818 matches
-
să protejeze confidențialitatea întregului proces 39. În 1994 s-a introdus o procedură similară pentru perchezițiile corporale în cazuri de siguranță națională 40. Deși s-a acordat o atenție deosebită acceptării sau neacceptării diferitelor mijloace de derulare a activității de contrainformații (mijloace despre care nu vom discuta în detaliu aici), au fost neglijate o serie de probleme esențiale privind scopurile activității de contrainformații sau ale activității serviciilor de informații interne într-o societate democratică.41 Cu alte cuvinte, ce fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
40. Deși s-a acordat o atenție deosebită acceptării sau neacceptării diferitelor mijloace de derulare a activității de contrainformații (mijloace despre care nu vom discuta în detaliu aici), au fost neglijate o serie de probleme esențiale privind scopurile activității de contrainformații sau ale activității serviciilor de informații interne într-o societate democratică.41 Cu alte cuvinte, ce fel de informații sunt necesare? Ce scop deservesc aceste informații? Ce tipuri de amenințări impun desfășurarea acțiunilor de culegere a informațiilor pe plan intern
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
perioada respectivă, precizându-se situațiile în care FBI putea utiliza diferite tehnici de supraveghere și investigare. În scopul elaborării acestor recomandări, domeniul informațiilor interne a fost împărțit în două zone: securitatea internă, pe de o parte, și informațiile externe și contrainformațiile, pe de altă parte; au fost emise recomandări diferite pentru investigațiile aferente fiecăruia dintre aceste domenii. Recomandările pentru investigațiile din domeniul informațiilor externe și al contrainformațiilor sunt clasificate și nu au fost niciodată făcute publice în totalitate 44. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
împărțit în două zone: securitatea internă, pe de o parte, și informațiile externe și contrainformațiile, pe de altă parte; au fost emise recomandări diferite pentru investigațiile aferente fiecăruia dintre aceste domenii. Recomandările pentru investigațiile din domeniul informațiilor externe și al contrainformațiilor sunt clasificate și nu au fost niciodată făcute publice în totalitate 44. De aceea, este dificil de stabilit în ce măsură aceste recomandări aplică standardul în materie de infracționalitate în cadrul investigațiilor în care sunt aplicabile. Majoritatea investigațiilor realizate în baza acestor recomandări
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
recomandările: ...cu respectarea standardelor și procedurilor aprobate prin aceste recomandări, FBI este autorizat să depisteze și să prevină acțiunile de spionaj, sabotaj și alte acțiuni clandestine de informații derulate de puteri străine sau sub îndrumarea acestora, prin operațiuni legale de contrainformații desfășurate pe teritoriul Statelor Unite, inclusiv prin supraveghere electronică, operațiuni care sunt necesare sau utile în vederea atingerii obiectivelor 45. Aceasta înseamnă că activități în general legale, cum ar fi propaganda politică, acțiunile desfășurate de diverse organizații și colectarea unor fonduri, fac
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
străin este obligat să se înregistreze ca agent străin, în conformitate cu Legea de înregistrare a agenților străini (FARA), neînregistrarea fiind o infracțiune 46. În schimb, neînregistrarea nu constituie decât rareori singurul motiv pentru care se declanșează o investigație a serviciilor de contrainformații sau se începe urmărirea penală 47. Probabil că singura investigație de acest gen a privit Comisia pentru solidaritate cu poporul din El Salvador (CISPES), care a făcut obiectul unei verificări derulate de FBI timp de trei luni în 1981. Investigația a
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
cel puțin prin prisma informațiilor publice disponibile) în ce măsură standardele și procedurile aprobate prin aceste recomandări permit o investigare eficientă a activităților clandestine de informații care nu implică violență sau încălcarea vreunei legi (alta decât FARA). Spre deosebire de recomandările privind activitatea de contrainformații, cele referitoare la securitatea internă (denumite „recomandările Levi”) au fost făcute publice 49. Acestea privesc, în primul rând, investigarea grupărilor care au fost denumite la un moment dat „subversive” sau „antiamericane”. Deși acești termeni sunt impreciși, se includ aici grupări
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
economică viitoare, nu pot fi obținute informații secrete, întrucât nici adversarul nu știe cu certitudine ce se va întâmpla, ce alternative va avea la dispoziție și cu ce situații se va confrunta. Această tendință de a afirma că activitatea de contrainformații ocupă un loc marginal are impact asupra importanței acordate dezinformării și combaterii dezinformării. Considerând că activitatea de informații este similară unui demers din domeniul științelor sociale, noua viziune, ignoră sau cel puțin minimalizează posibilitatea dezinformării. Natura, deși își poate ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
susținătorilor săi, o fac să pară mai morală decât cea „tradițională”: • importanța analizei (înțeleasă ca o știință și având, astfel, prestigiul acesteia), în comparație cu activitatea de spionaj; • primatul informațiilor „curate” obținute din surse tehnice asupra spionajului „imoral”; • reducerea importanței activității de contrainformații și dezinformare, ceea ce atenuează percepția negativă potrivit căreia activitatea de informații implică o confruntare între națiuni; • extinderea activității de informații spre alte domenii (schimbări sociale, evoluții demografice, traficul de droguri etc.) mai îndepărtate de esența politică și militară a confruntării
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
destinația acestora. Sherman Kent dă o definiție pentru ceea ce el numește „informații externe pozitive la nivel înalt”: adjectivele au rolul de a exclude informațiile care sunt de natură tactică sau operațională (nu „la nivel înalt”), informațiile interne (nu „externe”) sau contrainformațiile (nu „pozitive”). Conform opiniei lui Kent, „Cunoștințele indispensabile pentru securitatea și bunăstarea noastră nu sunt incluse. Sunt luate în discuție atât informațiile constructive cu care putem lucra pentru obținerea păcii și libertății pe mapamond, cât și cele necesare apărării și
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în general. După cum a arătat Kent (prin utilizarea adjectivelor la nivel înalt, extern și pozitiv), definiția pe care o dă tipurilor de informații nu este exhaustivă. Trebuie avut în vedere însă ceea ce el numește „informații tactice/operaționale”, „informații interne” și „contrainformații”. Cel mai important aspect este că descrierea lui Kent privind „informațiile externe pozitive la nivel înalt” implică faptul că alte tipuri de informații nu sunt necesare pentru „securitatea și bunăstarea noastră”. Se pare că definiția lui Kent se concentrează numai
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
informații. Desigur, subiecții acestor informații și importanța conținutului lor depind, în mare măsură, de natura guvernului (regimului). În plus, apărarea unui stat poate depinde de obstrucționarea atât a acțiunilor serviciilor secrete ale statului inamic, cât și a operațiunilor sale militare; contrainformațiile, ca și informațiile pozitive, trebuie considerate necesare pentru „apărarea țării”. Este mai puțin evident decât în exemplul anterior (informații tactice/operaționale) faptul că Kent ar fi de acord cu completările noastre. În orice caz, domeniul informațiilor trebuie extins pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
al unei părți poate fi succesul contrainformativ al celeilalte. Prin contrast, un succes informațional al unei țări reprezintă eșecul contrainformativ sau de securitate al inamicului acesteia. Odată ce am înțeles că domeniul informațiilor reprezintă o luptă între două țări, înțelegem de ce contrainformațiile nu constituie un element adițional, ci parte integrantă a acestuia. Nu este suficientă limitarea sau distorsionarea a ceea ce adversarul poate afla, ci și verificarea informațiile culese despre un adversar fără ca el, prin resursele sale contrainformative, să detecteze acest lucru. O
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de informații întrucât capacitatea de a le penetra și, în cel mai fericit caz, de a le manipula poate avea un succes răsunător. În acest sens, informațiile au o dinamică internă ce tinde să le transforme într-un duel al contrainformațiilor, în care serviciul secret al fiecărei țări, în majoritatea situațiilor, caută să penetreze și să manipuleze serviciul secret inamic. În memoriile sale, fostul director CIA Colby critică modul în care James J. Angleton, care a fost mult timp șeful contraspionajului
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Intelligence, 39, nr. 5 (1996), pp. 121-26, www.odci.gov/csi/studies/96unclass/farewell.htm. Se pare că serviciul rus de informații externe a continuat să culeagă date secrete de natură tehnică și industrială din alte țări. Centrul american de contrainformații (The US National Counterintelligence Center - NACIC, organizație de colaborare între agenții care operează sub auspiciile National Security Council) precizează: „Conform surselor media, președintele rus Boris Elțîn a confirmat la Moscova pe data de 7 februarie 1996 că Rusia este implicată
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
protejarea secretelor din aceste domenii. Din 1995, președintele a prezentat anual Congresului un raport privind spionajul extern care avea drept țintă industria americană. Aceste rapoarte și Legea spionajului economic din 1996 pot fi găsite pe site-ul Centrului național pentru contrainformații, www.nacic.gov. Alte surse includ General Accounting Office, Economic Espionage: Information on Threat from US Allies (GAO/T-NSIAD-96-114), www.nsi.org/Library/Espionage/allies.txt, și Peter Schweizer, „The Growth of Economic Espionage: America Is Target Number One”, Foreign
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
un colonel în serviciul secret al armatei sovietice (GRU) care a lucrat pentru serviciile de informații americane și britanice la începutul anilor ’60, o problemă importantă a operațiunii a fost cum să fie contactat în Moscova, unde supravegherea serviciilor de contrainformații sovietice făcea foarte dificilă orice încercare de a-l întâlni sau a comunica cu el clandestin. Una din soluții a fost să se profite de faptul că întâlnirile cu diferiți diplomați americani și britanici făceau parte din rutina muncii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Secret Agents during World War II (Viking, New York, 1979), pp. 62-72, 328. 18. Atât Burgess, cât și Maclean au lucrat pentru Ministerul de Externe, în timp ce Philby a intrat în serviciul de informații britanic (MI6) și a ajuns șeful direcției de contrainformații și ofițerul de legătură din Washington cu CIA și FBI. Vezi Andrew Boyle, The Fourth Man (Dial, New York, 1979) pentru informații privind rețeaua de spionaj sovietică formată în 1930 la Cambridge University. Vezi și Robert Cecil, „The Cambridge Comintern”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
supraveghea casa nu a observat că familia Howard plecase de acasă și mașina lor nu a fost, de fapt, urmărită. 28. Un exemplu al interacțiunii dintre filaj și contrafilaj este descris de Peter Wright, un fost funcționar MI5 (serviciul de contrainformații britanic), în cartea sa Spycatcher. Wright spune că tehnicienii sovietici care operau la ambasada din Londra puteau să monitorizeze comunicațiile echipelor mobile de filaj („Observatorii”) folosite de MI5. Prin analizarea acestor comunicații și corelarea lor cu propriile operațiuni, sovieticii puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
comunicații și corelarea lor cu propriile operațiuni, sovieticii puteau deduce dacă o anumită întâlnire dintre un ofițer de informații sovietic și sursa lui era posibil să fie supravegheată. Dacă era supravegheată, ofițerul era anunțat să anuleze întâlnirea. Serviciul britanic de contrainformații, conform celor scrise de Wright, a identificat această slăbiciune a sistemului de supraveghere când a detectat emisii electronice din ambasada rusă care au fost asociate direct cu operațiunile de interceptare radio ale comunicațiilor Observatorilor. Pe scurt, așa cum spune Wright, MI5
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
împiedica încercările de interceptare. Un fenomen asemănător este emiterea involuntară a unor semnale electromagnetice printr-un cablu. În unele cazuri, s-a descoperit că dispozitivele destinate codificării mesajelor emit semnale slabe care conțin text necodificat. Conform declarațiilor unui ofițer de contrainformații britanic, comunicațiile Ambasadei Franței la Londra au fost vulnerabile deoarece francezii nu și-au ecranat corect dispozitivele de procesare a informațiilor, pentru a preveni astfel de emisii electronice involuntare. Ca rezultat, împreună cu textul codificat corect, cablul telex care ieșea din
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
aceste comunicații erau cifrate era nesemnificativ; dimpotrivă, le făcea „să iasă în evidență” în traficul radio necifrat din oraș. Prin analizarea acestor semnale radio, în special volumul activității radio, sovieticii puteau să deducă momentele în care operațiunile de supraveghere ale contrainformațiilor britanice (MI5) erau în derulare și dacă una din operațiunile lor era în pericol să fie compromisă din această cauză. După părerea lui Wright „rușii culegeau majoritatea informațiilor chiar din trafic, mai degrabă decât din conținutul mesajelor”. Spycatcher, pp. 52-53
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
timp de pace, secretarul de stat era cel care îl numea pe liderul OPC și îi supraveghea activitățile. Darling, The Central Intelligence Agency, p. 277. Capitolul 5. Spion contra spion: activitatea de contrainformațiitc "Capitolul 5. Spion contra spion\: activitatea de contrainformații" 1. Termenul contraspionaj poate fi definit drept o formă de protecție împotriva „sabotajului sau asasinatelor comise de către sau în numele unor puteri, organizații ori persoane străine, sau împotriva activităților de terorism internațional”. (Citatul face parte din definiția contraspionajului prezentată în Decretul
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
56. H.J. Giskes, London Calling North Pole (William Kimber, Londra, 1953), și M.R.D. Foot, SOE: An Outline History of the Special Operations Executive, 1940-46, ediție revăzută (University Publications of America, Frederick, Dr., 1986), pp. 130-134. Giskes era ofițerul german de contrainformații care conducea operațiunea. Se pare că germanii nu au folosit acest canal pentru a-i induce în eroare pe britanici privind alte activități decât cele ale agenților lor SOE din Olanda. 57. Acest incident este relatat în H.M.G. Lauwers, „Epilogue
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
decidenți - public (academic sau larg), și restul statelor, în special tinerele democrații, unde abordarea problemei informațiilor de securitate a fost multă vreme interzisă, apoi parțial revendicată de incursiunile istorice pe cazuri de spionaj, defectori sau abuzuri ale structurilor interne de contrainformații profilează un potențial deficit de comunicare între societăți confruntate în mare măsură cu aceleași amenințări într-o lume globalizată. Iată așadar rațiunile pentru care, fără a fi o lucrare științifică de ultimă oră în domeniul informațiilor, Războiul tăcut vine să
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]