3,642 matches
-
rămân locului, de plouat, plouă, apele vor veni peste ei, noi facem doar declarații televizate care pică bine politic, indiferent de partidul care se duce și le face, ori ăilalți sunt vinovați, ori ăștilalți sunt vinovați și așa rămâne, facem convoaie de ajutoare ca să dea bine la televizor și așteptăm frumos să treacă timpul ca să apară alte nenorociri prin țară și să ocupe spațiul media”, a adăugat Paul Ichim, în opinia căruia parlamentarii ar trebui să reacționeze, înainte de a se mai
Atac dur în Senat: Afară plouă. De la minister, în vale, domnește aroganța by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35053_a_36378]
-
asupra înțelegerii mersului lumii: „Mă gândesc/ la părinții mei care m-au răsfățat/ cu jocurile copilăriei/ la dorințe la tristeți/ la prima mea iubire/ la Veneția la Lucerne/ la Riviera la Israel/ la Hölderlin Trakl/ Kafka Celan/ la ghetou la convoaiele morții/ la foame și la frică/ la un accident/ la un pat pentru totdeauna/la prietenii care m-au părăsit/la prietenii fideli încă/ Mă gândesc la trupul meu slab/și la puterea gândului/la vorbele bune/ și la frumusețea
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
știe: entuziasmul victoriei de o clipă, pentru ca retragerea eroilor neînarmați să se scurgă spre o Moldovă adăpostitoare. Mai știu mersul pe jos al celor care neavând cu ce fugi, nu voiau totuși să rămâie sub ocupație; mersul pe jos în convoaie, deavalma, săptămâni în șir și instinctiv al tinerilor patrioți, care nu erau în vârsta luptătoare, dar nici în acea idilică; mersul pe jos al populației românești, cu tunul dușman în spinare bombănind și vrând să o ajungă. Știu foamea, știu
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
mizerii din astea, ca acum, timpul încetinește brusc - fiecare secundă pare o oră. Inima-mi bate atât de puternic, să-mi sară din piept nu alta, dar rămân la pământ. O grenadă explodează la câteva sute de metri de capul convoiului, iar elicele elicopterelor murmură undeva peste dealuri. Se aude altă grenadă, mai aproape, undeva în fața noastră la vale, și pământul îmi zguduie corpul. Bucăți metalice zăngănesc pe camionul din urma mea, pe dreapta, în timp ce tot dealul vibrează de la undele de
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
pe care l-am cumpărat de la magazinul militar înainte să plec spre Europa. După jumătate de oră, s-au potolit lucrurile, dar înaintăm greu pentru că inginerii caută mine pe șosea. E procedură standard. Căpitanul însărcinat cu transportul, cel care conduce convoiul, ne-a spus că vreo trei sau patru camioane au fost pulverizate, dar printr-o minune n-a fost niciun mort, doar câțiva s-au ales cu zgârieturi. Din cauza asta însă unii din noi trebuie să mergem pe jos. Pantalonii
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
cerșetor: „Ca să-ți încerce multa-ți bunătate, / O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială a prezenței divinității în univers prin întoarcerea „sfinților mântuiți” din ceruri pe pământ: „Aici sus nu ne putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
-ți încerce multa-ți bunătate, / O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială a prezenței divinității în univers prin întoarcerea „sfinților mântuiți” din ceruri pe pământ: „Aici sus nu ne putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
două ori valoros. O dată în sine, fiindcă reliefează momente de răspântie din viața unei scriitoare care și-a definit personalitatea printr-o neîncetată confruntare cu autoritățile comuniste. Ca, de pildă: episodul când tatăl poetei, preotul Coman, se deplasa într-un convoi de deținuți politici undeva în Balta Brăilei și a aflat absolut miraculos de debutul fiicei sale dintr-o pagină de ziar ruptă, care, purtată de vânt, a ajuns la el. Sau, alt episod memorabil: interzicerea poetei pentru cele patru poeme
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
mai mult, prin dramatismul evocărilor, prin sugestivitatea detaliilor de o pregnanță maximă, este cel de al optulea, o adevărată incursiune în infern, în care se realizează și o comparație între genocidul armenilor și acela al evreilor, instrumentat de naziști: „De la convoaiele duse în locuri izolate și ușor de împresurat pentru a fi măcelărite, și de la lagărele de concentrare până la moartea prin împușcare, înfometare, scufundare în apa înghețată, ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor, pe drumurile
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
se spărgeau, înroșindu-se ca o carne crudă. Umflați și greu de îndoit, ocupau mai mult loc și gropile, pe lângă că pământul era lipicios, trebuiau făcute mai largi.” Sau, un alt fragment în care vizualizarea ororilor e impresionantă și tragică: „Convoiul lor era format mai curând din niște mogâldețe. Păreau ușoare în bătaia vântului, un stol de păsări căzătoare (sic!), nu o înșiruire de oameni. Fotografiile făcute de călătorii străini care au reușit să se apropie de convoaie ori să-i
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
impresionantă și tragică: „Convoiul lor era format mai curând din niște mogâldețe. Păreau ușoare în bătaia vântului, un stol de păsări căzătoare (sic!), nu o înșiruire de oameni. Fotografiile făcute de călătorii străini care au reușit să se apropie de convoaie ori să-i fotografieze, în urmă, pe cei rămași neputincioși la marginea drumului, așteptându-și moartea, ne înfățișează, pe drumul spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
unul din detașamente o bucată de drum, apoi călări în goană la Berești. Când a aflat tatăl său cele întămplate, și-a adunat oamenii și a pornit să-l elibereze pe mitropolit. Lângă orașul Siret au reușit să taie calea convoiului și să risipească ostașii poloni. Convoiul rămăsese în urmă din cauză că transporta racla cu moaștele sfântului Ioan Novi furate de la Iași. Dar bucuria eliberării a fost de scurtă durată. Numai după câteva ore Polonii, regrupați, au atacat la rândul lor. în ciuda
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
drum, apoi călări în goană la Berești. Când a aflat tatăl său cele întămplate, și-a adunat oamenii și a pornit să-l elibereze pe mitropolit. Lângă orașul Siret au reușit să taie calea convoiului și să risipească ostașii poloni. Convoiul rămăsese în urmă din cauză că transporta racla cu moaștele sfântului Ioan Novi furate de la Iași. Dar bucuria eliberării a fost de scurtă durată. Numai după câteva ore Polonii, regrupați, au atacat la rândul lor. în ciuda rezistenței lor dârze, oamenii din împrejurimile
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
în ciuda rezistenței lor dârze, oamenii din împrejurimile Bereștilor au fost până la urmă copleșiți de superioritatea ca număr a Polonilor și au părăsit locul înfrânți. Atașamentul lui Alecsa față de persoana mitropolitului a mers până la supremul sacrificiu. El căzu în luptă. Iar convoiul cu Dosofteiu și-a continuat drumul spre Polonia. Trupul lui Alecsa fu dus la Siret și înmormântat în cimitirul bisericii Mușatei. Dimitrie a rămas singurul bărbat în familie. împlinise abia 17 ani. Iar sora sa avea numai 3 ani. Acum
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
să se retragă fără a depune armele, fiind escortată în drumul ei până la Nistru de Turci sub comanda pașei Mehmet Cerchez. Având gleznele rănite, eu nu puteam încăleca. M'au luat cu ei, într'o căruță, oamenii lui Dimitrie Tarangul. Convoiul nostru porni încet pe malul drept al Prutului către miazănoapte până la Ștefănești unde am trecut Prutul îndreptându-ne spre Moghilău. Când am ajuns la Nistru pașa Mehmet Cerchez veni să-și ia rămas bun de la feldmareșalul Șeremetiev. Deoarece țarul nu
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
muncii", apoi: "Unde?", iar când am spus că "la universitate", și anume ca "asistentă", a zis, ritos: "N-ai să mai fii!". Am așteptat mult ca să intrăm în baraca unde era "vorbitorul", așa încât am văzut, venind și apoi oprindu-se, convoiul deținuților, venind de la muncă, în "zeghe" și cu lanțuri zornăind la picioare. încercam să-l văd pe tata, dar ne-au introdus în baracă, unde, pe o bancă, în fața unei mese lungi, paralelă și ea cu altă bancă lungă, am
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate în toamna târzie, Goblen auriu, roșu cărămiziu, verde brun, Presimțiri de ploaie, Presimțiri de lacrimi. Convoiul urcă dealul încet și Vasile, prietenul meu și Bufnița lui Cad în înalturi. Silva, silva Strigă bufnița cu ochii ei luminoși Dintre frunze. Amo, amo, amare Cântă Vasile, cântă Vasile În perdeaua de ceață care Se lasă grea, grea se
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
de Cruce în urcare cu heruvimi pe Dealul cu măslini și asini... În apropiere, lacul și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și Mihai Ursachi Ianuarie. Trec, bacovian, convoaie mortuare. În fum de cădelniță, dinspre Vale spre Deal... Bahluiul visează Dunărea. În Valea Pogor, pe umărul bustului de bronz al lui Caragiale mierla își amintește de mine și cântă cu aripile înghețate.
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
fericit care iese în mare grabă dintr-o livadă purtând cireșe la urechi în ultimul an am privit cum o statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori acolo în satul meu din ardeal soarele face vizite la cimitir într-un convoi de doamne trecute ne-am întors numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-am surprins privind parcă spre fuga vântului singurătatea ne însoțea ca o armată de
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
oraș îmbrăcat în cenușă sau doar în polenul tuturor primăverilor. Fluieri a pagubă pe străzile din ce în ce mai pustii, mai șfichiuite de vânt. Auzi ca într-un vis vătuit alămurile unei fanfare ca atunci când făceați tumbe și mutre și vă hlizeați în urma convoiului mortuar ca niște drăcușori incurabili.
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au adunat bărbații tineri și i-au obligat să-i însoțească. Tata avea 39 ani și a fost printre ei. Înainte de a trece Nistrul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare". Suprarealismul e cununa de spini a poeziei Norei Iuga.
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
Ia uită-te ba, domnul candidat la secția științifică face poezele. D-aia habar n-are de o ecuație. Tata numără sacii din fiecare căruță, scoate banii, îi dă tătarului care îi numără, da mâna cu tata. și plecăm, în convoi de zece căruțe, încărcate fiecare cu câte zece saci de fasole a câte o sută kg fiecare. În primă căruță era Alec așezat deasupra sacilor și având lângă el două perechi de gâște legate de picior și bineînțeles tătarul care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
căruță era Alec așezat deasupra sacilor și având lângă el două perechi de gâște legate de picior și bineînțeles tătarul care mâna caii. În a doua căruță eram eu cu tătarul care mâna caii și două perechi de gâște. La mijlocul convoiului era Constantin tot cu două perechi de gâște iar în ultima căruță era tata cu tătarul. Cele douăsprezece gâște ne fuseseră date de tătarii care ne-au vândut fasolea și reprezentau comisionul. Întoarcerea ne-a luat mai mult timp decât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]