478 matches
-
pe aici pe la ora 10 și un sfert era cu încă trei inși s-a dat jos dintr-o mașină galbenă ca un jilț aurit unul dintre ei era șofer semăna leit cu un pelican altul ducea în spate un contrabas și-a spus și numele s-a prezentat: smîcikov altul avea în mână o vioară trăncănea tot timpul au mâncat câteva porții de crenvurști cel cu ochelari a achitat nota de plată a lăsat deasupra ei ca pe-o floare
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut toți cei pe care îi întâlnisem - într-un fel sau altul - pe drum: omul cu contrabasul, omul cu vioara, frații ivănescu, celălalt vasiliu, venedikt erofeev, mihai ursachi și chiar tristan tzara cu un tablou de marcel duchamp în brațe ne aflam în anul 1833 Necunoscutul se uita nestingherit prin telescop un instrument vienez pe care era
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
cândva prin Maramureș, replică de instrument preistoric l o... vuvă, adică un soi de tamburină descoperită în urmă cu zeci de ani într-un cătun de bordeie, pe atunci, de lângă Baia de Fier l un pișcălău, cu care se... ciupea contrabasul l un vechi bici de pocnit pentru obiceiuri de iarnă l o opincă cu plăcuțe, instrument diafon de rară frumusețe l o ocarină veche de 150 de ani, oltenească l fluiere gemănate, în diverse feluri, dintre care un unicat mondial
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
Neumann - saxofon, Hanno Hoffer - chitară, Jimi El Lako - vioară, Octavian Barila Andreescu - chitară bas și Mario Florescu - baterie) și Liviu Butoi Band (ce va avea în componență pe Liviu Butoi - saxofon, flaut, Mircea Tiberian - pian și artiștii francezi Arnault Cuisinier - contrabas și Edward Perraud - baterie). MONICA DIANA PAVEL Predarea ștafetei l La Clubul Economic German Încheierea mandatului diplomatic pentru domnul Klaus-Peter Marte, consulul R.F. Germania în municipiul de pe Bega, presupune și schimbări în conducerea Clubului Economic German din Timișoara. Domnul Marte
Agenda2004-25-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282551_a_283880]
-
improvizația încep să aibă un soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te aștepți mai puțin. Pianistul Jack Stemper și band-ul său (Marc Abrate - saxofon, Tom Hensold - drums, Andy Navarro - chitară, Nick Kuyper - contrabas) m-au făcut să devorez când coaja unor teme celebre din repertoriul jazzistic, lipsită de miezul unor personalizări ritmice ori armonice, când mierea lor, jam-session-ul mijlocit de ele și, astfel, să constat împlinirea și nu destrămarea ascultătorului. În general, trupele
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
înspre estrada goală. Nu goală de tot. Dar fără oameni. Fără el. Și care avea să rămînă fără el. O estradă plină de instrumente. Nu mare, și plină de o grămadă instrumente. Mică și umplută de doar trei instrumente. Pian, contrabas, baterie. Cea mai frumoasă formație, după părerea lui Simon. Un pian cu semicoadă, slendid, negru. Un contrabas bumbăcit bine, cu lacul roșcat scorojit. O baterie completă, ansamblu de cinele și tobe cu paiete verzi. Simon rămăsese în picioare, se uita
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
fără el. O estradă plină de instrumente. Nu mare, și plină de o grămadă instrumente. Mică și umplută de doar trei instrumente. Pian, contrabas, baterie. Cea mai frumoasă formație, după părerea lui Simon. Un pian cu semicoadă, slendid, negru. Un contrabas bumbăcit bine, cu lacul roșcat scorojit. O baterie completă, ansamblu de cinele și tobe cu paiete verzi. Simon rămăsese în picioare, se uita lung la pian. Acceptă să se așeze abia cînd inginerul îl întrebă ce vrea să bea. Barmanul
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
virtuozitate, toți și toate ne asigură că suntem în plină babilonie sonoră, unde cândva se vor decanta poate graiurile unei arte pusă mereu pe șagă. 6) Orchestre nu, dar instrumentiști, da. Și încă din belșug. Piane și clavecine, psalterioane și contrabași, tamboa și orgi portabile, viori, bandoneoane și câte și mai câte, sunt ca niște răsaduri în așteptarea replantării în ogrăzi unde să rodească torențial. 7) Rar mi-a fost dat să mă conving că scopul nu acționează mai întâi la
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
după o draperie roșie de catifea. Un chelner le aduse celor două ceva de mâncare și câte un pahar de șampanie, pe când cei din jur se sculau de la măsuțe și se-nghesuiau pe ringul de dans. "Foxtrot!" strigă negrul de la contrabas, și toți începură un dans caraghios și-ndrăcit, de care surorile, cât de intimidate erau, nu se putură stăpâni să nu râdă până la lacrimi. Când cei care dansaseră se întoarseră la mese, urmă o cântăreață blondă, grăsuță, într-o rochie roșie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proprietarul clubului de jazz "Monsu", unde cânta Cedric. Venise în oraș cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, într-un ciudat automobil de epocă având, pe bancheta din spate și cu gâtul scos prin geam un gigantic, pântecos contrabas, ce fusese cândva acaju, dar acum era negru și plin de jeg, așa că oricine putea zări abanosul sucit, mâncat de cari și corzile groase, înfășurate la margine în ațe roșii și verzi. Tot pe bancheta din spate se mai afla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dată aflam de existența lor - construcții identice cu cea din tablou, palide, cu statui ca de carne lividă, probabil colorate intens la lumina zilei, dar acum deposedate deodată, parcă, de culori și de viață. Știți, Derry Fawcet, prietenul meu de la contrabas, avea o țicneală, se suia în nopțile fără nori pe o terasă și fotografia stelele printr-o lunetă. Și stelele erau în pozele lui nu galbene sau albe, ca pe cerul nopții, ci sclipeau în mii de culori: violete, roze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau Mihai Slătineanu. Hecenii își mai amintesc de Ilie Ciubotaru - clarinet, Vasile Pascal - trompetă, Constantin Lișman și Stelea Slătineanu - bariton, Constantin Ciorângă - contrabas, Gheorghe Bolobiță - toboșar, Mihai Slătineanu - clarinet, Dumitru Ungureanu - trompetă și clarinet și de rapsodul popular Dumitru Slătineanu la dobă. Fanfara cânta la hore și la nunți, nu numai la Heci, ci și prin împrejurimi. De Anul Nou, însoțea Capra cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
să se uite, mijlocul feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe mijlocul mutrei - ia uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia mesei din bucătărie și îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Baciu Jr. - pian, Dan Johansson - trompetă, Johan Horlen - saxofon, Paul Svanberg - baterie, Georg Breinschmid - bas). Sâmbătă - Academic Jazz Group (cu o componență studențească schimbată în ultimul moment) și Jean Pierre Como Trio, din Franța (Jean Pierre Como - pian, Cristophe Wallemme - contrabas, Stephane Huchard - baterie). În fine, duminică - Joy of Life (Cristian Soleanu - saxofon, Ion Baciu Jr. înlocuindu-l pe Petrică Andrei - pian, Decebal Bădilă - bas, Vlad Popescu - baterie) și Mark Brenken din Germania (Stephan Struck - trompetă, Mark Brenken - pian, Alex Morsey
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
într-alta, vorbindu-ne dulce într-un amestec de engleză, franceză, italiană și „roman“, un grai pe care nu-l înțelege, dar se încăpățânează să-l rostească. Pe cât de frenetic și brusc domol îmi pare pianul, pe atât de serios contrabasul. Cei din fotoliile roșii izbucnesc frenetic în aplauze, ca o virgulă strecurată abil într-un text bogat de metafore. Bateristul zâmbește cu pleoapele strânse, punctând un „Ț“ ritmic, sacadat. Aș dansa dacă fotoliilor nu li s-ar părea desuet. Duminică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova ar fi rămas la stadiul de ansamblu 15 local, iar destinul său artistic ar fi fost probabil limitat
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o frază melodică, cu contur la început coborâtor; peste această melodie se suprapune glasul oboiului întărit de fagot. Prima secțiune a formei de sonată se încheie. Tr. 2 Începutul dezvoltării este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală susținută de violoncele și contrabași. Firul melodic crește, căpătând o linie ascendentă și deodată întreaga orchestră izbucnește în fortissimo. Această izbucnire este parcă, anticiparea îndepărtată a unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în când de accente mărețe. Către sfârșit, într-o mișcare ceva mai animată, pe acompaniamentul coardelor, fagotul aduce ecouri nostalgice ale temei de la început, după care urmează încheierea. Partea III (allegro) este un scherzo. Prima temă, expusă de violoncele și contrabași, este expresia unui elan lăuntric. A doua secțiune a ei, care o completează, este ca o ezitare, ca o îndoială. Deodată motivul neînduplecat al destinului ( din partea I ) își face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul de bază al simfoniei. El se aude surd, înfundat. Încordarea crește; violoncelele și contrabașii se suprapun peste sunetele sacadate ale timpanului. Apoi un crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o explozie triumfătoare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un motiv cu ritm punctat al întregii orchestre. Expoziția - enunțarea materialului tematic al primei mișcări - se încheie cu patru măsuri, bazate pe repetarea aceluiași motiv ritmic. La începutul dezvoltării, acest motiv se aude la viole, pe urmă la violoncele și contrabași și în sfârșit, pentru o clipă, la toată orchestra, (tema a doua nu va apărea în dezvoltare). El e preluat apoi pe rând de suflătorii de lemn, din registrul grav al fagotului către cel înalt al flautului, printre izbucnirile capricioase
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Partea I a Simfoniei IX-a se deschide cu un freamăt, un tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
intersantul fapt că în această mișcare timpanii atacă singuri, fără să fie întovărășiți de vreun alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este ca un chiot de bucurie: Această temă este urmărită de pulsația motivului ritmic de la începutul scherzo-ului, ce se aude mereu la corzi. Dezvoltarea începe după câteva pauze
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
suflat preiau firul melodic, în timp ce corzile fac să se audă sunete arpegiate. Acest moment evocă parcă figura unui rapsod ce-și acompaniază singur versurile. Apare pe urmă cea de-a doua idee muzicală, plină de melancolie. Melodia aceasta, legănată de contrabași și fagoți, este împletită cu o altă temă de o nespusă frumusețe. Pe bună dreptate scria Berlioz că este imposibil de zugrăvit prin cuvinte minunăția acestei pagini beethoveniene care vorbește în mod nemijlocit, prin ea însăși. Deodată se aud semnale
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]