8,426 matches
-
suntem închiși aici. Deasupra noastră, copacul se stinge pentru o fracțiune de secundă. În clipa aia nu existăm. Nimic nu există. În clipa următoare, curentul revine. Revenim și noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei ridică reportofonul. Agentul Ciripel, camera video. Grup de intelectuali americani (scriitori, jurnaliști, editori, actori) care se întîlneau la hotelul Algonquin din New York în perioada 1919-1927. Printre membrii grupului se numără scriitorii Dorothy Parker, Edoamna Ferber, George Kauffman, Robert Sherwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se Îndoiau de adevărul ei. Pe acest adevăr a Început să se clădească prestigiul intelectual al familiei Șildan, renumită până atunci doar pentru pământurile sale, o diplomă nobiliară scrisă pe piele de câine și o moară cu ciocane cumpărată de la contele Teleki Împreună cu o reproducere după un tablou de Neuuhauser Înfățișând castelul de la Uioara. Din păcate Însă, În casa Lendvay nimeni nu auzise de notarul Inochentie Șildan, deși acesta cumpărase o moară de la contele Teleki, plus o reproducere după un Neuhauser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și o moară cu ciocane cumpărată de la contele Teleki Împreună cu o reproducere după un tablou de Neuuhauser Înfățișând castelul de la Uioara. Din păcate Însă, În casa Lendvay nimeni nu auzise de notarul Inochentie Șildan, deși acesta cumpărase o moară de la contele Teleki, plus o reproducere după un Neuhauser În fața căreia Coriolan și-a petrecut multe ceasuri de Încântare. Și nu se Înșela deloc căci, peste ani, castelul avea să adăpostească sediul CAP-lui Drum Nou. Deasupra porții de fier forjate care Închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă și citea „Contele de Monte Cristo”, un roman greu dar și foarte frumos pentru el. Se și vedea ca Edmond Dantes, iar atunci când o privea pe Marinița și-o Închipuia pe Mercedes, sau poate că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ei ascuns era cu totul și cu totul altul. Venea anul școlar nou, cu materii mai grele, cu teze și extemporale ... Va răspunse la modul curat: Destul de prost, am citit câte ceva, dar am citit două volume frumoase, știi cele groase, „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas! Tot supărat ești pe mine? Dar armistițiul? Ajunsă În acest punct, Marinița se lipi de el altfel, nu de frică și a Început să-și plimbe mâinile peste cămașa lui Va, mângâindu-i pieptul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi pierdut în cazul acesta ceea ce cuceriseră; de aceea, au fost constrînși să-l omoare, pentru ca să se asigure împotriva lui. Venețienii au mai avut pe urmă alți căpitanii mercenari, pe Bartolomeo din Bergamo, pe Ruberto de San Severino, pe contele de Pitigliano și pe alții la fel; în cazul lor însă, trebuiau să se teamă mai curînd că vor pierde și că nu vor cîștiga, ceea ce s-a și întîmplat mai tîrziu la Vaila, unde au pierdut într-o singură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sigur că nu vor lipsi niciodată străinii care să-i vină în ajutor. În vremurile noastre putem constata că fortărețele nu i-au fost de nici un folos nici unui principe, afară doar contesei de Forli, și aceasta după moartea soțului ei, contele Girolamo; căci dispunînd de o fortăreață, ea a putut atunci să se sustragă furiei populare și să aștepte ajutor de la Milano, redobîndindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel încît un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
propuneri cu atît mai multă libertate, cu cît nu-și expun mai deloc stăpînul. Preliminariile ultimei păci între împărat și Franța s-au încheiat în acest mod, fără știrea Imperiului și a Puterilor Maritime: înțelegerea s-a făcut la un conte*, ale cărui pămînturi se află pe malul Rhinului. Victor Amedée, principele cel mai abil și cel mai prefăcut din vremea sa, stăpînea mai bine ca oricine arta de a-și disimula planurile. Europa a fost înșelată de mai multe ori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
intereselor voastre; pentru că fără recunoștință, fără demnitate, veți fi răsplata învingătorului." 43 Familia de Medici 44 Citat după Titus Livius: "Războiul este drept cînd este necesar și armele sînt sacre atunci cînd speranța e numai în ele." * Doamna Mosham * La contele de Neuwied. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------14 Elvira Sorohan Machiavelli după Machiavelli 13 114 NICCOLÒ MACHIAVELLI PRINCIPELE 115 DISCURSURI 143 220 FREDERIC II ANTI-MACHIAVEL 221 230 BENITO MUSSOLINI PRELUDIU 229 236 Lăcrămioara Petrescu Addenda 235
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iar acum, armata ungară se bate tot cu rușii. Priviți, Excelență, Încă o dovadă, cererea mea de a fi luat voluntar În oștirea chezaro crăiască, misiune pentru patrie Îndeplinită pînă la sacrificiul fizic, aveți aici și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-și arunca În joc abilitățile de politician, a pus capăt războiului, depunînd armele pe cîmpia Moftinului, la est de Carei, și semnînd cu Habsburgii Pacea de la Sătmar. Împăratul a recunoscut meritele generalului În Încetarea rebeliunii, i-a acordat rangul de conte, dăruindu-i totodată domeniul regal din Ardud și imensele moșii ale lui Rákóczi. Norocoasă răsplată, după atîția ani de Înfruntări necruțătoare și după mai multe incursiuni ale curuților conduși de el pînă sub zidurile Vienei, cînd răzvrătiții devastaseră totul În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
munți, smîrcurile și nisipurile năpădeau pămînturile nelucrate. Părintele repopulării comitatului de Sătmar și al relansării vieții economice În zonă a fost tocmai Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea rebeliunii curuților, dar căruia i se datorează și Încetarea ostilităților. Contele dezvolta În jur o energie În stare a pune În mișcare mase Însemnate de oameni, capabil fiind de asemenea să treacă pasional de la o convin gere solidă la alta total opusă și asta cu aceeași forță inte ri oară făcută
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Abia următoarele operațiuni de coloni zare, mai bine organizate, au izbutit. Șvabii Înșiși spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea, trebuie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea, trebuie că simțea asemenea scriitorului rus. În plus, voia să și răsădească populație catolică pe moșiile sale pus tiite. A mizat pe cartea germană și a reușit. Satele de șvabi din Sătmar au sporit ca număr, au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Károlyi a Început să-i așeze pe nemți și alături de români, fructificînd avan tajul absenței tensiunilor religioase dintre cele două etnii, Întrucît coloniștii erau catolici de rit roman, iar ceilalți tot catolici, dar de rit oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din români, comandată fiind În limba română, cu ordinul scurt de alertare „Prinde pistol!“, un fel de „La umăr arm’!“ din zilele noastre. Drumul era extrem de lung pînă Înapoi În Suabia, dar legătura dintre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Ravensburg, de unde să aducă un nou cazan de preparat bere, fiindcă cel vechi se spărsese, iar din pricina apei stricate din noile lor pămînturi, se aflau În primejdie de a muri de sete. Alți doi coloniști l-au rugat pe conte să le emită pașa poarte pe cu totul alt temei: soțiile lor pieriseră Într-o epi demie de ciumă, iar ei voiau să meargă să se Închine pentru sufletul acelora și În semn de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Europa. Pentru că aici a avut loc, În 1555, un important sinod calvinist, reunind lideri proaspăt reformați din Întreaga Transilvanie și din mărunțișul de Ungarie rămas după instituirea pașalîcului de Buda. Pastorii și doctorii În noua credință se aflau sub protecția contelui Drágfi, stăpînul ținutului, care Îmbrățișase la rîndu-i preceptele lui Calvin, aplicînd În aria lui de autoritate principiul „cuius regio, eius religio“, altfel spus „a cui e regiunea e și religiunea“. Tatăl și bunicul său fuseseră catolici, iar străbunicul ortodox, mic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Maramureș cu numele de Drag, după unele surse. După alte izvoare, boierul Dragu venise În Transilvania din Țara Românească odată cu Voicu, tatăl lui Ioan de Hunedoara. Regele Ungariei Îl Înzestrase cu domenii la sud de Sătmar și-l făcuse conte Drágfi, adică Fiul lui Drag, poate tocmai spre perpetuarea memoriei genitorului său cu același nume. Sigur e că unul din neamul lor, Bartolomeu Drágfi, a ajuns principe al Transilvaniei În anul căderii Constantinopolului și a domnit pînă spre capătul veacului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare părere de rău a sa: i-ar fi plăcut ca poetul romantic Sándor Petőfi și Júlia Szendrey, fiica administratorului domeniilor Károlyi din Ardud, să se fi cununat În această biserică, nu În capela cetă ții. Înțelegea Însă că, intendentul contelui locuind chiar În incinta for tăreței, după ce s-a opus energic acestei căsătorii, văzînd că nu o scoate la capăt nicicum cu fiică-sa, și-a dat consim ță mîntul, rînduind pînă la urmă 149 Mireasa poetului, statuia episcopului și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele taman locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă, iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu noi să vină, poate să o facă. Veniți, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]