KorAP: Find »[drukola/base=contesă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...80 >

1,993 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

niciodată de farmecul lui, dar avea luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu atât mai puțin pentru așa o frumusețe. Astfel că rămase mut. Văzând că domnul Popa este timid, Contesa își desprinse cu o mână blândă agrafa de pe umărul stâng. Într-o clipă, vălurile căzură și, odată cu ele, căzu și fața lui Popa. Tot ce se poate spune este că dacă Mariana ar fi văzut trupul acesta perfect și transparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
renunțat la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai ales fără... - Fără... repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
America, Sharon Stone, toată viața pentru care muncise din greu. - Nu? - Nu! - Stimați spectatori și telespectatori! Heruvim, Romeo și Nexus deopotrivă, Horațiu își puse la bătaie toată frumusețea, curățenia și revolta. Ăsta era marele plan, al lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți-vă și domniile voastre! Acest nimeni, acest analfabet din Vitan, trăia liniștit în păcat. Ca mulți dintre noi. Numai că lăcomia și nerușinarea lui au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
același timp. Fuga lui Mișu în culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema de la buric, viitor tată și fost homosexual... iată-mă cum mă fâțâi cu toate cele la vedere prin fața celei mai frumoase dudui pe care am văzut-o în viața mea. Contesa asta ori e nebună, ori face parte dintr-o sectă. Nu m-aș mira să mă pună să beau... Mă rog... În mod normal, ar trebui să plec. Să mă duc acasă la nevastă-mea, să văd ce face cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
purtăm haine, ne nășteam îmbrăcați, nu-i așa? E prima dată când îmi vine ideea asta. De când sunt aici îmi vin multe idei. Înainte vedeam totul ca prin vis. Un vis e un vis e un vis e un vis. Contesei îi place poezia foarte tare, am învățat și eu câteva. Trebuie să recunosc că o dată în viață e bine să scrie omul poezie. O dată în viață e bine omul să fie homosexual și să scrie poezie. O dată în viață e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
viață e bine să facă de toate. Chiar și un copil. Eu n-am avut educație, asta e. Pe șantier acolo mai ziceam un banc la trupa întreprinderii, mai cântam ceva de 1 Mai, dar atâta. Ne distram și noi. Contesa zice că unii au făcut asta toată viața. Că trebuie numa să vrei să-ți trăiești viața în... într-un fel. De parcă dacă eu aș merge acuma la nevastă-mea și i-aș spune că vreau să-mi trăiesc... să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu o poezie cu tema „platonic”. Așa m-a rugat Contesa. Mi-a zis că dacă nu vreau, pot să nu scriu. Măcar atâta să fac și eu, dacă mă gândesc câți bani cheltuiește cu mine! Da oare de unde o fi având atâția bani? Platonic. Hm... Oare ce rimează cu „platonic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-i bună, numai tâmpenii îmi vin în cap! De-aia sunt nebuni poeții, că se gândesc aiurea la tot felul de lucruri, în loc să-și vadă de treaba lor. Platonic-paranoic. Nu, că nu se termină în „nic”. Grabnic. Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat, Contesa azi m-a dezbrăcat, Și dacă tot mă plimb platonic, Sper doar să nu fiu foarte comic. - E bine. Rimă alăturată, subtext

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat, Contesa azi m-a dezbrăcat, Și dacă tot mă plimb platonic, Sper doar să nu fiu foarte comic. - E bine. Rimă alăturată, subtext, ironie. Domnule Popa, ești mult mai profund decât credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat, Contesa azi m-a dezbrăcat, Și dacă tot mă plimb platonic, Sper doar să nu fiu foarte comic. - E bine. Rimă alăturată, subtext, ironie. Domnule Popa, ești mult mai profund decât credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa, dar nu putea să-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Rimă alăturată, subtext, ironie. Domnule Popa, ești mult mai profund decât credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa, dar nu putea să-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că astfel își va spăla păcatele cu tergiversarea cercetărilor. În plus, ochiul pătrunzător de femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că astfel își va spăla păcatele cu tergiversarea cercetărilor. În plus, ochiul pătrunzător de femeie va vedea lucruri pe care el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
slabe. Îi întinse lui Horațiu un trabuc. - Mulțumesc, nu fumez. Domnul Smith îi mai suflă un nor de fum în ochii deja umezi. Și brusc, Horațiu își aduse aminte că luptă pentru o cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să-și accepte soarta din dragoste pentru umanitate. Simțea în cap o tensiune fierbinte, de parcă piciorușele tuturor martirilor lumii jucau tontoroiul pe materia lui cenușie, stârnind praful și nerăbdarea adevărului. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
celălalt capăt al biroului, se apropie de oglinda în spatele căreia stătea doamna Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa pentru Popa cerea mai degrabă un spirit masculin. O frumusețe perfectă ar fi putut să-i distragă învățăcelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa pentru Popa cerea mai degrabă un spirit masculin. O frumusețe perfectă ar fi putut să-i distragă învățăcelului atenția de la lucrurile esențiale pe care le aveau de discutat. Dar ce lucruri aveau ei de discutat? Până unde putea ajunge cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pe care le aveau de discutat. Dar ce lucruri aveau ei de discutat? Până unde putea ajunge cu transformarea acestui om? De ce-și cheltuise banii și timpul pe el când existau atâția copii săraci, dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi întări doar convingerea că da, aspectul fizic nu contează prea tare. Și nu pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]