3,537 matches
-
Un grup zgomotos în tren. Care este motivul pentru care cei marcați de recurența primitivismului ocupă tot spațiul sonor? Deoarece doresc să se facă auziți astfel încât ceilalți să le confirme că există (fie și înjurându-i!). De la cei care-și contemplă existența în modificările pe care le aduc naturii (lumii pe care o creează sau la a cărei creație participă) la cei pentru care singura formă de confirmare a existenței proprii o reprezintă tulburarea pe care reușesc să o producă celor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
asta; ca în "s-a dus", pe care îl folosim pentru cineva care a murit). A "ne trage" e altfel, e o deplasare făcută de dragul deplasării sau a mijlocului de deplasare. E aproape un moment estetic: ne tragem și ne contemplăm trăgându-ne în mod simultan. E. Lévinas: dragostea este salt înainte și un pas înapoi în același timp. Atributele sunt atribuiri sau dezvăluiri? Sunt ceea ce punem noi sau ceea ce descoperim? Ori ceea ce putem "vedea" din ceea ce este? Despre relația dintre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu coatele pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota de pe Champs Elysées... I se lipise de suflet și Podul Mirabeau, monument istoric. Motivul atracției nu erau "decorurile", care nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
credință. Nu știi încă nimic despre respectivul individ, nu-i cunoști biografia, sau foarte puțin; mult înainte de proba sacră a faptelor, el îți vorbește cu emfază despre integritatea lui morală, despre cinstea sa ireproșabilă și dragostea de aproapele. Tu îi contempli nasul porcin sau lătăreț, gura largă cu buzele răsfrînte sau adunate într-o linie subțire, ochii mici înfundați în grăsime sau pe jumătate închiși, aruncînd pe sub pleoapele grele priviri închizitive sau neastîmpărate - și acestea toate îți vorbesc într-un limbaj
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
o mare sensibilitate de către actorul bulgar Ivan Barnev, apare asemeni unui Cupidon nerușinat și îngăduitor. Se căsătorește cu o fată de aceeași statură de naționalitate germană, Liza (Julia Jentsch) captată de teoriile despre puritatea rasei, iar în timp ce fac dragoste ea contemplă portretul führerului mutînd capul soțului cînd într-o parte, cînd în alta, ca pe un cap de păpușă, pentru o mai bună vizibilitate. Regizorul, ca și romancierul, își plasează personajul într-o echidistanță de rezervă ironică și amoralism strategic față de
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana tânărului care însuși a fost contemplându-i dunele, valurile, întinderile. Narațiune epică, de realistă factură, de vie mișcare și atmosferă din care nu lipsesc brizele poetice - Hotarul de nisip se fundează pe o strânsă dezbatere asupra libertății, a creativității, de aceasta intim legată - de fapt indisolubil
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții și umbrele morții, aceasta asigurându-și pasul. Fiecare din cele patru capitole
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
este o metaforă al cărei înțeles nu se sprijină pe nici o experiență. Cel mult din perspectiva lui Dumnezeu ea poate căpăta un înțeles, dar asta nu o știe decît Dumnezeu, iar nu omul. Nimeni, în afara ființei divine, nu a putut contempla universul spre a spune dacă este infinit de mare sau infinit de mic, adică zero. Termenii aceștia sunt precum ecuațiile din mecanica cuantică: desemnează o limită umană, nu una a realității. Și atunci ce-i de făcut? Ceva pe care
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
să aflu, la o vârstă relativ înaintată, că lacul plin de nuferi galbeni din poezia lui Eminescu era proprietatea familiei Eminovici. Am înțeles mai bine de ce copilul Mihai își putea permite să se oprească pe malul lacului și să-l contemple, fără teama că apare vreun paznic gata să tragă în el cu pușca încărcată cu sare. ... Astă-vară stăteam culcat în iarba din grădina mea și mă gândeam cu dragoste la șopârlele, la greierii, la fluturii care îmi însuflețeau grădina. Le
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
de oameni cărora cerul le hărăzește cel mai crud destin: moartea de sete, în mijlocul apelor. Mărturisesc a nu fi fost atât de impresionat de această pânză pe cât fuseseră contemporanii ei, în plină tempestă romantică, dar nici dezamăgit, precum Eugen Barbu, contemplând ceea ce numea pogoanele de pânză colorată ale lui Delacroix. Drept este, însă, că și eu îi prețuiesc mai mult scenele de interior algerian - Iser al nostru a tras, poate, un folos din lecția lor. Nu mai puțin, recunosc dificultatea de
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și un teren sigur sub picioare. Atît erai de convins de abundența, de neobișnuitul pe care urma să le cunoști. Nu-ți trimiteai gîndul înapoi. E august
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile citadelelor și oazele luxuriante ale parcurilor; infinit-împodobitele palate și jocurile de cuburi ale caselor simple, azvârlite labirintic pe coline; apoi "melancolicele esplanade" (vorba lui António Lobo Antunes), terasele umbrite de arbori de pe care se poate contempla peisajul urban (miradouros), cascadele de trepte... Și, pretutindeni, pietrele lucioase alcătuind calçada portuguesa, mozaicul ce pavează nu doar piețele și trotuarele orașelor lusitane, ci și pe acelea ale fostelor colonii - din Brazilia până în Africa, Goa (India), Macau (China), sau chiar
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
nu avea nicio legătură cu asta. Abia mult mai târziu am început să-mi pun întrebări, ca acum, când privesc de aici de sus, de la Penhina (n.Stâncișoara), marea aceasta acoperită de fâșii de ceață. Iau loc în fața acestei priveliști, contemplu această încăpățânată natură egală cu ea însăși și nepăsătoare față de oamenii atât de schimbători. Un soi de pace mă face să mă accept oricine aș fi, așa cum sunt, nimic mai mult. Dacă stau să reflectez, pe dată întrebările revin în
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
grotă, izolat în vârful Muntelui, a rezistat printre asprimile stâncilor treizeci și cinci de ani. Nu pretind să ating o asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe aceste piscuri contemplu locurile copilăriei mele, Foz do Falcao (Golful Șoimului) pierdut în pâclă, pete albe de case, un acoperiș văruit pe acolo spre Azenhas do Mar (Morile de Apă ale Mării). În zilele senine se vede Pedra de Alvidrar (Piatra lui Alvidrar
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
elementare, substanțele primordiale ce ar fi în stare a aproxima, pe o scală a concretului, ordinea universală. Renunțînd a recurge la o cheie propriu-zis mitologică pentru a explica originea cosmică, d-sa mitologizează, mai din adînc, materia pe care o contemplă înfiorat-speculativ: "Cu grecii era cel mai greu/ mai ales cînd acolo/ în Antichitate era dimineață// iar pe carnea mării plutea// încă vie Substanța Universală" (11 decembrie 2005). O sondare a obîrșiilor ultime e fatalmente descărnată, conceptuală (de observat că aci
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
lumii medicale. Ați avut poate curiozitatea de a deschide o carte de medicină. În mod sigur v-a părut de neînțeles. Am răsfoit cândva cărți moștenite de la bunicul meu, dar la planșe întorceam capul, nu mă tenta deloc să le contemplu. Așa și este, iar terminologia medicală s-a constituit într-o altă limbă, aproape inaccesibilă profanilor. Am avut surpriza să văd că și aridul limbaj medical poate deveni materie literară. Ca și cel al fizicii, al matematicii, al teoriei fractale
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice femei... Mi se închid drumuri pe care ziua eu le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
o compunem din ce avem mai bun. Omul postuman, contemporanul nostru, riscă să devină un monstru, o creatură care se strecoară cu dibăcie în viața de zi cu zi, înlocuind toate lebedele, pe Albă-ca-Zăpada și chiar pe Regină. Ca să ne contemplăm nu vom mai avea nevoie de oglindă, va fi de ajuns să privim în fața noastră. Doar că, de data asta, ne va fi greu să ne recunoaștem. Albert Einstein spunea cu umor: "Nu mă îngrijorează deloc viitorul, oricum sosește prea
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
e limpede că e al meu. Al meu. D.P.: Ceea ce spui tu îmi amintește de un tablou al lui Gauguin, Spiritul morților veghează. Un tablou în care, exact așa, există un spirit care se sprijină de catul ușii și care contemplă o tânără frumoasă, goală, odihnindu-se pe burtă. El o veghează... Cam așa e și îngerul tău. M.P.: Eu cred că-s arhetipuri. Adică, eu nu fac nimic, eu nu forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Sorin Lavric Cine contemplă destinul religiilor primește o lecție de viață ce nu este cu nimic mai prejos de cea trăită aievea. E atîta neîndurare în forța cu care, disputîndu-și supremația în-tr-un teritoriu sau altul, s-au măcinat și s-au înghițit una pe
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
trei, am rămas în viață, Elefteriade, Stănicel și cu mine. Nu am să înțeleg niciodată ce legi dictează ținerea de minte. De pildă acum, deși nu ne-am mai văzut de atât timp, Elefteriade mi se pare mai... viu! numai contemplând zmeele Mangaliei... I-am răspuns în luna următoare, pe 19 iulie, tocmai ziua mea de naștere. (El îmi scrisese la 19 iunie). Eu la alt 19, - dar iulie! Potriveală de bun augur. Rămâne doar să ne strângem mâinile. Dar cum
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
toți, bătrâni, pensionari; nici nu era o oră la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul "fantasmatic" nu veți scăpa. Ajuns la mare cu Luminița și stând în gazdă la un țăran, Cezar contemplă decorul domestic. Iată rezultatele contemplației: "Dacă deschideai ușa, simțeai aromele îmbietoare de la cocina de porci din apropiere. Pe servanta de la capul patului erau mai multe bibelouri, așezate cu grijă pe mileuri, să nu zgârie mobila, iar de deasupra, de pe perete
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]