73,689 matches
-
drept caracteristică un comportament diferit în funcție de prezența sau absența pauzelor: păi marchează într-adevăr ezitarea precaută atunci cînd este urmat de o pauză (păi... mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar conferindu-i caracterul unei concluzii obligatorii: păi mergem!; păi am greșit. Și interjecția hai are un comportament asemănător; doar că valoarea sa de bază este mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în primul rînd îndemnul la
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
a formulei „Have a nice day”, cu care e de multe ori echivalat și de care este chiar mai aproape în construcții de tipul Să ai/ să aveți o zi bună (dată fiind mulțimea exemplelor orale și scrise și tipicitatea contextelor în care ele apar, am renunțat de această dată la indicarea exactă a surselor). Imitarea expresiei străine nu reprezintă un calc fidel, pentru că respectă regulile gramaticale și lexicale românești: poziția normală a adjectivului, afinitatea semantică prototipică cu substantivul. Impresia de
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
de stabilitate, de ordine, refuzul autorității despotice, oroarea de arbitrar și abuz, nevoia de constituționalism”. Mai mult decît atît, pe liberalii lui Brătianu și pe conservatorii lui Ghica îi unește o aceeași concepție asupra politicii și a rolului ei în contextul epocii: „Politica este o artă a culiselor, dar ceva trebuie să se petreacă și pe scenă pentru a justifica mașinațiile ei. Nu poate fi lăsată scena goală sau plină de actori împietriți în gesturi alegorice. Secolul nostru este chemat să
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
treilea roman al ciclului, la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca o prolepsă pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-ministru, ministru de Externe, președintele Consiliului de Miniștri, director general
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Pavel Șușară Între autohtonism și sincronism După 1990 arta românească a fost puternic marcată de două tendințe majore și egal îndreptățite în contextul dat: cea autohtonistă și cea sincronistă. Prima urmărea, pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor tipare formale sistematic reprimate în anii comunismului, iar cea de-a doua a încercat, destul de timid la început și
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
când vor constata că cele două cărți comunică nu doar prin adunarea unor foști scriitori excentrici readuși în discuție după 1989, ci și prin structura lor. Înainte de a prezenta articolele strict la temă, autorul simte nevoia didactică de a recapitula contextul literaturii române postbelice în capitole simetrice intitulate Poezia/proza anilor ’60-’90. Privire de ansamblu, în care sunt adunate aceleași articole pentru ambele cărți (câteva în plus în volumul dedicat târgoviștenilor), cu diferențele de rigoare impuse de motivarea alegerii acelor
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
autorii amintiți. În plus, postmodernismul făcând obiectul unui curs susținut de Ion Bogdan Lefter în cadrul Literelor bucureștene, era de la sine înțeles ca autorul să nu renunțe la articolele cu conținut mai mult didactic, așa cum sunt cele în care se recapitulează contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile lor creatoare și prin euforia noului început cu pașoptiștii, șaptezeciștii, mai ponderați în exteriorizarea eului, dar mai rafinați în expresie
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
și în proză, există un număr de scriitori care nu ocupă fotoliile din primul rând din două motive: formulele practicate de ei nu se supun rețetelor „Nichita Stănescu” în poezie sau „romanul obsedantului deceniu” în proză, iar la nivel de context socio-politic-cultural autorii incomodează într-un fel sau altul autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în paralel cu aceste culoare net delimitate au evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în nici una din direcțiile „acreditate”, lăsați în umbră, marginalizați
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
miniaturist”, “caracterolog” sau “umorist”, compune o literatură ce pare o rescriere continuă a autobiografiei, în timp ce Tudor Țopa oferă spre publicare propriul jurnal investindu-l cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica literară. Cum ora recuperărilor a trecut însă, așteptăm din partea profesorului și a congenerilor săi să pornească etapa monografiilor și a studiilor care să redea cezarului ce-i al cezarului
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
niște oameni/ sunt oamenii-haine omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici mai scurt/ cu păr des pe picioare cu simțuri atrofiate/ omul-haină mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
este fundamental un desenator. Iar desenul nu este aici neapărat o tehnică, ci o calitate a privirii și o formă de construcție mentală care pot fi superioare - și de multe ori sînt - uneia sau alteia dintre expresiile finale. În acest context, arhitectura și pictura devin mai convingătoare în ceea ce privește orizontul analitic, de grafician, al lui Marcel Iancu decît desenele înseși, pentru că ele doar mijlocesc exprimarea unui caracter fără a-i solicita vreun act exterior de conformare cu imperativele genului. Desenul te obligă
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
să fii terorizat de asemenea amintiri pentru sentimentul de înstrăinare provocat de spectacol. Mânia este mimată, hazul este căznit, mesajul autorului nu trece în jocul actorilor, deși ei fac eforturi stimabile pentru a rămâne în legătură cu spectatorul. Bănuiesc că în acest context cuvântul mesaj mă compromite, dar dacă autorul nu are nimic de spus, de ce mă ține de vorbă? Victimele acestei dispariții de semnal sunt și tinerii interpreți, care se străduiesc să construiască premisele comunicării și cu cât strădania este mai evidentă
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
dar dezavantajul polisemiei și al lipsei de specializare. De fapt, ambele cuvinte circulă în paralel; chiar în mesaje practice, putin atente la forma, apariția lor pare să satisfacă o necesitate de variație sinonimica. Le găsim așadar destul de des în aceleași contexte, la mică distanță: „Dacă nu ai nici un teveu prin birou, descarcă-ți cateva filmulețe (...) Downloadează-ți jocul” (apropo.ro); „Pentru a downloada un mp3, click dreapta pe «descarcă»” (home.earthlink); „sun programț pe care îl puteți descărca de pe site și care
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
nu sînt critici. Doar pretind a fi. Tot în principiu, opinia critică trebuie să fie onestă. Dacă intră vreun calcul în ea, acesta nu poate fi decît de natură, să zicem, morală: e imposibil să nu ții uneori seamă de contextul social și personal în care se află autorul (și cartea lui). O lectură e un raport mai complex decît se crede, nu doar cu un text, dar cu un om, nu doar cu litera, dar și cu spiritul cărții, care
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un anumit tîlc în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a Camerei Deputaților
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
minții unei nou-născute, mai degrabă a unei nou-..., dacă ar fi să continuăm în „armonia” citatului și, de fapt, a întregului fragment publicat. Însă, luându-și imediat măsuri de prevedere și mai ales de siguranță, I.B. introduce „situația” într-un context mai larg și cam greu verificabil, poate chiar credibil: S-a întâmplat ceva similar și într-o literatură mult mai puternică decât cea românească, în cea postsovietică. (Ce exemplu distrugător!) (...) la fel cum latino-americanii propulsau, la ora gloriei lor, tema
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
care se știe atât de puțin și despre care s-a scris tendențios și eronat. Dar, am refăcut-o nu fabulând sau delirând propagandistic, ci respectând adevărul documentelor, atâtea câte am putut noi aduna, sau câte am putut consulta.” În contextul de unde le-am extras, - studiul introductiv al ediției Aron Cotruș. Opere. Poezie I, semnat de Alexandru Ruja, realizatorul ediției în două volume, - rândurile citate privesc un moment anume din viața poetului. Anii lui de exil. Născut la 2 ianuarie 1891
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
în bună măsură dominați de starea unui artificiu de conștiință, cu astuție indus de procedeele propagandei totalitare și, din păcate, trecut în zona reflexelor, stare ce răspunde cum un blasfemic ecou artificiului unei creații silite a se derula într-un context ideologic: „Nimic din ce se întîmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub guvernare totalitară, scrie dl Negrici, nu are o explicație naturală. Direct sau indirect, totul este replică, reacție, ripostă, repliere defensivă, disperată sau inventivă, stratagemă de supraviețuire”. Acest artificiu
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală, folosită glumeț în contextul comunicării curente: „aprecierea ministrului de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a populației țării să știe «despre ce este vorba în propozițiune» cu integrarea în Uniunea Europeană; (...) se constată că lumea (adică lumea noastră, carpato-danubiano-pontică) nu prea știe «despre
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
de zdruncinare, de fărâmițare a temeliilor pe care e clădită actuala alcătuire socială.” Încă un abuz al “incriminatorilor”: dacă analizăm lista autorilor în discuție, constatăm cu ușurință că cei de origine română sunt de departe majoritari. Într-un astfel de context, postafața romanului șuluțian, care deplânge insuficiența intelectual-afectivă a publicului românesc ce nu poate depăși un nivel primar al lecturii, e un ecou întârziat la prefața lui Oscar Wilde la Portretul lui Dorian Gray: în esență, autorul declară caracterul antipedagogic al
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
asemenea reper unic, care este peisajul acesta atît de special, cu atmosfera, vegetația, relieful și mediul său acvatic, răspunsurile se grupează în trei categorii mari. Artiștii din prima categorie pot fi așezați sub imaginea metaforică a melcului, pentru că, indiferent de context, ei își poartă atelierul în spate și îi prelungesc coordonatele fără nici un fel de concesie. Peisajul nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu funcționează ca un real partener într-un eventual dialog creator. Din factor activ, cu sugestiile
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
Abuzul stilistic a transformat cuvîntul într-un adevărat clișeu lexical. Diminutivul caracteristic limbajului familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde într-adevăr în limba actuală către o specializare semantică. Desigur, aceasta nu e înregistrată de dicționare, care furnizează doar
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
necesară) "tinere mame", se poate ilustra prin variații stilistice contextuale: "Programul intitulat « Filme pentru mămici» prezintă în trei după-amieze pe saptămână filme agreate de tinerele mame" ( cuvlibdeva, 2002 /2/ 3091). Dacă în rubricile de specialitate jargonul infantil e normal, în context referențial-politic, în combinație cu lexicul juridic și administrativ, cuvîntul mi se pare că sună destul de discordant: "Ordonanța rămâne retroactivă pentru că în prevederile ei vor fi cuprinse și mămici care se vor fi aflat la 1 ianuarie într-un oarecare moment
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e gustată îndeajuns pe toată întinderea nației". Ceea ce, adaug eu, nu-i spre lauda ei. Afirmând în alte contexte că românul nu este edil, nu are simț arhitectonic, G. Călinescu revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
prin prisma mai lesnicioasa a constatării unor inadecvări factologice, a unor inadvertente ale comprehensiunii istorice propriu-zise. Pasînd cu delicatețe așa cum se și cuvine, pe tărîmul ideilor generale ale filosofiei hasdeene, autorul e mai ferm în planul aprecierii unor relații ale contextului politic și publicistic, ale "strategiilor publice. Astfel ni se înfățișează examinarea imaginii lui Hașdeu, din cuprinsul lucrării lui Z. Ornea dedicate Junimii ( ediția prima, din 1966, ediția a doua, revizuită și adăugita, din 1978). Aserțiunea lui Z. Ornea, potrivit căreia
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]