33,831 matches
-
Drept... Dar Lucian Boz în loc să practice magistratura ori avocatura - s-a apucat să pledeze și să judece nu împricinații ci poeții, prozatorii - făcându-le uneori aspre rechizitorii. Lucian Boz a fost și va rămâne un desăvârșit judecător al litaraturii române contemporane. Nicolae Balotă, Urmuz, Timișoara, Ed. Hestia, 1997, pag. 4.
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
structură prea tumultuoasa și anarhica, de o formație universitară de mîna a doua ( Harkovul țarist în locul Occidentului) și de nerealismul întreprinderilor științifice. Succesul lui Hașdeu printre contemporanii săi s-ar explică, deci, nu atît prin meritele omului, cît prin superficialitatea contemporanilor și prin miza mică a celorlalți istorici. Comparat mereu cînd cu Papiu-Ilarian, cînd cu A. D. Laurian, B. P. Hașdeu e lipsit de rigoare, soliditatea și spiritul sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
suntem de la început puși în fața unei idei clare, deloc revoluționare cu vorbele dlui Eugen Uricaru , pe firul continuității care "nu a putut fi rupt nici de «revoluțiile culturale» ale anilor ’50 sau ’70. Aceasta cu toate că, istoric vorbind, România modernă și contemporană a înaintat în regimul unor schimbări bruște, cu însemnate pierderi de timp și valori. Avem, prin urmare, în față un dicționar cronologic alcătuit și unde fiecărui autor i se rezervă cam același spațiu, de trei pagini, dominate de un motto
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
artistului nu constituie o problemă și ea nu trebuie dramatizata, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un reper al timpului, în jurul lui se coagulau energiile contemporanilor. La fel Luchian, Pătrașcu, Tonitza. Astăzi, rolul simbolic al artistului s-a erodat. În ciuda acestei realități, artistul român nu este tocmai un cerșetor. Toți profesioniștii și-au găsit formule de supraviețuire și au relații directe cu o clientela fidelă și
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
plajă largă și diversă de programe cu finanțări din spațiul european, si nu numai. Pe de altă parte, oricît de bine ar fi văzut în ambientul lui profesional și oricît de eficient și-ar fi reglat sistemul de realtii, artistul contemporan se va afla mereu într-o stare de insatisfacție mai mult sau mai putin manifestă , pentru că noii colecționări nu se dau în vînt după artă ,,proaspătă. Ei caută maeștri și vînează mitologii. În mod paradoxal, singurul domeniu în care moartea
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
singurul domeniu în care moartea poate fi percepută pozitiv este acela al artei. Sună sinistru, dar, din păcate, așa este: se considera în mod tacit că un artist bun este un artist mort. Sînt, evident, si colecționări care caută artă contemporană fără nici un fel de prejudecată, însă ei sînt puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru artistic. În principiu, fiecare artist are o supapa prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
mult așteptatul tenor pentru muzica veche. Se poate spune doar că atunci când va dobândi dezinvoltura laturii decorative a acestui repertoriu, cantul sau îngrijit și muzical nu va mai avea nimic de adăugat. Încheierea programului cu o Simfonie de Haydn strict contemporană cu creatorii amintiți înainte a fost binevenită pentru a completa cadrul estetic larg, ca o râma a tabloului prezentat. Lucrare de tinerețe, Simfonia nr. 22 în mi bemol major numită " Filozoful este o sinteză între elemente de limbaj baroc și
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
rolul editoarei lesbiene, Julianne Moore - deși nu face decît un fel de replay al rolului din Far From Heaven de Todd Haynes ( tot gospodină, tot frustrată, tot anii ’50) - demonstrează încă o dată că este una din cele mai mari actrițe contemporane, iar Nicole Kidman ( cu nas de latex) reușește o performanță memorabilă în chip de Virginia Woolf: un rol de caracter care-i dezvăluie talentul cameleonic, deja întrezărit în Moulin Rouge sau The Others și confirmat definitiv cu Dogville. Dar singura
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
cu altele mai modeste, conținând autorii și operele excomunicate ale momentului respectiv. Exemplarul ce l-a avut la dispoziție pentru ediția anastatică de azi pare să fie rarisim, dacă nu unic. Parcurgându-l, noi, care, din păcate, i-am fost contemporani, prin efectele lui, ne dăm încă o dată seama de absurdul orwellian în care am trăit 45 de ani, de greaua sentință de condamnare la care am fost supuși ca popor, intrați în robia comunismului, sentință extinsă deopotrivă asupra spiritualității, a
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
literaturii române. Alături de cei amintiți să-i adăugăm pe Liviu Rebreanu (Amalgam, Gorila), Ion Pillat (Tradiție și literatură), Lucian Blaga (Fenomenul originar), V. Voiculescu (Întrezăriri, Pârgă), Mircea Eliade (Huliganii, Insula lui Euthanasius, Mitul reîntregirii), Vladimir Streinu (Clasicii noștri, Literatura noastră contemporană). Istoria și istoriografia românească au fost frustrate în modul cel mai grav de lucrări fundamentale ale lui Gheorghe Șincai, N. Iorga, Gh. I. Brătianu, I. Nistor, I. Lupaș, C. C. Giurăscu. Numai cineva cu totul străin de ființa și interesele naționale
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
secolului al XIX-lea, începînd cu înmulțirea ilustrațiilor în ziare și terminînd cu reprezentările imagistice în științele naturii. Neîndoielnic, cel mai important fenomen e apariția fotografiei. E destul de ciudat că, deși carierele artistice ale lui Balzac și Stendhal sînt aproximativ contemporane cu primii pași ai fotografiei, s-a scris puțin despre relația dintre realism și fotografie. Filosoful german Theodor W. Adorno remarcă, în legătură cu obsesia lui Balzac pentru precizie, ca a privi lumea nu e în mod necesar totuna cu a vedea
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Mérimée face figură stilistului într-un secol în care un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
autentice de ale Apaziei sau de-ale unui sclav al lui Pericle; căci singure memoriile, care sînt un fel de convorbiri intime ale autorului cu cititorul, îmi oferă mărturii despre om în măsura să-mi placă și să mă intereseze." Contemporan mai e Mérimée și în opțiunea de a se fixă asupra terorii în istorie, de-ai scruta meandrele și a o condamnă că faptul uman cel mai abominabil, dincolo de crezul sau credulitatea grupului social. În Cronică domniei lui Carol al
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
refuza. Nu poate fușări. Nu poate trișa. Un proverb arab spune că nu este faptă bună să intri în casă pe ușa din dos. Când a fost lesne, dar și când aproape imposibil, Călin Ioachimescu a intrat în casa muzicii contemporane pe ușa principală. Erată Ca urmare a unei regretabile erori de culegere, textul articolului Jurnal de festival din nr. 24, 18-24 iunie a.c. a suferit în ultima lui parte alterări de conținut, drept pentru care suntem nevoiți să facem următoarea
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
oarecum de sete: Boemii. Se dă cuvîntul unor scriitori pe care viața dezordonată nu i-a împiedicat, dimpotrivă, le-a stimulat creația, precum Șerban Foarta, Ioan Grosan, Iolanda Malamen. Ei povestesc și despre alți boemi rămași în legendele literaturii române contemporane, dar și în biblioteci - Nichita, Mazilescu, Pică, Puca, Ahoe, Dimov, Daniel Turcea, Madi Marin... Își spun părerea, profesoral, studioși ai "fenomenului, precum Mihaela Anghelescu Irimia, care merge pe firul etimologic (Boemia -> bohémien = țigan = vagabond -> viața boema) sau criticul de artă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
ne-a făcut pe toți mai buni. l Fiindcă e vorba despre Dilemă, Cronicarul ține să amintească neapărat și rubrică Simonei Sora, unul din cei mai buni critici tineri de azi. Cronicile ei literare se orientează bine în ansamblul literaturii contemporane și au fraze clare, judecați argumentate, culoare cît trebuie: chiar te lămurește despre ce e vorba în carte, daca te interesează și merită s-o cumperi (sau s-o împrumuți). l Revista HIPERION - CAIETE BOTOȘĂNENE nr. 2 are o secțiune
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
fi unul dintre cei mai de seamă teologi și cărturari ortodocși români de pretutindeni din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, posesor al unei solide culturi, capabil să perceapă și să explice cele mai recente și mai complexe fenomene apărute În gândirea teologică contemporană. Tânărul universitar bucureștean George R. LĂZĂROIU, tot de la Universitatea Spiru Haret, s-a oprit asupra noțiunii lui Wittgenstein privind statutul factologic al limbajului religios. Arhitectul Livio DIMITRIU, fondatorul și președintele Institutului de studii urbane și arhitecturale New York și profesor de
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
1963. A urmat cursurile Academiei Regale de Muzică din Londra ( vioară) și apoi a studiat la Oxford. A publicat mai multe volume despre terapia prin scris, și volume de poezie. Este redactor șef al revistei Orient Express, care publică literatură contemporană. A călătorit în toată Europa în scopul integrării poetice a continentului așa s-ar putea numi vocația ei culturală. Lidia Vianu: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
din poezia mea la Muzeul Literaturii cu Ioana Ieronim și Saviana Stănescu. Ar fi multe de spus despre literatura română. N-am prea citit proză: nu mă entuziasmează deloc post-modernismele stilate. Oricum, nu clișeele. Dar ce poezie aveți! Atâția poeți contemporani minunați. Mă gândesc la poete ca Ana Blandiana (mărturisesc că la ea prefer textul scris, fiindcă pot să mi le recit eu cum vreau), Liliana Ursu, Denisa Comănescu (care nu pare să scrie prea mult în acest moment, și care
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
trei ani de cercetare la Oxford Brookes University ca să-mi scriu romanul în versuri, deși cartea va fi gata mai repede. Locuiesc cu partenereul meu de viață la țară, la jumătate de oră de Oxford cu mașina. LV. Mulți poeți contemporani citesc din versurile lor în public iar unul dintre ei chiar spunea că așa va supraviețui poezia. Ce părere ai: trece poezia printr-o criză de comunicare? Ar putea oare ecranul calculatorului să câștige bătălia? N-ar putea internetul să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
pieptul ei scrie: "C’est la vie". Antologia poeziei românești de la S la XXL, ediție alcătuită și îngrijită de Ion Barbu, Petrila, Ed. Ha, Ha Ha, 2003. Poemele sunt "comentate" ingenios de caricaturi aparținând unora dintre cei mai valoroși graficieni contemporani (printre care se numără, bineînțeles, și Ion Barbu). Tratat de rienologie - 2, literatură caricatură de sertar. Petroșani, Ed. Genesis, 2002. Este vorba de texte ale lui Ion D. Sîrbu ilustrate, comprehensiv și cu mare vervă... grafică, de Ion Barbu. Pe
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
muzica din secolele 18 și 19, creația muzicală recentă zbătându-se ca peștele pe uscat, din prea puțina capacitate de cuprindere și înțelegere ori, dimpotrivă, din prea multă aprehensiune și indiferență a celor mai mulți dintre pedagogi în relația cu fenomenul muzical contemporan? Cât despre creația românească, e relevantă, dar și îngrijorătoare, cred, constatarea că doar 5-6 copii au aborda-t-o, și atunci într-o manieră superficială, circumstanțială. 4) Primejdia că numărul copiilor ce se vor îndrepta în viitorul apropiat către muzica
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
traducerea e o muncă de creație mai dificilă decît se crede în general și de ceea cu atît mai mult sînt de apreciat traducătorii buni, fără de care publicul românesc nu ar avea acces la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că sînt totuși
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează cu un Zeitgeist dezabuzat, nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern, și nu al oricăruia, ci numai al aceluia care, dacă tot s-au terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să se
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Ștefan Niculescu Tânăra muzicologie românească a depășit în ultima vreme un persistent obstacol. E vorba de curajul de a aborda frontal și sintetic totalitatea creației muzicale românești contemporane. Evaluarea neîngrădită a modernității era, până prin 1990, o întreprindere tabu. Domina pe atunci un canon difuz, impus mai ales de muzicieni cu funcții administrative sau politice. Nu se putea atinge susceptibilitatea oficială nici măcar pentru minime corecții ale neclintitului canon. De-
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]