2,692 matches
-
și pe om, cu promisiunea că pe Aceasta „Nici porțile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârșit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc și abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou și un pământ nou”. 15. - Acum în încheierea acestui interviu v-aș ruga, Preacucernice Părinte Profesor, să deslușiți câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!... - Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
durerea cu gesturi studiate. Ne ascundem de noi înșine, în încercarea de a deveni persoana care ne-am dori să fim, pentru a căpăta identitate. Dar, așa cum toamna amețitoare dezvelește copacii, așa ne dezbracă și anii de vise, și ne contopim în mulțime... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 25 - Toamnă amețitoare / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
printre norii plutind pe cerul luminat de atingeri de lună. S-au consumat clipe de supărări și dureri, învinse de răcoarea maturității ascunse în spatele lentilelor de ochelari. Am mai întors o filă, încă un an, iar amintirile se vor fi contopit cu visele, încă, rebele... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 23 - ANIVERSARE / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2057, Anul VI, 18 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
privi panorama splendidă din vârful Cioplea, te inundă cu fericire și satisfacția unei împliniri pentru care nu ai decât motivația nașterii pe acest tărâm de vis, considerat exotic de turiștii străini. Ce poate fi mai frumos decât să te lași contopit de înălțimi și de apropierea norilor ce împodobesc crestele îndrăznețe ale Carpaților, ca niște blănuri sofisticate pe umerii doamnelor din anii antebelici? Culoare, savoare, liniște și aer, mult aer! Respiri solfegiul naturii cu plămânii intoxicați de gazul de eșapament, sau
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian. Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 22 - MUNTELE / Mirela Stancu : Confluențe Literare
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
de iasomie, Pe struna existenței, plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce ar putea descrie povestea altei vieți. O viață de izbândă,hțcu pace și iubire, Speranță, sănătate, puteri și bucurii, Dar
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
a i se da șah-mat, în limitarea ei umilă la granițele tangibile simțirii lumești, de către eternitatea spirituală, în existența sa supralumească, nelimitată și neegalată, în care milioane de aștri, martori tăcuți ai galaxiilor, privesc cum bucăți ale ființei noastre se contopesc cu cele ale neființei, devenind părți din infinit!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Realitatea existenței în oglindă / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții). E o pledoarie pentru trăirea plenară a vieții prin iubirea care poate purta izbânzi împotriva timpului devorator: „Trăiește, omule! Luați-vă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
m-am avântat pe aleea castanilor* a căror frunză broda covor minunat peste pământul reavăn, iar când am călcat pe el am simțit în suflet o părere de rău... fiindcă la fel suntem și noi sortiți de Creator ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Pășesc pe covorul roșu, trec pragul palatului - Teatrul „TONY BULANDRA” cu ale sale arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare ce-mi aruncau zâmbete din gingașele petale, și poposesc în sala mare de spectacole
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ Zâmbești pictând iarbă, speranțe și vise Mă contopești cu soare, cu verdele din toate Cu amintiri calde din copilărie în culise La casa copilăriei cu doruri și muscate. Gândul mocnit în șoape prin mine curge Cu amintirile tale hoinăresc prin timp, Suspina trecutul cu tine râde și plânge
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
Coborâră în gară, Maria fiind ajutată evident, de Victor. Și cum, probabil vă și așteptați, mai tot timpul s-au aflat unul lângă celălalt. Până într-o seară, când, după o lungă plimbare, s-au aflat, unul în bratele celuilalt, contopiți într-un sărut. Dacă ea, l-a sărutat pe el, sau el, a sărutat-o pe ea , n-o să știm niciodată! Însă, un lucru e cert. Atunci, în acea seară, a fost începutul unei frumoase povești de dragoste! Sărutul acela
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
ci un adevăr aparent. Poeta Dacina Dan, purtând cu ea o singură iluzie, dorește să se regăsească în gene de floare. Este iubire și lacrimă, este însăși poezia-n care vine ploaia. (Nichita, mereu/ pag. 21) În zbor, s-ar contopi cu cerul, ar declina cu norii/...ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/... dansând sub lună/cu picior de izvor. (Zbor/pag.23). Dacina Dan este într-o perpetuă căutare a eului copleșit de iubire, frumos și speranță, deși uneori
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
ei, dezbracă fetița și încearcă să o liniștească. -Nu mai plânge, te ducem la spital, să nu te miști. Între timp bunica cheamă salvarea dând un telefon din vecini. Se-ntunecă din nou cerul și ploua mărunt, stropii reci se contopesc cu lacrimile fierbinți ale Magdalenei. Timpul parcă se oprește-n loc atent la durerea mamei. Fetița leșină din nou din cauza durerii. Un zgomot de sirenă se aude-n sat. Vine salvarea, oprește la poartă și două cadre medicale preiau fetița
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
mai grei și cenușii.../ Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii... (E septembrie...) Este greu departe de țară, și totuși inima este acolo unde îi sunt cei dragi. Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reușește să surprindă realitățile dureroase ale vieții. Poeta Anna- Nora Rotaru-Papadimitriou scrie din iubire, fiecare poezie având rolul unui dar mistic, ca un pocal dăruit în noapte de îngeri veghetori. Chemările și tristețile sunt
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
ghețar Nu-i pic de întuneric Lumina ți-e un dar Frumoasă ești tu, iarnă Când mi te-nfățișezi Mă ia de mă răstoarnă Pe trupu-ți, la amiezi Pe sânii-ti ca de gheață Să preget o viață aș vrea Contopindu-mă-n tine, albeață Ca să mor, să mă nasc apoi, stea Frumoasă ești tu, iarnă Și știu cât mă dorești Amoru-mi să te cearnă Tu tot frumoasă ești. 18 ianuarie 2016 Focșani Sursă foto : internet Referință Bibliografică: FRUMOASĂ EȘTI TU
FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382987_a_384316]
-
-i pe bunici să mai apună, Vor sta destul icoană într-un cui. Sătui de tragedii, sătui de toate, Făcînd popas în drumul lor cel drept, Se vor mai odihni bătrînii, poate, Culcîndu-și capul blînzi la noi pe piept. Și, contopiți în vis, în adîncime, Ca o revanșă, tineri s-or trezi, În timp ce noi, întorși înspre vechime, Ca ei, de-odată, brusc, bătrîni vom fi. Referință Bibliografică: TINERII BĂTRÎNI / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit în jurul gâtului meu. Era momentul descătușarii celor câteva zile de când eram împreună, frenezia ne-a cuprins pe amândoi, trupurile au prins să se contopească, să se cabreze, să freamăte, buzele se uneau în prelungi săruturi. Într-un târziu obosiți, dar liniștiți și eliberați de inhibiții, ne-am lăsat cuprinși de brațele lui Morfeu. Ne-am trezit târziu, soarele era de mult pe cer, un
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
un proiect (poate în colaborare cu ICR) pe care am putea să-l denumim „Jurnaliști fără frontiere” în care vă invităm la o întâlnire cu publicul israelian originar din România. În ceea ce privește conținutul întâlnirii, aștept propunerile dvs. pe care le vom contopi cu propunerile noastre. Dacă ideea vi se pare bună cred că ar fi realizabilă în primul trimestru al anului 2017. Un alt pas pe care îl fac către dumneavoastră este că voi începe să vă trimit săptămânal ziarul Gazeta Românească
În curând filială a UZPR în Israel [Corola-blog/BlogPost/92358_a_93650]
-
eronată, deoarece aceștia pun sub semnul egalului hipnoza cu lipsa de control sau, mai bine spus, cu cedarea controlului. “Bunăoară, când mergem la cinema și urmărim cu atenție și intensitate un film, suntem hipnotizați, suntem în transă, adică ne-am contopit întru totul cu dinamica acțiunii și cu personajele, dar acest lucru nu înseamnă că vom rămâne acolo pentru totdeauna, ci putem ieși oricând din transă și ne putem întoarce la lumea noastră. Avem control total și suntem mereu conștienți. De
Este hipnoza un lucru real sau o … ficţiune? [Corola-blog/BlogPost/93004_a_94296]
-
În iriși blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai exist. Sunt frunza fără vină Și-n ruginiul toamnei, cu-o liană M-am contopit sub bolta diafană, Ni-e drag când trupul tău cu noi se-mbină, Izbăvitoare rază de lumină. Referință Bibliografică: Rondelul luminii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
ghețar Nu-i pic de întuneric Lumina ți-e un dar Frumoasă ești tu, iarnă Când mi te-nfățișezi Mă ia de mă răstoarnă Pe trupu-ți, la amiezi Pe sânii-ti ca de gheață Să preget o viață aș vrea Contopindu-mă-n tine, albeață Ca să mor, să mă nasc apoi, stea Frumoasă ești tu, iarnă Și știu cât mă dorești Amoru-mi să te cearnă ... Citește mai mult FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂversuri, Bertoni D AlbertFrumoasă ești tu, iarnăCa zâna din poveștiToți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În care dansatoarea Își curmă dintr-o dată rotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a Beatricei? Iar dacă se schimbase, forța iubirii era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele pământului? Diamantul nu e oare rege printre minerale și, În același timp, cel care se cuibărește la cea mai mare adâncime, aproape contopit cu materia Însăși a planetei noastre? Iar acest lucru nu se Întâmplă oare tocmai pentru că, În interiorul său, fascicolul de raze, circumscris la suprafață, se amplifică, așa cum focarul unei lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]