484 matches
-
întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor de culoare. Iar într-o margine și într-alta a vitrinei doi copăcei adevărați, mesteceni, dar cu frunze artificiale atașate, dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum ar transmite acea prosperitate a fluxului solar în cel mai firav firicel de floare, cel mai neînsemnat copăcel sau pui de animal... căldura care se extinde prin apropierea ființei ei este favorabilă vieții, încât orice-i stă în preajmă se bucură de valurile pozitive, benefice... vocea ei e un susur vesel de izvor jucăuș, iar generozitatea și bunăvoința
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să știe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
reprezentanți ai Noului Roman francez), chiar și cu crucea ei: axa sintag ma tic/paradigmatic... Cine nu știa pe-atunci diferența dintre signifié și signifiant, cine nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț. Trezit din somn, trebuia să poți recita numele reprezen tanților școlii formaliste ruse („Șklovski, cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat să mergi copăcel doar acolo apele își simt limpezimea și porți pe buze strălucirea din cântecul inimii doar acolo ți-e drag soarele cum coboară în amurg vara doar acolo la tine acasă ești zeu. Se anunță cod galben Dintr-o dată toamna asta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
porumbele. Buna doamnă directoare Cu ochi calzi și glasul dulce Ne-a-ntrebat pe fiecare: Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-a plăcut Și am început s-o trăiesc, Stați, să vă povestesc: Abia de mergeam „copăcel”, Abia eram mai măricel, Stare deloc nu aveam, Toată ziua mă jucam. Aveam o imaginație bogată, Mă credeam regină-n lumea toată, Și aveam un rege tare frumos, Cu păr galben, mătăsos. Mă credeam o eroină, Mă credeam o balerină
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aceea. Bine instalat pe umerii puternici ai Didiței și ținut de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ușurință cele două traiste mari, norma fixată de bunicu’ Ghiorghi de multă vreme, pe când era Victor de seama lui Va : Să mulțumim Domnului pentru atâta și să lăsăm și altor săraci! În răstimpuri, Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul pădurii, alimentându-și, duios, copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În „timpuri grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin de fân și a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de rău că și-a supărat tăticuțul. Când s-a trezit, drumul era mai neted, geana apăruse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe Madeleine, pe care-l atîrnase de creanga unui copăcel. CÎnd trag clopotul ăsta, vreau să veniți aici imediat, adăugă. Iar celui care ajunge ultimul Îi voi trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
însă la locul său. Nici azi. A dispărut. Gertrude în timp ce stropeam grădina, mă gîndeam la șerban, băiat de asfalt, care, după ce nu ne mai văzuserăm ani la rînd, ne-a chemat o dată să ne arate cum i-a înflorit nu știu ce copăcel. Era atît de încîntat și se uita cu atîta duioșie la niște frunze ițite pe o tulpină anemică, încît nu am îndrăznit să-l mai ironizez, așa cum avusesem prima pornire cînd ne-am văzut. Acum mă plimbam și eu cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
dezamăgit, mai ales că vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru a-l feri de îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a ajuns la locul unde era șirul copăceilor tineri, Țup a încremenit de mirare: toate tulpinițele erau înfășurate fie în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci. 7. Urlă printre stufișuri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită de agențiile internaționale. Într-o piață din Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte ale edificiilor publice. Pe unul dintre acele ziduri, cineva scrisese cu litere mari, negre: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]