pluralul
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
găsește neîndoios în mlaștina național-comunismului. Umbra putridă a lui Ceaușescu lansează, grație legatarilor săi declarați ori nedeclarați, în mediul nostru incert, valuri de ură care nu ne pot aduce, în prezentele momente cruciale, decît un rău imens. Dar „mitul patriei” constituia doar o introducere a „mitului Salvatorului” în mîinile căruia se afla soarta noastră și care, în chip tot mai impudic, îl folosea ca un alibi al abuzivei puteri personale. Cît de ticălos era Ceaușescu, înspăimîntat de o posibilă mazilire de la
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]