1,040 matches
-
în fiecare număr al revistei, până la încheierea primei sale serii (cu numărul 52, din decembrie 1922), iar în cea de a doua, cu un singur poem, în 1927. Alte publicații, precum Flacăra, Năzuința (condusă, la Craiova, de Elena Farago) sau Contimporanul îi vor tipări poemele acestei dintâi vârste lirice, reluate în volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul Ion Călugăru - cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
accelerând procesul de coagulare a personalității. În octombrie 1924, când inițiază, alături de pictorul Victor Brauner, revista 75 H.P. (al cărei „redactor” e și Stephan Roll), Voronca pare a-și fi însușit principalele repere ale programului constructivist, în direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, încât e în stare să propună el însuși, în câteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica poeziei, momentul 75 H.P. înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a dreptul revoluționară pentru momentul istorico-literar respectiv. În ce măsură asemenea deziderate teoretice își găsesc corespondentul în practica creatoare, ne-o spune, într-o primă instanță, liliputana plachetă Invitație la bal, publicată în 1931, dar conținând poeme tipărite inițial în revistele Punct, Contimporanul și Integral, în 1924-1925. O comparație oricât de sumară cu Restriști-le debutului indică întreaga distanță - enormă - parcursă într-un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipând fals”, „huruitul roților în beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu toate poemele Invitației la bal suportă o asemenea analiză. Unele dintre ele vizează aproape exclusiv insolitul asociațiilor conturând mai degrabă un spectacol exterior, la nivelul unui „reportaj” în care contează - după propoziția programatică din Manifestul activist către tinerime al Contimporanului - „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”; stratul reprezentativ primează, neglijând ca și total autoreferențialitatea, subtila „chimie a cuvintelor”. Compensat adesea de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mare, ca al «Frăției româno-italiane» și al «Necesarului». Fiecare număr cuprinde o ilustrație mare, reprezentând vederile, scenele și evenimentele cele mai de căpetenie din țările depărtate. Aduce descrierile regiunilor de curând descoperite, ține în curent pe cititori despre marile călătorii contimporane și despre explorările și expedițiile geografice”. Acesta a fost de altfel programul constant al publicației, care se numără printre cele mai longevive din presa românească, respectat cu fidelitate, dar extins pe măsura avansului științei moderne, al înmulțirii descoperirilor tehnicii - cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. În același timp, semna manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista "unu" (1931), un "pretext teatral", Hérode, în limba franceză, în "Contimporanul" (1932), o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în "Floarea de foc" (1932). Sporadic, mai colaborează la "Vremea", "Vitrina literară", "Calendarul", "Credința" și "Azi", în ultima dînd la iveală un ciclu liric, intitulat Contingent 1916. Prieten
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
poate fi pusă la îndoială, nu însă și "sinceritatea" ortodoxismului și a modernismului practicate de poet acum. În afară de manifestul pomenit, Poezia agresivă sau despre poemul reportaj, nelipsit din antologiile mișcării, mai stau sub semnul avangardismului "pretextul teatral" Hérode (tipărit în "Contimporanul"), poemul Reportaj assirian (din "Cuvîntul", 1932), fragmentele din Romanul tînărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, în care însă jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe calapodul romanului
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
lucrare - culmea! - plagiată (p. 243-254). În anexele acestui prim volum (p. 257-358), în ultima sută de pagini, Al Dobrescu reproduce câteva din textele publicistice care au constituit acuzele și dovezile de plagiat: Grigore Tocilescu despre istoricul Petru Cernătescu, redacția "Revistei contimporane" despre naturalistul D. Brândză, polemica din jurul cursului maiorescian de logică, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, Eminescu și Slavici, apărători; B. P. Hasdeu și Anghel Demetriescu dovedesc pe larg plagiatul lui Grigore Tocilescu din sinteza istorică Dacia înainte de
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
și a fost bucuros pentru dezlegările din 8 iunie 1930. Speră ca, acum, ambițiile sale de lider politic vor fi împlinite. Cum au fost, s-a văzut în guvernarea să din 1931-1932. Cartea se citește cu pasiune, fiind apropiată Istoriei contimporane a României de Titu Maiorescu. Dl. Valeriu Râpeanu, editorul specializat al operei lui N. Iorga, are dreptate cînd, în prefață, îi acordă meritul ce i se cuvine, elogiind-o pe bună dreptate. Îi adaugă, într-o addenda, cele două scrieri
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe, între figuri ordinare de medici și de trupeți, și raiduri prin lumea unită, întru frenezia repede ducătoare, a tuturor artelor. Fotografii de epocă, precum aceea în care, cu Geo Bogza și
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
principal al acestui demers este acela de a obține o colecție electronică unitară, cu actualizare permanentă, care să conțină cele mai importante periodice și care vor fi puse la dispoziția publicului prin intermediul bibliotecilor. Printre titlurile de periodice vechi se numără „Contimporanul“, „Convorbiri literare“, „Cultura“, „Cuvântul“, „Familia“, „Literatorul“, „Luceafărul“, „Magazin istoric“, „România literară“, „Sburătorul“, „Tribuna“, „Universul literar“ ș.a.m.d. Pentru partea de periodice moderne, în primă fază, sunt incluse colecțiile electronice ale cotidianelor „Evenimentul zilei“, „Național“, „Jurnalul național“, „Ziua“, „Curentul“, „Cotidianul
Agenda2004-47-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283075_a_284404]
-
figurează, în schimb, alți patru contestatari socotiți îndeobște în tradiția literară detractori ai lui Eminescu, deși, după părerea mea (care nu diferă de a lui Dobrescu!), nu sînt cu adevărat. Să-i luăm pe rînd. Petru Grădișteanu scrie în Revista contimporană din 1973 un articol contra Convorbirilor, a lui Maiorescu și a pretenției criticului că a descoperit o "direcție nouă" în literatură. Eminescu e unul din exemplele menite a arăta că Maiorescu se înșeală. Grădișteanu examinează poemul Egipetul din numărul pe
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
octombrie 1872 al revistei ieșene și se arată scandalizat de licențele pe care Eminescu și le permite. În rest, Grădișteanu se referă la Iacob Negruzzi, Samson Bodnărescu sau la critice pe care Maiorescu însuși le adusese unor colaboratori ai Revistei contimporane. Lipsesc scurtului text al lui Grădișteanu, pentru ca autorul să merite a fi socotit detractor, mai multe lucruri: Eminescu era departe de a avea în 1873 o reputație consolidată care să ceară contestarea; articolul nu contestă o operă în întregul ei
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
N. Iorga și de G. Călinescu cu Anghel Demetriescu, e un simplu "cretin". Aici are dreptate Călinescu (dacă îl scoatem din cauză pe cel din urmă, neștiind totuși pînă azi identitatea reală a lui Gellianu), Schițele literare din aceeași Revistă contimporană (1875) izvorăsc tot din antipatia față de Maiorescu, dar constituie o lectură atît de stupid-naivă a unei poezii ca Mortua est, încît n-are rost să ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-și moaie aripa-n amar
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
de grup se întărește prin conștiința că alții te privesc cu ostilitate, Junimea nu poate fi imaginată fără adversarii ei: farsele lui Hasdeu, aprinderile lui Simion Bărnuțiu, polemicile cu școala etimologică transilvană, imprecațiile lui Maiorescu la adresa lui Pantazi Ghica, vrăjmășia față de „Contimporanul“ bucureștean - toate sunt ingrediente ce dau identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul că „la Junimea nu era o metodă, ci o impulsie
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
lista poeților minori, născuți și dispăruți între timp și care se nasc și azi în continuare cu șanse de dezvoltare socială incomparabil mai mari, vezi televizia, revistele, parlamentul, politichia... Și să nu credeți că acest curs minor se termină cu contimporanul Radu Mischiu... Resursele mediocrității, de obicei plină de vitalitate și de anduranța sunt mult mai mari decât ale geniilor, plăpânde... Iar cine îl mai înjură de azi înainte pe Călinescu al nostru e fie un imbecil clamoros, fie un tâmpit
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
de timpuriu, și reținerile față de ceea ce N. Davidescu numise "părțile absurde și nefolositoare", repetarea cam aceluiași "cântec" și aerul de "farsă". Adevăratul impact îl va avea futurismul la noi abia în spațiul avangardist, cu prime coagulări semnificative în jurul revistei moderniste Contimporanul, codusă de Ion Vinea și Marcel Iancu. Și Marinetti, și alți confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor '20. O dovedesc luările de poziție nu doar ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion Vinea, purta, în rama "constructivistă" afișată, și marca imediat recognoscibilă a vehemențelor demolatoare futuriste, alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Pană în primul număr al revistei unu (aprilie 1928), în care numele lui Marinetti era înscris printre corifeii revoluției artistice europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
fel de zînă păcălită. Pînă aflăm că domnița rătăcind, sfioasă, prin cancelarii e, de fapt, una din fecioarele despletite, încasîndu-și pedeapsa. O temă de interbelic. Se amestecă, în cărticica lui Vinea, pe care-o cunoscuseră, la jumătatea anilor '20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul din duioșia lui Pillat: "iată, această femeie în crinolină este bunica pe care am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului nu
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
opina că psihologul român se clasează în aceeași familie de psihologi alături de Main de Biran, Lachelier, Bergson, Delacroix, Lips etc., întemeietorii psihologiei introspective. D. Drăghicescu era convins că activitatea filosofică a lui Motru este ,nutrită și la înălțimea cugetării filosofice contimporane din apusul civilizat". în fine, Emil Cioran, în 1932, remarca figura aparte pe care o făcea Motru în cultura epocii: ,într-o cultură de diletanți, nu poți să nu ai respect pentru un om a cărui operă prin seriozitatea ei
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
până în 1930. Din 5 iunie 1926, Ion Vinea își mută colaborarea la ,Adevărul", unde publică aproape zilnic până la sfârșitul anului. Ediția Elenei Zaharia-Filipaș mai înregistrează, în anii 1925-1926, un articol în revista de avangardă ,Punct" și cinci în revista lunară ,Contimporanul", animată după un program constructivist de Ion Vinea, care publică aici și poezii. Diagrama acestor colaborări e necesară pentru a înțelege sensul atitudinilor publicistice. Solidaritatea cu socialistul N.D. Cocea spune totul. În vârtejul politic al gazetăriei, scriitorului îi rămânea foarte
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]