477 matches
-
(n. 1959, Stolberg, Germania) este un muzician german, dirijor și profesor de muzică. , născut în anul 1959 în Stolberg/Rhein, s-a format profesional urmând specializările Tuba, Contrabas și Pian la Universitatea de Muzică din Aachen. În 1978 devine tubist al Orchestrei Simfonice din Düsseldorf, iar un an mai târziu da curs invitației Orchestrei de Festival din Bayreuth, din care face parte timp de 12 ani. La vârsta
Walter Hilgers () [Corola-website/Science/317474_a_318803]
-
George Ochialbi își alcătuiește o orchestră proprie de 35 de persoane. Printre instrumentiștii adunați din toate țările Europei (în special germani, cehi și austrieci), se aflau și o serie de virtuozi români: Dimitrie Crăciunescu (vioară), Mitică Rădulescu (vioară), Ion Goleac (contrabas). Ochialbi cântă din acest moment al carierei numai la vioară, pianist intrând celebrul virtuoz german Koban. În 1899 primește în semn de prețuire, de la compozitorul rus Alexandr Glazunov, o tabacheră de aur. În același an primește un ordin foarte rar
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
ansamblului de muzică populară „Flacăra” a Filarmonicii din Ploiești, dirijor fiind, în perioadă, violonistul Nicu Beliguță, unde învață notele muzicale. În perioada 1956-1960 cântă în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
două instrumentale) realizate cu 4 reportofoane deschise în același timp, cu valoare mai degrabă documentară, decât artistică. Pe înregistrări taraful este compus din: Costel Hanțu (acordeon, la 20 de ani, pe o singură piesă), Ilie Alecu (țambal mic), Fane Negrilă (contrabas) și Marian Vișan (clarinet). Înregistrările lui Ion Nămol de la nunta de pe Dudești din 1971 au fost editate și pe o casetă, intitulată „Program de ascultare”. Piesele ce alcătuiesc caseta sunt:
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
din 1940 începe să cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
întrucât acesta necesită simpla lovire a instrumentului, găsit de mama lui în șopron, împreună cu două degetare din cutia ei de cusut. După o săptămână Shotton l-a chemat pe Bill Smith, un alt coleg de școală, să cheme la un contrabas artizanal, iar Griffiths l-a invitat pe colegul lui Rod Davis (care tocmai își cumpărase un banjo). După câteva zile, s-a renunțat la numele "the Blackjacks". Atât Lennon cât și Shotton au fost creditați cu noul nume, "Quarrymen" bazat
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
doar două spectacole și venea rareori la repetiții, așa că Lennon a hotărât că e mai bine ca el să fie înlocuit de prietenul lui, Len Garry. Când s-a luat hotărârea, s-a întâmplat ca Smith să aibă la el contrabasul artizanal și, de teama unei reacții violente a lui Smith, Lennon și Shotton au hotărât să intre în garajul părinților lui Smith și și-au „recuperat” instrumentul. Un alt amic al lui Lennon, Ivan Vaughan, cânta ocazional la repetiții când
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lui Shirly and Lee, și „Be-Bop-A-Lula” a lui Gene Vincent, pe care și le-au adăugat la repertoriu. Un alt coleg de școală, Nigel Walley, a dat și el din când în când câte o mână de ajutor, cântând la contrabas artizanal, dar într-o zi și-a uitat instrumentul într-o stație de autobuz și s-a hotărât să devină manager al formației. Deși el nu a adus formației prea multe contracte plătite, el a trimis fluturași la teatrele și
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lui Nicușor Predescu. S-a născut într-o familie de lăutari vestiți din zona Ploieștiului, tatăl său, Nicolae Predescu, fiind violonist și șef de orchestră. Sub directa lui îndrumare, fiul a început să învețe vioara de timpuriu, iar mai apoi contrabasul. Cum toți marii lăutari din orașul „Aurului Negru” s-au specializat la Conservatorul din București, tânărul muzician s-a înscris la clasa profesorului George Enacovici, iar examenul de absolvență a constat în executarea Concertului nr. 2 pentru vioară și orchestră
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
(n. 22 decembrie 1821 - d. 7 iulie 1889) a fost compozitor, dirijor și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în Crema cu Teatro Sociale înainte de a împlini vârsta de unsprezece ani. A studiat
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
să studieze acest instrument dacă nu intervenea un fapt ieșit din comun. Tatăl său dorea să îl inscrie la Conservatorul din Milano dar, datorită situației financiare dificile a familiei Bottesini, Giovanni avea nevoie de bursă. Erau doar două posturi disponibile: contrabas și fagot. S-a pregătit pentru a obține bursă la contrabas în doar câteva săptămâni. A studiat cu Luigi Rossi, căruia îi va dedica mai târziu lucrarea "Tre grandi duetti per contrabasso". Doar patru ani mai târziu, un timp surprinzător
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
comun. Tatăl său dorea să îl inscrie la Conservatorul din Milano dar, datorită situației financiare dificile a familiei Bottesini, Giovanni avea nevoie de bursă. Erau doar două posturi disponibile: contrabas și fagot. S-a pregătit pentru a obține bursă la contrabas în doar câteva săptămâni. A studiat cu Luigi Rossi, căruia îi va dedica mai târziu lucrarea "Tre grandi duetti per contrabasso". Doar patru ani mai târziu, un timp surprinzător de scurt pentru standardele vremii, a părăsit Conservatorul cu un premiu
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta a făcut multe vizite în Anglia iar felul său extraordinar de a stăpâni instrumentul său masiv i-a creat o popularitate masivă în Londra și în provincii. Pe lângă triumfurile sale în calitate de interpret, Bottesini a fost un dirijor de
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Lyceum din Londra, unde a fost produsă opera sa "Ali Babà", și a fost ales de Verdi pentru a dirija premiera operei sale "Aida", care a avut loc la Cairo pe 27 decembrie 1871. Când dirija operele Bottesini își aducea contrabasul pe scenă în timpul pauzelor pentru a interpreta fantezii. "Lucia di Lammermoor", "I puritani" și "Beatrice di Tenda" sunt lucrări virtuoze care încă sunt populare în rândul celor care stăpânesc bine instrumentul. Pe lângă operele enumerate până acum, Bottesini a mai compus
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști contemporani se inspiră după acești trei muzicieni. Se spune că instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
instrumentul deținut de Bottesini era un instrument unic și cu un sunet remarcabil. A fost fabricat de Carlo Antonio Testore în 1716 și a fost deținut de câțiva contrabasiști necunoscuți. Bottesini a cumpărat instrumentul în 1838 pentru 900 de lire. Contrabasul Testore a fost convertit înapoi la un instrument cu patru corzi, apoi cu trei. În cele din urmă a fost convertit înapoi în configurația de patru corzi iar în prezent se află în posesia unui colecționar din Japonia.
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
și duminica după masă pînă seara târziu. Din lipsă de bani copiii până la 15 ani jucau după melodii populare interpretate la fluier chiar de către aceștia, în schimb celelalte categorii aveau tocmite pe tot anul muzicanți din sat, cu vioară, acordeon, contrabas etc. Bătăile la aceste "serate culturale "erau frecvente și nu de puține ori erau antrenate familii întregi pentru neântelegeri minore între tineri. În perioada de iarnă, după sărbătorile religioase din decembrie, în mod frecvent erau organizate așa numitele "Șezători" unde
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]