1,040 matches
-
Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii ortodoxiști și conservatorii de la Gîndirea. Un alt poet al „tradiției românești autentice” de care liderul „contimporan” s-a simțit mereu aproape este Ion Pillat, care, împreună cu „gîndiristul” Oskar Walter Cisek, traduce din poeți expresioniști (Ivan Goll, „Studentul“, în nr. 30, Georg Trakl, „Amurg în Lans“, în nr. 89-90-91-92). Comentînd „monografia” lirică a acestuia, Pe Argeș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44). Tatonările pregătitoare se încheie, iar revista intră într-o nouă fază de activitate. Constructivismul sincretic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fază de activitate. Constructivismul sincretic și ecumenismul avangardist (1924-1927) Cea de-a doua etapă importantă a revistei, cuprinsă între 1924 și 1927, este etapa propriu-zis avangardistă - cu dominantă constructivistă; dacă în nr. 53-54 (martie 1925) o notiță avertiza că Punct & Contimporanul sont les seuls organes de l’avantgarde roumaine, în nr. 55-56, satelita Punct - autointitulată „revistă de artă constructivistă internațională” - va fi absorbită prin fuziune: „revistele Punct și Contimporanul pentru a-și uni forțele lor de propagandă au decis fuziunea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivistă; dacă în nr. 53-54 (martie 1925) o notiță avertiza că Punct & Contimporanul sont les seuls organes de l’avantgarde roumaine, în nr. 55-56, satelita Punct - autointitulată „revistă de artă constructivistă internațională” - va fi absorbită prin fuziune: „revistele Punct și Contimporanul pentru a-și uni forțele lor de propagandă au decis fuziunea lor într-un organ sub titlul Contimporanul. Comitet de redacție: Scarlat Callimachi, M. Iancu, Milița Petrașcu, I. Vinea”. Interesantă este cu deosebire nota din cadrul rubricii „Cărți și reviste” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l’avantgarde roumaine, în nr. 55-56, satelita Punct - autointitulată „revistă de artă constructivistă internațională” - va fi absorbită prin fuziune: „revistele Punct și Contimporanul pentru a-și uni forțele lor de propagandă au decis fuziunea lor într-un organ sub titlul Contimporanul. Comitet de redacție: Scarlat Callimachi, M. Iancu, Milița Petrașcu, I. Vinea”. Interesantă este cu deosebire nota din cadrul rubricii „Cărți și reviste” a nr. 48, în care este prezentată apariția revistei 75 HP: „Propaganda pornită acum trei ani prin Contimporanul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
titlul Contimporanul. Comitet de redacție: Scarlat Callimachi, M. Iancu, Milița Petrașcu, I. Vinea”. Interesantă este cu deosebire nota din cadrul rubricii „Cărți și reviste” a nr. 48, în care este prezentată apariția revistei 75 HP: „Propaganda pornită acum trei ani prin Contimporanul a cîștigat artei moderne energii noui. Apariția revistei 75 HP amintește ca tehnică tipografică edițiile eroice și cari au revoluționat meșteșugul timpului ale primelor publicații dadaiste și futuriste din preajma marelui război. Spiritul de frondă și de bravură al acestor incendiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aduce ca gen nou: pictopoezia d-lor Brauner și Voronca. Proză interesantă de Marinetti. Se remarcă opoziția ce fac artele plastice evoluate spre constructivism stării retrograde sub-dadaiste a literaturii”. Dincolo de simpatia colegială și de solidaritatea întru insurgență, atitudinea superior-paternalistă a Contimporanului apare evidentă: afirmîndu-și primatul absolut al inițiativei avangardiste în România, revista lui Vinea și Iancu înregistrează malițios caracterul recuperator (și, implicit, datat: criptodadaist) al noii publicații „juvenile”. În plus, observația privind „artele plastice evoluate spre constructivism” vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al inițiativei avangardiste în România, revista lui Vinea și Iancu înregistrează malițios caracterul recuperator (și, implicit, datat: criptodadaist) al noii publicații „juvenile”. În plus, observația privind „artele plastice evoluate spre constructivism” vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă a literaturii” plasează din nou Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație de avangardă culturală privesc exclusiv această fază. Este un interval în care latura politico-socială și civică a revistei se estompează, iar cea artistică deține monopolul. „Faza constructivist-militantă” a Contimporanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iancu înregistrează malițios caracterul recuperator (și, implicit, datat: criptodadaist) al noii publicații „juvenile”. În plus, observația privind „artele plastice evoluate spre constructivism” vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă a literaturii” plasează din nou Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație de avangardă culturală privesc exclusiv această fază. Este un interval în care latura politico-socială și civică a revistei se estompează, iar cea artistică deține monopolul. „Faza constructivist-militantă” a Contimporanului corespunde — în fapt — perioadei de maxim avînt constructiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație de avangardă culturală privesc exclusiv această fază. Este un interval în care latura politico-socială și civică a revistei se estompează, iar cea artistică deține monopolul. „Faza constructivist-militantă” a Contimporanului corespunde — în fapt — perioadei de maxim avînt constructiv și modernizator din România postbelică, iar începutul ei este direct legat de întoarcerea în țară a artiștilor plastici Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu și M.H. Maxy. Abia începînd din acest moment se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este direct legat de întoarcerea în țară a artiștilor plastici Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu și M.H. Maxy. Abia începînd din acest moment se poate vorbi de existența unui grup constructivist românesc. Practic — toți reprezentanții avangardei autohtone se grupează acum în jurul Contimporanului. Sînt doar cîteva dintre motivele care îl îndreptățeau pe regretatul critic de artă Andrei Pintilie să afirme (cf. „Considerații asupra mișcării de avangardă în plastica românească“, reluat în volumul Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pură emotivitate”). Finalul este tipic futurist („romanescul să rămînă obiectul reporterilor iscusiți”, „Să ne ucidem morții!”), în totului tot manifestul fiind unui „de sinteză”: Futurismul e accesat întru combaterea trecutului expirat, constructivismul - întru construirea viitorului luminos. În faza „activismului artistic”, Contimporanul va populariza — oarecum nediscriminativ — toate orientările novatoare europene, chiar dacă ponderea dominantă o va reprezinta constructivismul abstracționist, purist și nonfigurativ. În această etapă, poetul-fanion al grupării este Ion Barbu, care își publică în Contimporanul aproape toate textele care vor face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
construirea viitorului luminos. În faza „activismului artistic”, Contimporanul va populariza — oarecum nediscriminativ — toate orientările novatoare europene, chiar dacă ponderea dominantă o va reprezinta constructivismul abstracționist, purist și nonfigurativ. În această etapă, poetul-fanion al grupării este Ion Barbu, care își publică în Contimporanul aproape toate textele care vor face parte, în 1930, din volumul Joc secund, dar și poeme pitorești, ludice și „corozive”, pe care nu le va include acolo, bunăoară: „Un personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul a apărut în revistă semnat cu pseudonimul prietenului Ion Vinea (B. Iova)... Faptul a generat la sfîrșitul anilor ‘60 o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
94-95). „Ademenit” (cf. Romulus Dianu, pe atunci redactor la Rampa) de către E. Lovinescu, care îi promisese, prin 1927, publicarea volumului de versuri Ochean (nerealizată), Barbu se va reapropia de Sburătorul, dar, după încetarea apariției acestuia, va încerca să revină la... Contimporanul: „...Nu mai avea nevoie de d. Lovinescu. E drept că nici la Contimporanul Barbu n-a mai scris. S-a jenat de Ion Vinea, care înfiorează cu tăcerea și privirea plină de nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care îi promisese, prin 1927, publicarea volumului de versuri Ochean (nerealizată), Barbu se va reapropia de Sburătorul, dar, după încetarea apariției acestuia, va încerca să revină la... Contimporanul: „...Nu mai avea nevoie de d. Lovinescu. E drept că nici la Contimporanul Barbu n-a mai scris. S-a jenat de Ion Vinea, care înfiorează cu tăcerea și privirea plină de nuanțe” (text reprodus de Gabriela Omăt în E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare II 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pp. 302-303). În lucrările sale consacrate fenomenului - Avangardismul poetic românesc, respectiv Avangarda în literatura română -, Ion Pop a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor doi, Alexandru Rosetti... Aristocratismul estetic modernist, nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Barbu sau Mateiu I. Caragiale, cît și aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte, cît și după apariția lui din 1927. Atitudine cît se poate de logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mai convingător estetismul decadent și morbid în solul sănătos al tradiției autohton(ist)e? Faptul că îi tăia lui Ion Vinea „bucățile cele mai libere” în perioada cînd scria la Cronica (1915-1916) rămîne doar un detaliu... În nr. 76, Contimporanul găzduiește o anchetă de referință despre poezia argheziană (un gest asemănător făcuse revista Integral). Opiniile sînt foarte variate (fiecare autor își are propriul Arghezi..), iar respondenții - de asemenea: modernistul Camil Petrescu, de pildă, stă alături de tradiționalistul Octavian Goga, aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Goga, aflat de cîțiva ani în conflict cu Ion Vinea. Răspunsul celui din urmă putea fi însă oricînd semnat de Vinea însuși: „N-am avut răgaz să scriu despre Arghezi lungul articol pe care, în gînd, i l-am dedicat. Contimporanul îl va avea, negreșit (nu l-a mai avut, n.n.). Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne aflăm în fața unui început: țara se face de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tabula rasa din poezia posteminesciană și preargheziană: „Toată poezia de la Coșbuc încoace s-a găsit brusc pusă sub interdicție și mutată la sanatoriu”, văzînd în poetul Agatelor negre cel dintîi „autohtonizator” autentic al sufletului modern („Arghezi“). Arghezi mai colaborează la Contimporanul și cu articole - de fapt, mici eseuri: Limbile, spre exemplu, este o speculație privind diferențierile individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole pozitive despre... tradiționaliștii Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Fără îndoială, poetul-fanion al revistei rămîne Ion Vinea, „risipitorul” ale cărui versuri - mereu anunțate în varii periodice sub diverse titluri de volume ( La poupeé dans le cercueil, Moartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atunci, rescrise în vederea editării, uneori - serios „cumințite” estetic, adesea însă - cizelate în sensul adîncirii lirismului. Spre deosebire de cele vădit mai „stridente”, mai radical-demitizante, cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]