689 matches
-
un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă dacă pot căpăta o notă bună...?” Evident pesimist În ce privește compoziția din paharul oferit, Gică Popescu gustă o picătură, apoi alta. Alchimia se dovedi a fi la Înălțime iar el contrariat, ar fi băut tot paharul dacă nu-i cunoștea compoziția...!! „Incredibil, suspină el - adresându-se celorlalți. Nici o deosebire Între vinul din struguri și acest produs. Mai mult: pot afirma cu toată convingerea, acesta e mai gustos...!!” Tony Pavone căruia Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor, iar pentru a-l conrupe Îi introduceau prin buzunare sume de bani deloc neglijabile dar vizibil jenat, Tony Pavone Îi restituia cu diplomație fără a jigni, se auzi strigat de Șeful Șantierului. „Lasă totul baltă...Vino urgent la mine...!” Contrariat, promise tuturor o Întoarcere rapidă și, hotărât să refuze orice altă intervenție venită de la vre’un beneficiar cu Înalte relații ce Își făcea aproape zilnic apariția și, de care era sătul, efectiv nu mai putea avea nici măcar un singur lucrător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doi-trei oameni odată. Înaintă făcându-și loc printre ce-i prezenți Îmbrâncidu-i fără scuzele cuvenite, Întinzând mâna omului care de fapt era ținta venirii lui. „Salutare, salutare... Bunul meu amic, ocupat ca de obicei...! Chiar, nu te bucură prezența mea...?” Contrariați, beneficiarii, amuțiră cu privirile ațintite asupra intrusului. Acesta luă un scaun fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se În fața lui Tony Pavone. Cu ce-a mai elementară lipsă de educație, Mingoti Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Prea multă medicină nu cunosc dar, presupun: sângele colectat dela diferiți donatori care fiind păstrat În frigidere cine știe cât timp, În mod sigur nu poate avea efectul curativ ca atunci când bolnavul Îl primește direct dela donator...!! Am dreptate...?” Directorul o privi contrariat. „Ce vrei să spui...?” Atena se Îmbujoră la față simțind reușita tentativei de salvare a lui Tony Pavone. „Socotesc, simplu, foarte simplu! Pompați afară apsolut tot sângele afectat, spălați sistemul vascular cu ser fiziologic ori apă distilată, iar eu mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe acolo Înfricoșând pe toată lumea...! Acțiunea de intimidare continuă În forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor, dar care, niciodată hoții nu restituiseră la nimeni nimic, iar dacă reclamai, te Încurcau Într-o așa manieră Încât erai fericit dacă scăpai numai cu atât...! Socotind percheziția terminată În care apsolut totul fusese verificat, invadatorii leoarcă de transpirație, contrariați, Întrucât nu găsise nimic din câte li se comunicase, dar, având În vedere slujba bine plătită de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ofițerul, care-l invită Înăuntru, făcând precizarea. „Tovarășul colonel Gerard, vă așteaptă. Urmați-mă...!” „Nu știu ce să cred...”. Aveam Întâlnire cu tovarășul colonel, aici, la poarta de intrare. Am venit cu un taximetru...!” Ofițerul zâmbi flegmatic. „Fă semn șoferului să plece...!” Contrariat, Tony Pavone se lăsă condus la etajul trei al clădirii unde de fapt era grupat serviciul economic condus de Lct.Col. Tudose Ion. Fu introdus Într-o Încăpere unde o sumedenie de agenți civili holbară ochii la apariția lui, În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele Comune țărănești, avea o prăvălie În folosul țăranilor dar, ce aveai nevoie nu găseai. Atunci când totuși, se mai aducea unele alimente acestea se vindea la cunoscuți și desigur la preț de speculă...! Tony Pavone se mai gândi puțin, destul de contrariat. America a fost descoperită În urmă cu patru-cinci sute de ani dar, dacă punem la socoteală cam două sute de ani de frământări sociale și politice dela Început, rezultă incredibilul... În aproximativ restul de două sute de ani, au progresat ce nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut orice altă preocupare. Întâlnind o altă surpriză, se priviră contrariați. Fiecare prăvălie cu produse cosmetice, avea expuse În stradă, lateral În fața vitrinei, o masă În care erau așezate sute de sticluțe pline cu apă de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Pabblem, o să-i spui că ești prietenoasă cu Connolly, că l-ai ajutat cu schițele lui din când în când, că n-ai avut nici un fel de contact fizic cu el. Trebuie să fii categorică în sensul ăsta. Și contrariată. — Dar dacă Bangs i-a spus că ne-a văzut împreună, s-a gândit Sheba. Dacă are vreo dovadă? — Nu cred că are, am zis cu grijă. Cred că mi-ar fi spus. Și chiar dacă v-a văzut undeva, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Oare n-o fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de zece-douăzeci de hărți. Ce naiba să fac cu o fotografie ca aceasta În care nu i se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la Directivele Congresului al XI-lea!”. Cinstit, cam toată lumea avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre cei care trag în el, că nu l-am ucis cu mâna mea. Toată tinerețea am visat la asta. În afara dispariției lui fizice, nu am văzut nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mângâiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întuneric, încercai s-o strig, și, pe neașteptate, îi reauzii vocea: era totuși lângă mine. - Au trecut douăzeci și doi de ani, vorbi. Ne-am gândit în acest timp, mereu, unul la altul. Îți spun asta, pentru că te văd ușor contrariat. Te iubesc. În somn totul e posibil. Acum sunt iar pe pământ ca înainte - îți spun numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, în Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspunse, apoi își puse mâinile pe umerii mei și dispăru - timp în care Keti se ivi în odaie, așa cum o știam: palidă, tânără, slabă. Nu înțelegeam. Vocea ei ușoară mă învălui - Am venit. - Dar mi-ai spus ultima dată, întrebai contrariat, când te-am văzut în vis că nu mi te mai poți ivi decât în somn, că ești din nou pe pământ, că ești măritată și trăiești în Marina di Pietrasanta, pe malul Mării Ligurice, că eu nu pot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-am spus că nu era nevoie, explicându-i că în țara mea nu exista obiceiul ăsta, lucru de care s-a arătat surprinsă și contrariată. Fiica mea mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din teacă, o îndreptă spre el și strigă: — Sări! Maddalena fu cât pe ce să leșine. Își acoperi ochii. Eram eu însumi îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că a lovit-o, ticălosul ăla. Aproape că a dat în ea.Ooh, dacă vreodată... Mi-a spus că toată viața ei își dorise un copil, încă de pe vremea când era însăși copil. Ossie nu voia așa ceva, copii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe lângă zid. Rămaseră toți trei În picioare cât timp cei doi ascultară Întrebarea Încâlcită a lui Popescu. Când el pronunță cuvintele „Grințoiu sau Grințescu, un om ceva mai În vârstă“, cel mai tânăr, adică cel care fuma, păru surprins sau contrariat și-l privi scurt pe celălalt care tocmai se așeza la loc pe bancă. Da’ ce-ai cu el? - Întrebă tânărul. Și În timp ce Popescu Încerca să bâlbâie un răspuns cât se poate de neutru, tipul adăugă zâmbind: — Eu sunt Grințescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă Marinescu, ca să mă plâng că fiul dum-nea-voastră nu poartă număr la mî-ne-că! ― Mă surprinde, domnule Crăcănel, îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care se afla rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i concentra toate energiile și din care se evidenția un fel de violență concentrată a atitudinei. Doamna Eliza, alături, ciripea pe un ton minor, ascultând vocile interioare ale tovarășului ei mai mult decât răspunsurile lui rare și nervoase. Mini era contrariată. Nu-i plăcea să fie cea de a treia. Prețuia pe cel de al treilea, în genere; recunoștea că cifra celui de al treilea ocupă un loc important în componentele numeroase ale amorului, dar credea că e un rol pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]