501 matches
-
cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica părintele are numai cinci? ― Apoi, o întoarse celălalt, eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să mă Închin!“. Șontâcăia, hârșâindu-și galoșii prea largi prin curte; târându-se până la poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea de multe ori Întinsă pe pietre Încinse de căldură lângă albia pârâului, Încălzindu-se la soare alături de broaște, șerpi și salamandre. Când pregăteau baia de aburi, o găseau stând ghemuită pe policioară, cu găletușă Într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu atâta sârg, Încât, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o clinică. Nimeni nu știe cum a intrat în posesia specimenului ăluia biologic din laborator. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ori total negre. Se paria pe acest rezultat. Nu prea era sigur. Într-un tîrziu se hotărî să parieze, mai întîi ca oricare alt jucător de jocuri de noroc: albul este simbolul purității. Albul pierdu. Își văzu banii ducîndu-se pe copcă și se hotărî să uite de puritate. Negrul pierdu. Lîngă el răsună ca un clinchet de clopoței rîsul unei femei. ― Sper, domnule Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nerăsfoit, dintre tîmplă și diavol. Doar de la jumătatea acestui poem am să Îmbrac cămașa de forță și am să mușc din fructul nebuniei mele, din fructul nebuniei mele am să mușc, dar deocamdată mi-e bine... Răsfoiesc calendarele, dau o copcă, două În versete, mă preacuminec de la jumătatea acestui poem. Mai este vreme să Întreb, să deslușesc ce am făcut cu timpul dăruit ca ofrandă, să spun nu cînd ar trebui să spun da. Toți prietenii mei trec pe lîngă mine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai era inflamată și nici nu-l mai durea, dar era împodobită cu copci mici, care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
căutarea unei femele fără pui. După câțiva km de mers îl apucase o foame chinuitoare. Cel mai mult îi plăceau focile din Oceanul Arctic și avea și o tehnică aparte de vânat. Se apropia de malul apei, se așeza lângă o copcă și aștepta ore întregi ca focile să iasă. Când zărea căte una, îi dădea o lovitură puternică și masa lui gustoasă era asigurată. A trecut deja o lună de când se afla pe drum, parcurgând vreo douăzeci de km, dar ursoaică
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
respectivă perechile au pornit spre adăposturile lor proprii, mamele și tații șiau luat puii în grijă și fiecare s-a întors la casa lui. Mirii proaspeți porniseră spre nord, iar în drum, Martin cel Mare a condus ursoaica la o copcă ca s-o învețe vânatul special, cum apărea o focă, cum dădea o lovitură mare în cap, iar captura i-o oferea perechii sale, până când a învățat și ea să vâneze cu noroc. Pe drum spre casă își povesteau și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Gore tocmai zice că i-ar suci gâtul cu mâna lui, fiindcă tulbură liniștea la orele prânzului. Parcă nu mai are lumea chef nici de muzică, nici de șpriț, ceea ce este foarte grav. Acesta este semnul că ne ducem pe copcă. E semn rău, Gicule. Gore ia halba și varsă câteva picături pe jos. Pentru morți... Gicu nu varsă nimic din berea lui. Lasă că morții sunt mai fericiți, la loc cu verdeață și răcoare, nu mai au nevoie de nimic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
beau destul, dacă mor, să mor sătul? Aplic-o În compania noastră, te susținem prin frig și zloată, prin căldură și praf, prin apocalipse și vremuri tracasate! Gore, ascultă-mă pe mine, când o face Dumnezeu harșt ne ducem pe copcă, unii cu picioarele Înainte, alții În somn, unii beți - privește sugestiv către Gicu, dar acesta nu observă -, cum ne-o fi scris, problema gravă este că dau faliment ăia cu armaghedonul din valea lu` meghido, că acolo era cu război
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de caniculă vor fi urmate, inevitabil, de furtuni Îngrozitoare. Copaci căzuți, canale care refulează, geamuri sparte, tot tacâmul. Cod portocaliu. Plus că leul se duce pe copcă, udrea merge la bonjovi, Încă nu ne-am asigurat locuințele, iar amenzile, he, he, sunt și ele În creștere. Eu nu-mi asigur casa! Gicule, e obligatorie, nu te mai Încontra cu statul fiindcă pierzi. Statul sunt eu, eu plătesc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
încercat să gândesc pozitiv. Vreau să spun, când logodnicul tău e morocănos, partea formidabilă a lucrurilor este că ai la dispoziție o mulțime de ore doar ca să te faci frumoasă. În concluzie, m-am îmbrăcat cu o rochie complicată, cu copci, creată de Azzedine Alaia, care îți ia ore în șir s-o pui pe tine. Nici măcar îndoielile mele legate de comportarea ciudată a lui Zach nu mi-au umbrit bucuria de a purta o rochie Alaia; există rochii mortale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prind degetele cu dinții. Vreau să ajung la el, vreau să-mi pun mâinile pe el, dar de fiecare dată îmi întoarce spatele înainte de a reuși să fac ceva. Încep să tremur din tot corpul de dorință. Mi-a desfăcut copcile de la sutien cu două rânduri în urmă. Mi-am aruncat bikinii. El și-a desfăcut catarama de la curea. Și totuși, totuși, încă mai culegem zmeură. Lădițele sunt pline și grele și mă dor brațele, dar abia dacă le mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a face elogiul curajului meu, Își reafirmă bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea sacrificiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a vorbit. Trebuie cusut, niște copci, trei copci, probabil, ca să nu ne infectăm, luăm antibiotice, ia mișcați-vă, acuma puteți veni lângă mine. M-a cusut, și-n timpul ăla, am avut ideea să mă uit pe ecusonul lui, vroiam eu să văd cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a vorbit. Trebuie cusut, niște copci, trei copci, probabil, ca să nu ne infectăm, luăm antibiotice, ia mișcați-vă, acuma puteți veni lângă mine. M-a cusut, și-n timpul ăla, am avut ideea să mă uit pe ecusonul lui, vroiam eu să văd cum îl cheamă, dar liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ține cât poate de strâns de scaun. Au zis că trecem printr-o zonă cu turbulențe. Normal că așa au zis ! Îmi remarc isteria din voce. Doar n-or să ne zică „OK, scumpilor, asta e, v-ați dus pe copcă !“ Avionul se scutură iar din toate balamalele și mă trezesc apucând mâna bărbatului, terifiată. N-o să supraviețuim. Știu sigur. Asta e. Pentru numele lui Dumnezeu, am douăzeci și nouă de ani. Nu sunt gata să mor. N-am făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
intrat în prelungiri. Urma un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc.In prag și-a făcut apariția consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tocul ușii după care a trântit-o peste ele, că a aruncat-o pe fetița cea mică de pe scări, că aceasta a trecut prin geamul ușii de la intrare și că a trebuit să i se pună patruzci și opt de copci... NU! a urlat Emer acoperindu-și ochii cu palmele. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Să minți în legătură cu cantitatea de alcool e una, însă eram oripilată de ororile de care Emer îl acuzase pe Neil. Neil a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]