641 matches
-
scrie romanul lumii din perspectiva creatorului ei, Jean d’Ormesson nu-și refuză nicio libertate. Iată cum îi deosebește Bătrânul pe oamenii de știință, care „descoperă ceea ce ei numesc adevărul” de artiști, care născocesc „ceea ce ei numesc frumusețea”: „Adevărul e constrângător ca natura. Frumusețea e liberă ca imaginația. Copernic descoperă. Galileu descoperă. Newton descoperă. Einstein descoperă. Și fiecare distruge sistemul dinaintea lui. Homer născocește. Virgil născocește. Dante născocește, Michel Angelo, Tițian, Rembrandt, Shakespeare, Racine, Bach și Mozart, Baudelaire, Proust, născocesc. Și
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
acroșează, selectează și ordonează parametrii științifici ai interpretării dirijorale (interpretare ce convoacă cvasi- totalitatea resorturilor teoretice și practice ale limbajului muzical), e de dorit să nu se examineze acești multicolori parametri cu exigențele unei false omogenizări, cu o sistematică adăugată, constrângătoare, neatentă la diferențele de facto. Dimpotrivă, este, credem, indicată o răbdătoare aplecare asupra metabolismului efectiv al artei dirijorale, a contextului în care dirijatul contemporan se situează pe sine, și chiar o laborioasă și riguroasă decelare a factorilor ce marchează contex-tualizarea
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
cu deosebire defavorizate), fie că... nu avem bani pentru a ni le cumpăra, ne aflăm la acest capitol într-un dezavantaj cronic. Cum de îi scapă perspicacității d-lui Alexandru George o atare pe cît de umilă pe atît de constrîngătoare circumstanță? Însă chestiunea mai poate fi pusă și altfel: comentînd, cum apreciază eseistul, cel puțin o duzină din volumele d-sale de eseuri și publicistică (cel puțin pe acestea îl încredințăm că le-am citit!), înseamnă că ne-am ocupat
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
Balotă, i se reproșează duhului enciclopedic mai mult decît reducționismul mistificator al spiritului uman: pur și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea suprima babilonia conținutului fatalmente haotic prin renunțarea la ordinea reală a spiritului. propozițiile au aerul constrîngător al unei polemici subiacente cu teoreticianul literaturii domiciliat la Cluj: "Enciclopedia are ceva din titanismul zidirilor ce vor să sfideze cerul. Turnul Babel este imaginea care prezidează o asemenea construcție, și babilonia cuvintelor, în care enciclopediștii vor să pună cea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
de făcut decât să stea pe granița țării de adopție ca să nu pătrundă acolo vreo altă poetă din România, nu am ajuns la nici un rezultat”. O tehnică proprie a lichidării repezi pune în funcțiune Ileana Mălăncioiu, prin supunere la proba constrângătoare a faptelor trăite de ea însăși. Lucrurile stau așa și nu altfel pentru că a văzut cu ochii ei ce s-a întâmplat, a auzit cu urechile ei ce a spus cineva într-o împrejurare sau alta. Apelează rar, în aceste
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
și din vina mea, prin întrebările pe care vi le-am pus. Dar îmi asum această vină fiindcă mă interesează analogiile dintre muzică și literatură, care sunt uzuale în poetică și în teoria literaturii. Este, de altfel, foarte cunoscut rolul constrîngător al disciplinei muzicale în poezie mai ales, mai puțin poate în proză. În acest domeniu exemplul cel mai ilustru și la îndemînă îl oferă Proust: prin mica arie a lui Vinteuil el a conferit însă și profunzime analogiei. Și acum
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
dictatorul. Acesta vrea să transpună în realitate proiectele sale mentale, cu orice risc și pe orice cale. Ordinea ideală a lucrurilor, visată de un dictator, se aseamănă celei a universului imaginat de un creator, amândoi încercând să impună lumii legile constrângătoare ale propriei voințe. Oricât de bizare ar părea afirmațiile de mai sus, ele au totuși, cum am zis, un gram de adevăr. Îmi aduc aminte de o vorbă nemaipomenită a prietenului Tudor Țopa, din perioada când eram taxați, noi, cei
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce reprezintă o expresie a eului? până unde se întinde mizeria ideologică și de unde începe firicelul de apă curată, nepoluată? În textul său (cel mai redus din O lume dispărută), Ion Manolescu interpretează mai mult decât rememorează, folosind excesiv
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
de însemnătate e că potriveala prielnică s-a ivit. Ce definește o putere spirituală este că mereu se exercită în chip indirect, prin înrîurire sau prin atracție, prin farmec sau prin atmosfera din jur. Niciodată forța spirituală nu e directă, constrîngătoare sau fățișă. E blîndă și de durată, cu un efect ce crește în timp. Meritul Anei Blandiana e că, pomenindu-se în împrejurări potrivnice, ce au purtat-o în direcții pe care nu le putea prevedea, a știut cum să
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
asemenea demers (de conștientizare a figurilor imaginarului) ne este descifrat în finalul Cuvîntului înainte: "trăim într-o lume în care s-au destrămat solidaritățile tradiționale. O lume în care totul se perindă într-o rețea tot mai uniformă și mai constrîngătoare. Salvarea identității, a identităților multiple, presupune imaginarea de insule. Nu ruperea de lume, dar totuși legitima marcare a unor perimetre distincte. Să inventăm insule. Cu cît vor fi mai multe, cu atît va fi și omenirea mai bogată" (p. 9
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
un cerc pătrat, ci exprimă o realitate a socializării primare sau a alternării. Atunci cînd rolul este insuficient interiorizat, știi ce-ar trebui să simți întocmai. E perioada de învățare, cînd sentimentul e prescris și colectiv (resimțit ca exterior și constrîngător), încă nu e asimilat de către copil. În acest moment identitatea nu este asumată și copilul vorbește despre el la persoana a treia. La fel se întîmplă și cu scriitorii proletcultiști care nu sînt convinși de justețea ideologiei. Partidul solicită exprimarea
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de o sfioasă recunoștință. Sfiala, Flondor și-o declară de multe ori în ultima vreme, dar eu îl împing de câte ori pot la un fel de rebeliune, el este mai mult decât un exponent într-un grup. Niciodată, chiar în disciplina constrângătoare din grupul Sigma, el nu putea fi redus la unul dintre elementele unei triade, cu atât mai mult în grupul care e Prolog, care e mai lax ca relații. Cred că nu trebuie să-l înțelegem ca un element de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
pentru că așa începe orice pedeapsă. Insolită./ Ca și cum îți bei cafeaua de dimineață” (Personaje). Pentru ca această transmutare a datelor realului în zona ficțiunii să nu aibă un aspect de pură gratuitate e nevoie de un tablou al realului cît mai palpabil, constrîngător, avînd aerul unui alibi. Din care motiv semnalele senzorialității înclină prematur spre senzualitate. Jocul copilei cu castanele apare încărcat de sugestii erotice, ca și de gingășii maternale. E o anticameră înfiorată de impulsurile delicate ale feminității in spe (Un miracol
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
în viziunea lui Machiavelli simțul politic (și cel practic) implică, înainte de toate, prudență, înțelegere (a esențialului), intuiție și flexibilitate, împreună cu un bun discernămînt și un acut simț al oportunității, ce combină atenția trează, clarvăzătoare a vulpii cu forța impunătoare și constrîngătoare a leului" (p. 45). Cel puțin la fel de actuale sînt și unele dintre reflecțiile lui Baltasar Graián. Într-o vreme în care de la tribuna Parlamentului și în talk-show-uri se spun vrute și nevrute, cînd stridența vocii ține loc de argumente, o idee precum
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
minore, de interes precumpănitor etnografic: "Exemplele istorice ne arată că o cultură majoră începe acolo unde formele colective și nediferențiate sînt înlocuite cu o creație eliberată din magma comună și strict individuală a personalității". Paradoxal, colectivismul național ori de clasă, constrîngător prin chiar factura sa, are o audiență mai restrînsă decît actul de creație individuală, care, fiind mai bogat în substanță spirituală, în calitatea sa de expresie plenară a libertății artistului, răsfrînge însăși generalitatea umană: "În cultura română, această concepție de
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
semn final al epuizării. În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Nicolae Mecu Nu-mi vine a crede, dar evidența constrângătoare a cifrelor mă obligă să o primesc: Al. Săndulescu împlinește 85 de ani! Când l-am cunoscut în urmă cu vreo patru decenii era în floarea vieții. Suferise, cu câtva timp în urmă, o operație „pe cord deschis”, într-o
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
lor două sisteme strategice de apărare, unul în Alaska și celălalt în California, și lucrează la construirea celui de-al treilea în Europa. Rusia deține doar un sistem similar, amplasat în regiunea Moscovei. Moscova insistă să primească garanții cu caracter constrângător în plan juridic prin care să se arate că sistemul european nu este îndreptat împotriva Rusiei, după ce NATO i-a oferit asigurări că nu este cazul. La sfârșitul lunii mai, Moscovei i-a fost refuzată participarea la o conferință internațională
România, avertizată de Rusia în privinţa scutului antirachetă by Alexandra Dinu () [Corola-journal/Journalistic/53960_a_55285]
-
doar să abuzeze de libertate. Nu mai poate decide ce este rezonabil și ce nu, ce e moral și ce e imoral, fiindcă aceste decizii - sau abțineri de a decide - au fost deja stabilite într-un cadru general, impersonal și constrîngător. În cadrul acesta general totul este tranzitoriu și reparabil." (p. 9) În Evul Mediu, iubirea nu era nici tranzitorie și nici reparabilă, ci crîncenă sau desfătătoare, în funcție de protagoniști. Principalele figuri masculine care dau tonul și convenția dragostei sunt în număr de
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
producător s-ar afla cu siguranță "într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l definesc", Ion Bogdan Lefter nu ezită a întoarce foaia. Ne asigură că a găsit calapodul cronicii "constrîngător", "prea îngust", aservit (de ce oare?) "clișeelor obligatorii ale evaluării". Suspiciunea ia o savuroasă turnură metaforică: "Mi s-a părut întotdeauna că prea mult din Ťrealitateať, din Ťadevărulť, din substanța unei cărți rămîne pe dinafara articolului de revistă, obligat să joace
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
dintre tată și fiu/ cine o duce/ de la tată la fiu?” (iluzia interimară). În acest traseu monoton și de nedescifrat, libertatea e consecința unui gest paradoxal - renunțarea la iluzii. Pierderea speranței oferă măcar compensația de-a ne izbăvi de carnalul constrângător: „mi-am dus toate iluziile/ la dezmembrat/ sunt un om liber” (manifest). Speranța nu pare să fie pe inventar, nu există nici urmă de serenitate. Tristețea e cea care învăluie, atunci când privirea înregistrează placid înșiruirea experiențelor ce duc la final
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
cu dispariția unui mental viciat, dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul totalitar față de public se prelungește prin disprețul față de "democratizarea
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
și logică. Așadar, logica e precum matematica: o construcție ideală pe care, deși n-o regăsim ca atare în realitate, o putem folosi pentru a modifica realitatea. De cealaltă parte, psihologii privesc logica (și implicit morala) ca pe o disciplină constrîngătoare, care încearcă, sub pretextul garantării adevărului, să încătușeze fluxul liber al conștiinței. În opinia unui psiholog, gîndirea nu ascultă de regulile logicii. Cu alte cuvinte, omul nu gîndește silogistic, îmbinînd raționamente și sărind de la o premisă la alta în vederea obținerii
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală, de conformism și de inerție interioară. „Eu voi avea o moarte de balanță!” scriam încă în volumul de debut, iar această temă s-a asociat treptat cu obsesia marginii, a limitei constrângătoare, simbol ambiguu al echilibrului dorit tot atât cât repudiat, în măsura în care semnala tocmai pericolul „cumințeniei”, al împiedicării contactului cu viața vie de dincolo de contemplație, al unei, în fond, sterilități premature. De aici încolo, calea era deschisă către o multiplicare a semnelor
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]