1,120 matches
-
Toate Articolele Autorului Podiș pe fruntea mea lată, urme de văi. Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare, mâinile-mi scapă din vedere oamenii. Se ridică oasele din rădăcini și se mișcă. Poveștile se deșiră prin cuvinte amestecate, apele nu mai contenesc, trec pârleazul, vine durerea dusă-n spinare ca o zdreanță de moarte. Ziua e pusă pe butuci, așteaptă apă în deșert pustiul își extinde orizontul. Soare, arșiță, câinii nu mai latră, nisipul, nisipul ne mănâncă. Referință Bibliografică: Vară de nisip
VARĂ DE NISIP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346165_a_347494]
-
și data de la ceas care arăta două zile mai târziu, îi dădeau certitudinea că faptul se petrecuse cu adevărat și nu avea motive de îndoială. Și atunci care e realitatea ? Unde fusese în acest timp? Noianul de întrebări nu mai contenea ... Aproape că nu a știut când a ajuns la fostul Cămin Alpin... A trecut destulă vreme de la acea întâmplare și întrebările împreună cu șocul au rămas, urmând să mai caute lămuriri cu privire la aceste lucruri. Mulțumea lui Dumnezeu că era întreg și
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
uitase îndărăt, ori nu se uitase, Andrei Azuga nu-și putea nicidecum aminti! Făcuse în cele din urmă cale întoarsă, abia mai mergând, spre farmacia din colțul străzii Făgăraș. M-oi fi uitat îndărăt, nu m-oi fi uitat? nu contenea să se întrebe neliniștit. Lumea din dreptul farmaciei se risipise, nu mai rămăsese țipenie de om acolo, fapt care făcuse să-i crească neliniștea ce-l încerca. O bănuială sumbră îl inundase, ca o apă neagră care nu-și mai
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
și gemea de focul aprins al dragostei. Degetele ei treceau pe rând prin părul des, lung și negru al lui Costache și apoi se opreau pe spatele lui bronzat și viguros, în mângâieri și strângeri deopotrivă. Sărutările lui nu mai conteneau. Centimetru cu centrimetru din pielea fragedă a fetei intrau în gura lui lacomă. Rând pe rând degetele de la picioarele fetei făcură cunoștință cu buzele lui, deasemeni genunchii, pulpele neatinse de soare ... Buzele fetei, de atâta sărutat, înfloriseră ca o tufă
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
înălțat rugă: „Soare, dă-mi De la tine O fâșie Nu mai mare Ca o maramă. Doar pentru un crâmpei De seară. Am întâlnire Cu zâna inimii. Cum să fiu eu Învăluit de umbre, Când în fața Ei, Până și îngerii-și Contenesc fâlfâitul? Mi-aș trece pe umeri O eșarfă: Strălucirii ei Să-i răspund Barem C-un sâmbure de lumină. Și soarele s-a-ndurat, Împrumutându-mi o șuviță Din aurul lui. Împopoțonat astfel, I-am aținut calea Dragei mele. Dar ea trecu
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
în comuniune. Pentru că altfel, dacă și la El o fi existând suferință, atunci cred că suferă grozav pentru neiubirile noastre. Pentru tot veninul acesta care a inundat mapamondul. Pentru toate imprudențele noastre. Pentru toate separațiunile acestea pe care nu mai contenim să le tot facem. Noi și voi! Mereu și mereu trebuie să existe un „noi” și un „voi”. O prăsilă de câini! Între copii și părinți, între copii și copii, între părinți și părinți, între vecini și vecini, între colegi
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scutură copaci de frunza-ngălbenită, bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
pios omagiu, a fost un intelectual aproape autodidact (putem afirma fără teama de a greși prea mult), deoarece, era prea puțin interesat de o recunoaștere oficială prin diplome sau doctorate, dar avea și vocație, și pasiune de autodidact, care nu contenește să-și lărgească orizontul cultural. Fără intenția de a face o biografie în adevăratul sens al cuvântului, am să amintesc că tatăl său, Luca Caragiale (sau Caragiali, Carageally, așa cum și-a mai semnat unele acte și scrisori), după o experiență
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
conduce poporul la glorie și mărire.... Va veni și timpul acela când dulcea și armonioasa noastră limbă va răsuna nu numai de pe înălțimea catedrei, ci ne va îndulci inima și ne va fermeca auzul și de pe scenă.” Iosif Vulcan nu contenea să laude efortul artiștilor bucureșteni care veneau, fie vară, fie iarnă, fie sănătoși, fie bolnavi(cum au fost, nu o dată), fie obosiți, săraci și necăjiți... să rostească texte teatrale în limba română, pe scenuțe adesea mici și neîncăpătoare, pentru românii
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându-l, Mai greu se face sufletul, și gândul, Chiar luna, tristă, nu se mai zărește
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
de șoldurile lor lăsându-le într-o unduire provocatoare. Secretara își cutremura violent sânii proeminenți, bucurându-se că ospătărița nu avea așa ceva. La rândul ei, aceasta își mișca șoldurile în convulsii șocante, speriindu-l pe artificierul care nu-și mai contenea salturile pantalonilor strânși pe trupul transpirat. Treptat și pontatoarea începu a-și lăsa rigiditatea la garderoba moralei socialiste, încercând să-și lase torsul cuprins de febra ritmurilor ardente sud-americane. Fără folos însă. Secretarul o ținea la fel de rigid, impunându-i o
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
Dar ea întoarce capul în cealaltă parte ... Și gestul ei îi umple sufletul de deznădejde.... Urcă treptele și sărută obrajii prezentatoarei focoase și plină de paiete . Ridică premiul ,dar nu reușește decât să îngaime un simplu „ mulțumesc ” . Blitzuri strălucitoare nu contenesc să fulgere din toate colțurile . „ Cine-i actorul ăsta frumușel ? Cu siguranță , va avea o carieră îndelungată ! ” se aud din ce în ce mai multe voci. - Premiul acesta nu l-aș fi putut obține fără sprijinul unei ființe minunate căreia o să-i mulțumesc toată
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
Nicoleta Luca-Meițoiu! Apogeul sentimental al publicului! După câte o ‘bucată’, la un moment dat nemaiavând posibilitatea aerației necesare de a mai spune prea multe în pauze, decât numai de a se înclina cu stimă în fața publicului recunoscător ce nu mai contenea cu aplauzele, dumneaei mai făcea uneori câțiva pași, dus-întors numai pentru a capta o respirație mai prelungă/profundă în plus, dar necesară... Ca simplu spectator devenit admirator, am întâlnit numeroase opinii favorabile, caracterizate printr-un realism izbitor de evident (fiind
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
-i obosiseră, însă exercițiul, dexteritatea și musculatura dezvoltată în acest sens, a apărut cu acel „ceva” în final redând melodia într-un mod strălucit, excelând exact la momentul oportun, aplicat fiind într-o arie ce presupunea aceasta. Aplauzele totuși nu conteneau, făcând să apară un bis, urmat de altul și altul.. Apoi recitalul de după recital a fost relaxatant, simpatic, intim, aerisit de acum, având rolul de destindere printre prietenii dumneaei. Într-o altă „acreditare” scrisă poate chiar a dânsei însăși, cu
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
și au transportat-o cu o targă purtată de toți cei coborâți în râpă. Mașina salvării cu sirenele pornite plecă imediat în trombă spre Brașov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat și ploaia care nu contenea să cadă. Revenit lângă mașina sa, constată că are răni pe brațe și că este plin de nămol și frunze ude pe pantofi și pantaloni, întreaga îmbrăcăminte fiindu-i compromisă. Se va schimba la primul popas ori într-o parcare
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
ca să dea pe față averea pe care o avea. După trei luni de chinuri, în iulie 1714 primește pe umăr caftanul de iertare și promisiunea de a se reîntoarce pe tronul Țării Românești. Răutatea rudelor și a vrăjmașilor nu a contenit, la auzul iertării, astfel că sultanul ridică noi pretenții la care domnitorul nu poate face față. Astfel, este hotărâtă execuția lui Constantin Brâncoveanu, a sfetnicului său Ianache Văcărescu și a celor patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370210_a_371539]
-
ieșit în întâmpinare din toată inima, cu ochi veseli, primindu-l cu urări de fericire și cu o nesfârșită bucurie, ca niște scăpați din închisoare. Bărbați, femei și copii se înghesuiau laolaltă cu nenumărate cete de slujitori și nu mai conteneau a striga, numindu-l când salvatorul, când dezrobitorul și când binefăcătorul lor. El însă-pătruns cum era, prin însăși firea lui, de credința în Dumnezeul-, la auzul strigătelor lor nu s-a lăsat furat de mândrie, la lauda lor n-a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
turcul case, moschei aci și-a zidit... Stăpânea de prea mai mult ca și acasă, Acea credință în mai bine nu era-n viață! Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, Prin vene de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot ce aveau... Pe când începea ordinea a restaura, Și cetățile, orașele țării le răscumpăra, Sultanul bine nu află a piezării veste, Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! Iubea neamul și țara în ea împânzindu
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
care veneau din sala de concert îl treziră din visare pe tânărul violonist care cântase o lucrare a lui Nicolo Paganini.Dirijorul ridicase în picioare întreaga orchestră și arătând către violonist mulțumea publicului, care ridicat și el în picioare nu contenea cu aplauzele și trimiteau către scene flori multicolore. Violonistul privea sala cu ochii umezi și se întreba dacă aceste aplauze se datoresc interpretării lui, sau sunetelor ce ieșiseră din vioară Stradivarius cu care avusese șansa să fie înzestret. Știa că
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
Era purtată de o parte și de alta de braț, urmată de mirele ce se afla înconjurat de fete neprihănite ale tinereții sale. Mirele arunca din chimir bani copiilor care ieșeau cu gălețile de apă în fața miresei. Lăutarii nu mai conteneau cu instrumentele. Clopotele cele mari abia se mai auzeau de larmă. Nașii veneau imediat după mire, întâmpinați de ovațiile mulțimii. Curteni, rude și prieteni, urmau nașii. Voievodul Mircea aflat în poartă, aruncă grâul fertilității și al bunăstării peste capetele lor
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
pe împărat cu sclipiri de floare. Când ajunseră în fața casei, trandafirii se revărsară pe toți stâlpii prispei, inundând grădina cu parfum și culoare. Toți pomii din curte se înveșmântară-n floare și își umplură crengile cu păsări care nu mai conteneau să cânte. Ei, dar scena asta intimă n-a rămas neobservată. Gardurile și ferestrele vecine au făcut ochii mari și au ciulit urechile, cu șușoteli: - Văzuși, fă, că veni? - Păi! Și-nflori grădina toată, zău așa! - Da, smiorcăita de mă-
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Sunt cântece ca vulturi ce veghează într-un ochi fără pleoapă al folclorului curat ca zăpada și pur ca roua, și mai sunt haine de aur neîmbrăcate decât de înseși cântecele întrupate în folclorul maramureșean, sigurul căruia îi vin. Nu contenesc niciodată, sunt păsări fără corp, cu o singură sorginte și un singur cuib: Maramureșul! Sunt numai glas, fără sfârșire, sunt păsări haihui, păsările idealului omenesc înflăcărat de dragoste, credință, statornicie! În toate aceste cântece ale interpretului Gheorghe Turda țâșnește izvorul
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
Caragiale? - se întreba cândva, cu amărăciune, Eugen Simion. Pentru că totul este luat astăzi în derâdere, singurii care scapă cursului demolator fiind doar autorii acestui curent antinațional, care neagă pe toți cei ce nu se raliază ,,găștii”lor, care nu mai contenesc a se lăuda ei între ei, a se premia ei între ei, dezgolind o latură de un mercantilism abominabil. Și, paradoxal, aceștia nu sunt intelectuali anonimi, ci notorii, care și-au făcut din arta demitizării vârfurilor culturii și literaturii române
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
puțin cu el abia articulă cuvintele mi-a spus în câteva cuvinte: ,, Sunt din Senegal mă duc la Dortmund pentru a căuta ceva de muncă, acolo mă așteaptă un prieten.” Îi tremurau obrajii și bărbia în timp ce imi vorbea nu putea contenii acel tremur iar cu acel singur ochi privea atât de disperat nu mai avea destulă forță nici măcar să vorbească așa că l-am lăsat în pace. La intrarea în Franța jandarmii francezi au oprit autocarul și cu niște priviri iscoditoare cu
LUMEA PROSPERITATII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354404_a_355733]
-
în Elveția n-am întâlnit peisaje mai fermecătoare ... ” Și iar ne opream pentru a-i oferi răgazul să admire și să filmeze. Ce să mai vorbim de impresia covârșitoare pe care i-au făcut-o locuitorii acestor meleaguri! Nu mai contenea să se minuneze în fața dovezilor adorabile de ospitalitate, nu mai prididea cu laude la adresa demnității și căldurii sufletești a maramureșenilor. „Și când te gândești că sunt pentru prima dată în România! Asta și datorită faptului că în Occident a fost
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]