441 matches
-
lui Saussure, se regăsește în concepția lui Ion C o t e a n u, adept al teoriei amalgamării stilurilor. După Coteanu 50, există o tendință de omogenizare a limbajelor (în concepția sa echivalente cu stilurile funcționale), căreia i se contrapune diversificarea prin modul individual de organizare a mesajului. Fenomenul se produce în funcție de "regula gradului de cultivare", potrivit căreia exprimarea individuală (care se fundamentează pe limba funcțională), realizată prin amalgamarea a cel puțin două limbaje funcționale, este dominată de tipul ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o activitate, o enérgeia) creația ar decurge din imposibilitatea individului de a realiza artefacte definitive și identic repetabile, datorită condițiilor sale exterioare și interioare. În actul creației științifice și artistice, această imposibilitate este transformată în virtute, în posibilitatea de a contrapune lumii reale o lume creată și irepetabilă (antropocosmosul), care, prin relația cu o anumită limbă, se particularizează potrivit trăsăturilor ei (prin structurare în glosocosmos). Fiind și o construcție subiectivă, glosocosmosul se realizează în infinite configurații, fără ca vreuna dintre ele să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul de autor”, pe care îl contrapune atât tiraniei metodelor în vogă, cât și taxinomiilor abstracte: „câți autori, atâtea formule”. Și Textul și realitatea (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) ori Obsesia credibilității (1996) vor fi tot culegeri de cronici care ambiționează să dea „un tablou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
neînțelegerea" (I.B.). Prin Poetica domnului Arghezi ("Ideea Europeană", 1 noiembrie 1927), cu un motto din Ulalume, se delimitează de poetul Cuvintelor potrivite, cu multe accente nedrepte la adresa operei sale lirice, considerîndu-l un poet fără mesagiu, respins de Idee. I-l contrapune pe Eminescu (pentru care avea un adevărat cult), în care decelează omul de gîndire și studiu concentrat. Pentru Ion Barbu versul era echivalentul cuvîntului în poezie, fapt ce-l reproșează lui Tudor Arghezi, care n-a păzit acest adevăr: Părțile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gîndirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor". Cecității lovinesciene, exagerată polemic de autorul Domnișoarei Hus, îi contrapune imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înțelegem orice entitate organizată care este compusă, cel puțin indirect, din ființe umane și nu este total subordonată, în termeni efectivi, vreunui alt actor din sistemul mondial, și participă la relații de putere cu alți actori. Această definiție poate fi contrapusă în mod productiv perspectivelor realiste, prin faptul că vine în întâmpinarea preocupării acestora față de fenomenul puterii, însă extinde calitatea de actor și înspre alte entități decât statele-națiune. Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea semnificației acestora. Individul care se confesează intră automat În regimul precar al indeterminării spațio-temporale: el abolește o realitate preexistentă pentru a-i contrapune una pe cale să se ivească. Dezvăluirea corpului „Dezordinea”, „mișcarea browniană” a jurnalului, aleatorismul absolut (În fapt, un aleatorism... obiectiv: el e doar transcrierea dinspre realitate spre ficțiune a unui șir de secvențe ce se impun subiectivității autorului, ignorându-i-se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr practic infinit de detalii. Însă, printr-o ciudată logică a constituirii semnificațiilor, ele alcătuiesc singurul temei de a contrapune existenței propriu-zise o existență scrisă. Țesătura-capcană Firește, autoportretul rămâne o convenție. Doar lectura (sau relectura) clar direcționată Îl poate trezi la viață. În același timp, În orice autoportret scris putem reconstitui fragmentele unui jurnal intim in nuce. Metaforic vorbind, autoportretul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
proprie acesteia. De ce cred că o astfel de construcție este, în fapt, o proiecție ideologică? Să luăm în discuție, pentru început, problema societății ca formă de organizare a relațiilor interindividuale și inter-grupuri. Dincolo de o simplă definiție sociologică, una ce ar contrapune conceptul de "societate" celui de "stat" sau care l-ar analiza în relație cu acesta, ipoteza mea este că o societate dată poate fi înțeleasă drept o construcție ideologică, adică drept un cadru în care ideologia (sau ideologii particulare aflate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
diverși bijutieri. Despre medalia Liszt se afirmă: „Autenticitatea acestei medalii se pune la îndoială de colecționari, între alte motive este și numele celebrului muzicant care este Liszt, iar pe medalii s-a gravat List. Sursa acestei medalii este la Iași”. Contrapunem acestei afirmații următoarele: „O medalie de aur a fost înmânată artistului oaspete; medalia avea gravat pe o față chipul celui sărbătorit și inscripția: LIST LA CONȚERTUL DAT LA IAȘI ÎN TEATRUL NOU, iar pe verso data concertului. Câteva copii în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
că reprezentările de pe cele trei medalii, nu rezolvă definitiv problema reflectării statutului său istoric. Imaginii simbol, fațada cu colonade și fronton a Institutului de Anatomie, preluată pe aversul medaliei din 1999 (adoptată acum ca emblemă a instituției), i s-a contrapus, în anul 2004, o altă imagine simbol, edificiul Vechii Academii îmbrățișat de clădirea sub forma literei U a Universității respective și portalul. Preluarea tuturor imaginilor simbol pe placheta din 2009, reprodusă în figura 52b unifață , pare a fi, în acest
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
aceste medalii la Stuttgart, de argint și bronz de 55 mm. Falsificarea lor se cunoaște și după ortografierea inscripției și a figurii lui Cuza, care este aceea pe când nu era încă Domnitor ci numai Colonel, când avea favorite”. În 1989, contrapuneam în esență celor de mai sus următoarele: medalia nu putea fi realizată la Stuttgart, ci într-un atelier ieșean. Dovada o credeam a fi existența matrițelor (ștanțe), expuse la Muzeul Unirii din Iași, alături de medalie. în scrierea legendei întâlnim caractere
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Despre medalia Liszt se afirma: „Autenticitatea acestei medalii se pune la îndoială de colecționări, între alte motive este și numele celebrului muzicant care este Liszt, iar pe medalii s-a gravat List. Sursă acestei medalii este la Iași” {\cîte 11}. Contrapunem acestei afirmații următoarele: „O medalie de aur a fost înmânata artistului oaspete; medalia avea gravat pe o fată chipul celui sărbătorit și inscripția: LIST LA CONȚERTUL DAT LA IAȘI ÎN TEATRUL NOU, iar pe verso dată concertului. Câteva copii în
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
că reprezentările de pe cele trei medalii, nu rezolvă definitiv problemă reflectării statutului său istoric. Imaginii simbol, fațadă cu colonade și fronton a Institutului de Anatomie, preluată pe aversul medaliei din 1999 (adoptată acum că emblemă a instituției), i s-a contrapus, în anul 2004, o altă imagine simbol, edificiul Vechii Academii îmbrățișat de clădirea sub forma literei U a Universității respective și portalul. Preluarea tuturor imaginilor simbol pe placheta din 2009, reprodusa în figură 52b unifață , pare a fi, în acest
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Stuttgart, de argint și bronz de 55 mm. Falsificarea lor se cunoaște și după ortografierea inscripției și a figurii lui Cuza, care este aceea pe când nu era încă Domnitor ci numai Colonel, când avea favorite”{\cîte 76}. În 1989, contrapuneam în esență celor de mai sus următoarele: - medalia nu putea fi realizată la Stuttgart, ci într-un atelier ieșean. Dovadă o credeam a fi existența matrițelor (stanțe), expuse la Muzeul Unirii din Iași, alături de medalie. - în scrierea legendei întâlnim caractere
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
D'Elia, privite cu mai multă profunzime, includ fără îndoială și o mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape niciuna, cu exilul și poetul s-ar disculpa, dacă nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o depășire a umanității în toate domeniile vieții sufletești, ci e de cele mai multe ori o rupere de echilibru în domenii cu totul speciale și limitate (s.n.)"108. După cum remarcăm, Lovinescu se delimita, polemic, de concepția romantică asupra geniului, căreia îi contrapunea o perspectivă modernă, "științifică", nutrită de noile "teorii" despre inconștient și de "adevărurile" de ultimă oră ale psihanalizei. Și totuși, interpretarea lovinesciană nu dezvrăjește, nu distruge rezonanța mitică a "miracolului eminescian" (Eminescu rămâne și pentru Lovinescu un "fetiș" altul, e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al democrației, nu a acționat militant și hotărât, așa cum s-ar fi întâmplat probabil în cazul leninismelor care l-au precedat. Și-a demonstrat lipsa de spirit revoluționar, cu alte cuvinte, reacționând la valorile occidentale, fără a căuta să le contrapună convingător o ofensivă ideologică proprie. Uniunea Sovietică se transformase într-un stat care pur și simplu dorea să-și păstreze cuceririle trecute și prezente. O interesa stabilitatea, atât internă (Brejnev s-a remarcat în acest sens, plasând în posturi cheie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
adulți), fie experți-evaluatori de proces curent, de programe sau experți-auditori de organizații, pornesc mereu ori de la o succintă „notă de autoevaluare”, ori de la un „raport de autoevaluare” sau de la un „dosar de autoevaluare” complet, la fiecare din acestea, după caz, contrapunând comparativ, după aceeași structurare, propriile constatări și judecăți de valoare, totul reprezentând o evaluare de ansamblu cu adevărat relevantă. 4.4.2. Aspecte de evaluattc "4.4.2. Aspecte de evaluat" În ceea ce privește aspectele de evaluat care merită să fie luate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adulți), fie experți-evaluatori de proces curent, de programe sau experți-auditori de organizații, pornesc mereu ori de la o succintă „notă de autoevaluare”, ori de la un „raport de autoevaluare” sau de la un „dosar de autoevaluare” complet, la fiecare din acestea, după caz, contrapunând comparativ, după aceeași structurare, propriile constatări și judecăți de valoare, totul reprezentând o evaluare de ansamblu cu adevărat relevantă. 4.4.2. Aspecte de evaluattc "4.4.2. Aspecte de evaluat" În ceea ce privește aspectele de evaluat care merită să fie luate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
origini în religia persan] a profetului Zoroastru, acest element a introdus în iudaism noțiunea arian] de „dualism cosmic”. Teologia lui Zoroastru afirmă c] Ahura Mazda, atotștiutorul creator și ocrotitor al lumii binelui, adev]rului, purit]ții și luminii a fost contrapus lui Angra Mainyu, întruparea r]ului, a minciunii și a întunericului. Fiecare om avea dreptul la libera alegere între lumin] și întuneric. În cadrul acestei bipolarit]ți, Zoroastrismul susține c] istoria se îndreapt] spre un sfârșit, o epoc] final] în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
social, pentru conflictualiști sistemul social este în mod inerent instabil și subsistemele sale se află în dezechilibru. Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și-mi torn imediat un Ballantine's mic.) Constant, obstinat chiar, am notat de fiecare dată cu satisfacție, dar, să recunosc, și cu oarecare intenție demonstrativ-persuasivă, simplele prezențe ale tinerilor. Pe stradă, în bistrouri, în foaierele teatrului, în expoziții. Juxtapunînd, contrapunînd astfel generația crudă, străină de canoanele comunismului, marelui segment de populație, mai ales cea de vîrsta a treia, marcat, se pare, pentru totdeauna, de... binefacerile colectivismului în care și-a consumat, în cea mai mare parte a existenței, energia. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anchete de teren, ca într-un puzzle - dar unul „organic” - format din mii de monografii, centrate pe mii de unități și voințe sociale ce converg în unitatea națională. Tendința aceasta sumativ-științifică a metodei monografice de determinare a națiunii a fost contrapusă de H.H. Stahl, de exemplu, competitorilor filosofici sau „ontologici” în legitimarea ideologică și disciplinară a specificului național, cum ar fi Lucian Blaga sau Mircea Eliade (Stahl, 1983). Pentru H.H. Stahl, „contactul cu realitățile concrete îți permite să adâncești cercetarea până la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]